26,508 matches
-
de asemenea, cum i s-a destrămat "bunăvoință colegiala", aidoma unui puf de păpădie, la întîia adiere pragmatică a conștiinței d-sale mobile. Pur și simplu nu-i mai eram de folos. Ba chiar îi stînjeneam subordonarea pentru care a optat, prin firea mea insubordonabilă. Să reprezinte gestul d-sale, cu generoasele preludii mai sus menționate, de demitere a subsemnatului, așa cum a avut loc, o manifestare a "direcției noi", pe care, în cheie maioresciana, a proclamat-o la Contemporanul - ideea europeană
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
îl întreabă, referitor la Cronică de familie, ce ar modifică și unde, dacă ar fi să "umble la text" acum. Petru Dumitriu răspunde că ar drege poate ceea ce "pute a regim comunist". Pentru cine nu știe că Ecaterina Tarălungă a optat să-și cîștige existența că cenzor în anii cei mai urîți ai ceaușismului și că "umblă la textele" scriitorilor adulmecînd tot ce nu mirosea pe gustul activiștilor de partid - interviul nu are nici un iz. Pentru cei care știu acest amănunt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
întrebare: Emil Manu crede că e Ion Caraion, mai ales după ce i-a citit postumele, Marin Mincu e convins că e Nichita Stănescu, "orice ar spune toate grupulețele sau găștile sau grupările", Mihail Gălătanu spune că "desigur, Eminescu", Alex. Ștefănescu optează cu îndrăzneala pentru un necunoscut care se numeste Mircea Bîrsilă, Simona-Grazia Dima iubește poezia lui Adrian Popescu, Dan-Silviu Boerescu se eschivează într-un nume generic, nouăzecistul, Gheorghe Izbăsescu spune de trei ori mai multe nume decît i s-au cerut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
unei vieți, de la suprafața către adâncime. Nu în mod științific, ci asigurându-mi libertatea de a circula printre zonele diferit colorate, de diverse densități. De a le modifică ordinea temporală, de a le amestecă, de a... sări unele dintre ele. Optând mereu, cu puterile limitate ale autorului (ăSunet prea grav și răsunet prea slabă), pentru verosimil și semnificativ. Sau măcar pentru una dintre aceste ambițioase ținte, deloc ușor de atins". Viața cu efect întârziat e, cum spuneam, o autobiografie ocultata a
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
din Paris a adresat studenților și bursierilor români chemarea (ultimativă) de a se reîntoarce în țară. A refuzat, obținînd de la Oficiul de Refugiați statutul de azilant politic. A rămas nu doar fără bursă dar și fără perspectiva reîntoarcerii în țară. Optase, deși nu știa că definitiv. Și, prin 1950, află că mamei i s-a rechiziționat apartamentul lui Lovinescu din Bd. Elisabeta (care, prin testament, era proprietatea autoarei acestei tulburătoare cărți de memorialistică), lăsată să trăiască într-o singură încăpere. Apartamentul
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
iar 124, studiul introductiv, se află într-o postură dificilă. Despre cine trebuie să scrie? Cu tot respectul pentru poet, cred că trebuie să scrie despre critic. Selecția și prezentarea poeziilor ca și viziunea personală din studiu mă fac să optez pentru Alex. Ștefănescu, deși pe copertă se află poza lui Nichita Stănescu (cu o carte în mîini). Apropo de respectul pentru ultimul, vreau să fac o paranteză și să reamintesc că, din punct de vedere al mitificării, Nichita Stănescu se
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
deși o poveste aproape reală, pe un fundal tradițional balcanic. Ai declarat că te-a influențat Ismail Kadare cu acea forță a tradiției, a familiei, a rădăcinilor care depășesc raționalul. Dacă la el apare aspectul pozitiv al tradiției, tu ai optat pentru unul negativ. La întrebarea: Cine a ucis-o pe Dina?», un adevărat fir roșu al romanului, răspunsul este: «Noi toți. Tradiția a omorât-o». Și, aș adăuga că a fost o dublă ucidere: nu numai fizică, dar și interioară
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
scriitori precum Kafka și Musil. Scriitori germani din vest vizitează Polonia, în primul rând Heinrich Böll, apoi Dürrenmatt, mai târziu Max Frisch. Acum Reich-Ranicki începe să-și pună problema emigrării în Germania de Vest. Prin Israel? În cele din urmă optează, în mare secret, pentru o călătorie din care să nu se întoarcă. Stabilit mai întâi la Frankfurt, cu ideea că acolo va putea lucra pentru ziarul "Frankfurter Allgemeine", ceea ce s-a și întâmplat, a fost cordial ajutat de colegii germani
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
