785 matches
-
șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te cu ei! Nu vă răzlețiți! Adunați-vă în cete! Țineți aproape! Loviți-i! În jaf, ei se răspândesc în haite mici. Vânați-i ca pe jivine! Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm, să aruncăm tătărimea peste Nistru! Și-apoi, ca o furtună, ne repezim la Dunăre! Poate mai apucăm turcimea bălăcindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hainele, șeile, ca să scape fie neînarmați și goi, și se aruncau în Nistru..." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Ștefan Voievod al Moldovei, oștean viteaz, bărbat mare în primejdie, mare la suflet în nenorocire și modest în norocire pe care o credea orânduită de la Dumnezeu; el a fost mirarea stăpânitorilor și noroadelor, când cu mijloace modeste a făptuit atâtea lucruri mărețe." Nicolai Caramzin, Istoria Rusiei * " Se spune că voievodul Ștefan a fost vestit... pentru priceperea lui în disciplina militară și pentru strălucitele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sentiment care Îți face cinste, domnule ministerial și dă mărturie de inima du mitale generoasă. Dar lasă-l pe părintele ei adevărat să se Îngrijească de viitorul ei. Fii sigur că ilustrul nostru stă pân va ști cum să-i orânduiască viața spre binele ei, spre slava Domnului nostru și spre avantajul tuturor celor pe care Îi are sub oblăduire. Pus astfel la punct, Hildebrand nu mai avu ce să zică. Duhovnicul zâmbi cu blândețe și-l pofti la un pahar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui pentru aceste cuvinte: — În fața lui Dumnezeu suntem toți nevrednici și ticăloși și n-ar trebui să ne fălim cu nașterea noastră, care e cu totul Întâmplătoare. Vor veni poate timpuri când oamenii vor Înțelege acest lucru. Nu Dumnezeu a orânduit așa. Numai oamenii singuri s-au Împărțit În tagme, cu silnicie și violență. — Poate să fie cum spuneți, părinte, dar deocamdată lucrurile stau astfel. și mintea mea m-ar sfătui prost dacă m-aș duce să-i spun ducelui că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noi ca să Îndrăznească! — Prevederea este mama Înțelepciunii, murmură Conrad. Nu uita ce ne-au Învățat părintele și dascălul nostru. Nu uita de asemenea că și Biblia ne Învață să fim Înțelepți ca șerpii. Să fim Înțelepți, frate. Îngăduie-mi să orânduiesc eu suita noastră la Molsheim. Mai bine să ne pară rău c-am fost prea mulți decât c-am fost prea puțini! Bertold zâmbi și dădu pe gât licoarea aurie din cupa de argint: — Frate dragă, nimic pe lume nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Burgundia. Dacă și mireasa ta va semăna cu vinul din țara ei, vei fi un soț fericit... Ai fost o gazdă minunată, ca totdeauna, și mi-ai oferit o cină așa cum numai tu știi. Deci nu-ți pot refuza rugămintea. Orânduiește mâine suita noastră cum crezi de cuviință. Ai mână liberă. și poimâine ne așezăm corturile acolo, ne scuturăm de pra ful drumului și-i așteptăm pe „prietenii noștri“. Vai lor dacă nu vin cu intenții cinstite! Rămas singur, Conrad trimise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
La 7 mai 1942, președintele Oficiului Județean Dorohoi, dr.Isac Axler se adresează Poliției Dorohoi și face cunoscut ordinul Guvernământului Bucovinei nr.339/1942 de înființare a Oficiului Județean al evreilor din Dorohoi și anunță că în 10 mai va orândui un serviciu divin în sinagoga Beth Solomon când „vor înălța rugăciuni pentru tron, Conducătorul statului și țară. La 15 octombrie 1943, primarul orașului Dorohoi, ing.Ion Pascu cu adresa nr.9041, comunică Oficiului Județean că: „în conformitate cu ordinul d-lui general
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
oamenii învățați și-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii și alte lucruri subțiri. Ii plăcea mult de cântăreți și avea un preot cu meșteșug, îndemânatic; și era și la toate celelalte ale lumii meșter și toate le orânduia el, și pentru aceasta era și strașnic și se temeau de el și boierii și tot poporul.” - Mie mi se pare, mărite Spirit, că ultima parte a caracterizării făcute domnitorului de către patriarh - un străin - este eronată. Spun asta pentru că un
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