Mariana Neț Visul cavalerului (17,1 x 17,1 cm) se numără printre cele mai mici tablouri ale tînărului Rafael. Un june cavaler e arătat cum doarme la răspîntie și i se înfățișează în vis că are de optat între asceză și o viață de plăceri. Alege, evident, calea cea dreaptă. O dată pentru totdeauna. Așa stau, poate, lucrurile în vis și în parabolă. În viață - și chiar în literatură - avem de făcut față unor opțiuni multiple. Căci viața este
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
dimpotrivă, a fost tîrît în iad, pentru că, neștiut de nimeni, sufletul i s-a lăsat cuprins și de dorință, dar și de trufie. Raiul nu e nicicînd o certitudine. Fără să vrea și fără să-și dea seama, fără să opteze explicit, pustnicul a încheiat, la rîndul său, un pact cu diavolul. Pentru cavalerul care doarme la National Gallery din Londra (într-o poziție cam incomodă, ceea ce vrea, probabil, să arate că nici o alegere de acest gen nu e ușoară), viața
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
vise. Nici pentru struțocămilă lucrurile nu sînt cu mult mai complexe, deși trebuie să facă față neajunsurilor provocate de însuși statutul său de animal hibrid, care se află, simultan, în două luntre. Cel mai explicit - și avînd ochii larg deschiși - optează Faust. Bătrînul savant (un fel de pustnic pînă la întîlnirea crucială cu Mefisto), ce pare a fi epuizat tainele cărților, e conștient nu doar de faptul că alegi în orice clipă a vieții - ceea ce sfîrșește prin a fi obositor, chiar
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
și deja banalizat; caraterul oral este una din principalele inovații produse în acest registru la noi, după 1989. Deși are trăsături specifice, fenomenul nu e însă un caz unic, pentru că în multe alte culturi moderne o parte a presei a optat pentru o asemenea strategie lingvistică, cu avantajele ei indubitabile: accesibilitate, crearea unui sentiment de familiaritate și complicitate cu publicul, expresivitate, compensare a banalității de conținut prin producerea de surprize lexicale. Trăsături specifice (și discutabile) ale jurnalismului românesc sînt, cum bine
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
1936, cînd, prin placheta Scrisori către plante, se îndreaptă decis spre lirica tradiționalistă, pentru ca, imediat, să adere la programul estetic gîndirist (Carte pentru domnițe, 1937 și Frunzișul toamnei mele, 1938, Scară la cer, 1940). Cum de un frondeur avangardist a optat, direct, pentru gîndirism e unul dintre secretele poetului. A urmat după război (în 1942 a publicat volumul Poeme de pe front) o lungă perioadă de interdicție, în care vreme a avut parte și de pușcărie, deși nu știu să fi fost
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
Spunea: "Eu nu mă expun, nu sunt piesă de muzeu. Nu vreau să-mi etalez rănile, pentru că fiecare poezie este o rană a mea. Sunt prea multe și prea dureroase pentru a le arăta și altora... Sunt împotriva șezătorii, războiului, optez pentru singurătate". Și s-a ținut, morțiș de cuvînt. Asta spre deosebire de Minulescu ("nea Minu"), care mergea peste tot, obținînd succese eclatante cu mereu aceeași poezie "În orașul în care plouă/ de trei ori pe săptămînă/ Un bătrîn și o bătrînă
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
nicăieri că existența concretă a celor 518 episoade ale filmului (în care, dacă nu am jucat un rol, cel puțin am figurat cu toții ca "lume, soldați, popor" ai societății civile) se datorează în principal trudei a două scriitoare care au optat să lase de o parte proza de ficțiune pentru jurnalistica la zi (sau "la săptămînă"): Gabriela Adameșteanu și Rodica Palade. Numai cine nu știe cum se face un săptămînal de strictă actualitate, sub regimul de urgență al termenelor, poate ignora
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
de pildă, cartea mileniului o reprezintă Meditațiile lui Descartes, chiar dacă mai curînd prin influența sa negativă (apud Searle); pentru Rorty, Originea speciilor a lui Darwin, pentru Said La scienza nuova a lui Vico, pentru George Steiner Divina Commedie. Tournier a optat pentru Etica lui Spinoza, Dorris Lessing pentru Biblia regelui James, Barnes pentru versiunea Seamus Heaney a lui Beowulf, Kolakowsky pentru Don Quixote. Există și suprapuneri previzibile de preferințe: Cervantes, Shakespeare, Dante și Darwin. Cu excepția lui Searle, care ar putea probabil
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
care ne vin din urmă, cărora le datorăm, indiscutabil, mult mai mult decît s-ar părea la prima vedere. Copiii sînt vestitorii timpurilor noi. Cu cîrpeli și vechituri e greu, chiar imposibil, să însănătoșești o țară și un popor. Să optam, în forul nostru interior, pentru Europa acestui timp prea grăbit.