iarăși, afară de poslușnicii...dați de la domniia mea...încă să mai aibă zece oameni poslușnici din oameni străini...Care oameni să fie scutiți de toate angăriile...Deci dar, toate aceste mai sus arătate cuprinzând pe an câtăva somă de bani, am orânduit...pe rugătoriul nostru Neofit egumănul întâi să tocmască zidiul și apoi casă, chilii, orice va fi trebuința mănăstirii.” - Am mai aflat, mărite Spirit, că după 10 ian.1717 (7225) Mihai Racoviță voievod scutește mănăstirea de „dajde” precum și patruzeci de oameni
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dată, să vază pe toți bolnavii și după boala fieștecăruia să-i rânduiască și doftoriile ce se vor căde cu rețete, iar fiind trebuință...să fie dator a merge ori zi ori noapte, ca să cerceteze pe bolnav și să-i orânduiască doftoriile.” In cazul în care „doftorul spitalului” nu va putea merge după rânduiala sa, iar „doftorul cel mare” să aibă a merge ca să rânduiască doftoriile bolnavilor.” La începutul acestui așezământ vodă, vorbește despre nevoia de apă a spitalului. Apoi spune
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
primăvară se pregătea să-și înfățișeze întreaga strălucire. Gândindu-se că bărbatul ei, Costache a făcut deja drum lung cu căruța, căci plecase înainte de a se ivi zorii să care mărfuri, în chirie, pentru negustorii evrei din târg, Maria își orândui în minte treburile de dimineață ce o așteptau, adică îngrijirea vitelor, hrănirea păsărilor și porcilor, pregătirea copiilor care încă mai dormeau. Lampa aprinsă încă de la scularea și plecarea lui Costache, lumina în continuare încăperea, așteptând să apară puternica lumină a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și maică-sa Marița n-aveau nici o mustrare de conștiință, au făcut ce au simțit ei că trebuie să facă. Capitolul VIII întîlniri și destăinuiri Toamna își arăta roadele bogate pe care le pregătise celelalte anotimpuri, vara și primăvara, așa cum orânduise Dumnezeu de la începutul lumii. Costache trebăluia prin ocolul vitelor cornute când auzi bătăi puternice în poartă. Merse acolo, deschise portița mică și spre bucuria lui, ochii săi întâlniră oaspeți dragi inimii sale: pe mama Elena, soacra lui de la CurseștiDeal însoțită
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bisericile din New York trebuie să le cauți printre zgârie-nori așa cum cauți coralii printre stânci, fluviile purificatoare, precum Gangele și Nilul, definesc o spiritualitate. Dar pe întreg pământul ceea ce era numit suflet pare să fie pe o cale greșită. Viața este orânduită de valori. Unde s-a ajuns în direcția asta? Se vede că omenirii îi lipsește ceva important, un fel de element, cred că e cel spiritual, care să aibă sub control puterea malefică, altfel această dominantă feroce o ia înaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
impresiile lui din Rusia (Extractul din jurnalul călătoriului moldovan, în Albina românească, 1830, nr. 74-94), „este regulată și măreață, cuprinzând frumoase apartamenturi, galerii de cadre și statuie (chipuri cioplite de marmură), cu multe alte lucruri prețioase. Grădina foarte întinsă este orânduită în gust englizesc și se prerâurează de multe canaluri, peste carile punți maiestroase de granat (un feliu de piatră stâncoasă roșie ori vânătă) sau de fier vărsat leagă comunicația aleilor (drumuri între copaci).“ În cabinetul de istorie naturală din Petersburg
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nu poate fi și nu ar avea rațiune de a fi"; parafrazând ceea ce se zicea despre Nil, am putea spune și noi că Dunărea a constituit și constituie un dar pentru România. Prin situarea ei ep pământul românesc, Dunărea a orânduit, în decursul timpului, istoria noastră milenară, începând din momentul trecerii albiei ei pe podul construit de Apolodor din Damasc, de către Traian, spre a-l învinge pe Decebal la Sarmisegetuza și a transforma, astfel, zona respectivă într-o provincie romană (Dacia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor Lui dumnezeiești, le pun pe seama lui Beelzebul. Prin urmare, Îl coboară până la diavol, negând lucrările Duhului. „E ca și cum [fariseii] ar Îndrăzni să spună, văzând ordinea lumii și providența care orânduiește [lumea], că Însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie Îi pune pe farisei În directa descendență a evreilor „din pustie”, idolatri, care-și reneagă Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