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
cu ocazia retopirii materiei turnate inițial în patru calupuri pentru a le ajusta, apoi, la jumătate. Șunt, de fapt, două versiuni, nu total deosebite în interpretare, insă altfel structurate. Care text va fi luat de bază? Ediția de autor a optat pentru a doua versiune, spre regretul celor ce au argumente în favoarea primei variante, mai plină de verva, măi incitantă. Este întocmai situația Istoriei literaturii, pusă în pagina nouă de răposatul Alexandru Piru într-o formă mult secătuita de savoarea și
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
veac. Nu cred că ăsta e cea mai practicabila cale. Poate mai bine ar fi fost, pentru impunerea rapidă a colecției, să se fi pornit de la restituirea marilor valori, în ediții critice de înaltă ținută științifică. Dar de vreme ce editură a optat pentru această soluție, s-a ajuns, acum, la primul volum din opera lui Nicolae Filimon în foarte bună ediție a d-lui Mircea Anghelescu din 1975-1978. Cum se știe, Ciocoii vechi și noi, piatra fundamentală a românului românesc, e din
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării, cronologice, a antumelor și a postumelor, fără nici o diferențiere. Asta, firește, pentru că e o pură întîmplare publicarea, în vestită ediție princeps a lui Maiorescu din 1884, a unor poezii și poeme, altele, la fel de durabile, rămînînd în lada
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
care propun, în subtextul lor măcar, construirea unui vocabular, de pildă, fundamentat pe ce credeau autorii care ar fi constituit un grăi primordial. Cert este că odată cu veacul al XVII-lea polemică între cei ce pledează pentru primatul ebraicei sau optează pentru o altă soluție se întețește. Miza e din ce in ce mai mare, pentru ca in Iluminism se ajunge la celebra metaforă a limbii că oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării spiritului omenesc, ca păstrătoare a valorilor civilizației (Leibniz și
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
de regulă, la Institutul Călinescu sau la cel de lingvistică, la Institutul de etnografie și folclor și desigur, în școli, unde erau și cele mai multe locuri. Într-un an a apărut pe lista și Radioul cu extrem de puține locuri pentru care optai în funcție de medie. Am avut sentimentul fizic că primesc un dar în fiecare dimineață intrînd în Lumea Radio pe poarta, celebra, din Temisana. Am fonotecat cîteva zeci de benzi cu teatru. Dădeam tîrcoale sistematic studioului fermecat. Picam mereu cînd becul roșu
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
mai întrebuințata în registrul cult și în scris. O dovadă a acestor preferințe poate fi și opțiunea dicționarelor noastre pentru înregistrarea și explicarea expresiilor la persoana a III-a, în vreme ce uzul curent (dar acest lucru rămîne, desigur, de dovedit) ar opta mai curînd pentru persoana a II-a. Astfel, expresiile familiare sînt de obicei înregistrate în dicționare că "a-și lua jucăriile și a pleca"; "a sta în bancă să", pe cînd o explicare informală ar folosi formele "a-ți lua
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
Cristian Teodorescu N-A TRECUT prea mult timp de cînd un judecător inamovibil, dl Dinu Marin, l-a condamnat pe Miron Cozma pentru tulburarea liniștii publice. Între timp, autorul acestei sentințe a demisionat, optînd pentru avocatură. Recursul Parchetului a ajuns la Curtea Supremă de Justiție unde trei judecători, tot atît de inamovibili că și fostul lor coleg, l-au condamnat pe Miron Cozma la 18 ani de închisoare. Diferența e uriașă, dar fostul judecător
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
apărea că un foarte viguros pictor și atît. Așezat în marea tradiție a picturii ardelenești, în care observația formei se conjuga permanent cu paroxismele cromatice ale unui expresionism nordic și cu o energică dezlănțuire a tusei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spațiu estetic, moral și expresiv cu o puternică amprenta regională. Iar izolarea să la Zalău, în județul Sălaj, unde nici pe departe nu există o atmosferă artistică și culturală comparabilă cu cea din marile centre universitare
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]