patul meu... Unde ești, Monica? Am închis radio[ul] și îți scriu la lumina scundă și modestă a becului albastru al pomilor tăi de Crăciun. Nu va fi rămas poleit pe el râsul tău zglobiu din toți anii trecuți? Azi, orânduind camerele pentru noua repartiție, am deschis armoirul și am găsit în partea dulapului rochile tale, așezate de tine: rochia sac și cea betterave, cu un ac cu gămălie în ea, pus de tine. Cred în tine, Monica, dar uneori nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toată. Știi tu că nu te pot realiza? Și te iubesc atât de mult! Mamina 7/1947 I Duminecă, 5 octombrie 1947 Astăzi de dimineață, o dimineață de adaptare destul de curioasă, cu cei doi copii, mai ales băiatul, greu de orânduit la baie, în camere, cu îmbrăcatul, întrebatul, orânduitul hai nelor, cărților. Eri am trecut vesela lui Cinci în vitrină, iar icoanele le-am pus deasupra și dedesubtul Madonei Albastre, tutelara casei și odăei tale. De dimineață, ei au eșit în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în chestiunea procesului nostru; nu am avut inima să-ți scriu, dar m’am gândit la tine cu dragoste adâncă. Am fost și supărată și răcită tare; mi-am pus ventuze și azi nu am eșit deloc din casă; am orânduit dulapurile și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-ai lăsat-o Inei; tot în dulapul meu tronează rochița de vară care îți plăcea ție mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iubita mea, nu știu ce aș face; poate m’aș prăbuși; poate ce mai e viu, rezistent și oltenesc în mine ar găsi o soluție între viață și moarte, o luptă pe viață și moarte, ca să te văd. Totul e atât de orânduit în biurou și în odăița ta; am știut să impun o ordine și un program care să-ți păstreze casa gata să te primească. Numai în sufragerie un divan în locul scrinului și covorul care a fost la Cinci, pe deasupra, schimbă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Aș vrea să te întorci din oraș, înfrigurată. Ți-aș da o ceașcă de ceai, cu unt și marmeladă. Dar acolo, în garde-manger-ul tău, mânuța ta, pe care mama a ferit-o de orice muncă aspră, casnică, își va fi orânduit ceaiul parfumat și mânuțele reci vor fi cuprinzând vreo ceașcă, în vreme ce aici ceștile aduse de la Timișoara pentru „trei“ stau așteptând zilele bune ce vor veni... Da, Monica? Te iubește Mama [...] Mâine va veni Gaby să ia scrisoarea aceasta. Eu poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
presupuneri a (sic) lipsei de scrisori din partea ta, cu confesiuni tăiate de sosirea petrolului (100 kg.), cu un rezumat al zilelor care au trecut de când nu a mai venit pe aici. El își gătește aici, își spală vasele și își orânduiește domiciliul din București. Era plictisit, dar nu pesimist; avusese ca dejun zeama de la o cutie de conserve, făcută supă. I-am servit aici brânză cu pâine, țuică de la Slat[ina], un măr și cafea turcească adevărată și i-am dat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
uman ce-mi mai este îngăduit. Trăesc în panică; s’ar putea să nu te mai văd, s’ar putea că însăși această casă ce-a fost zidită, în gândul tatei, pentru tine, aceste lucruri ce au fost alese și orânduite cu iubire pentru tine să nu le mai găsești, când te vei întoarce, dacă te vei mai putea întoarce... [...] Iubită mică, cred în tine, cred că ești copilul pe care îl visează toate mamele și nu îl am decât eu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sosit pe 4, și pe 6 le-am avut. Așa dar, odiseea acestui pachet a avut un sfârșit fericit, de vreme ce bucuria și un anumit aer sărbătoresc domnesc în casă. Pe divanul tău, pe hârtia fină cu care era acoperit, am orânduit ca într-o vitrină toate obiectele de la Paris, de care sunt grozav de mândră. A fost o zi frumoasă, draga mea. [...] M. 29/1950 I Duminică, 5 februarie [1950] Tocmai ți-am scris o c[arte] p[oștală]. Îmi încep
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
războiului se desfășura înfricoșată Gazda unde șade Teodor Soroca e o ființă amorezată de manierele elegante. Îi place să vorbească "ca la curtea imperială"... Asasinarea lui Stolîpin. Adevăratul autocrat al Rusiei își începe ziua plănuind nu numai orele ei ci orânduind și săptămânile și lunile viitoare... Catastrofa vine brusc și întrerupe ceasornicul inventat de marele strangulator. Cercetările poliției: prilej de a vedea felurite pături sociale: lucrători, burghezi, studențime, miniștri, curtea imperială... Cu acest prilej trebuesc înfățișați și cei doi frați Basarabeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]