1,225 matches
-
oamenii din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând din toată inima victoria împărtășită de toți. Asemenea evenimente avuseseră loc pe vremea lui Shingen și, acum, cu toții duceau dorul acelor zile. Și cu toate că stindardul înscris cu cuvintele lui Sun Tzu era unul și același, oamenii nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
el era chinuită de frică, pe când străbătea drumul spre Saga, că cerul de fapt îi judeca toate acțiunile. Mitsuhide traversă râul Katsura și ajunse la Castelul Kameyama seara, tocmai când soarele cobora sub linia orizontului. Informați despre înapoierea seniorului lor, orășenii din Kameyama îl primiră acasă cu focuri aprinse care luminau cerul nopții. Era un conducător popular, care cucerise afecțiunea localnicilor prin administrația lui înțeleaptă. Zilele din an pe care Mitsuhide le petrecea cu familia se puteau număra pe degetele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Tamba până în asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și voci începu să se înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii care înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, însă, nu dură decât un moment, și de îndată ce nobilii și oamenii de rând înțeleseră situația, în casele lor se lăsă aceeași liniște din urmă cu puțin timp, când dormiseră în pace. Nimeni nu îndrăznea să iasă pe străzi. Era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vremea când se va albi cerul, odronă Hideyoshi, după care așteptă liniștit zorii zilei. Orașul era de asemenea relativ calm. În două sau trei locuri izbucniră incendii. Nu fuseseră aprinse de oamenii lui Hideyoshi ci, mai probabil, le declanșaseră accidental orășenii buimăciți. Întrucât puteau servi pentru iluminarea atacurilor prin surprindere ale soldaților din castel, fură lăsate să ardă toată noaptea. Feluriți generali intraseră iieșiseră din cartierul general al lui Hideyoshi, de cu seară până după miezul nopții. Din acest motiv, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Cu acea ocazie, însă, călăreții fură lăsați în grupuri mici, de câte doi sau trei; în fața și în spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră împăturite, iar armele de foc, ascunse. În acea noapte cețoasă de primăvară din Luna a Treia, orășenii se întorceau să privească și se întrebau ce se întâmpla, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că asistau la o plecare pe front. La doar trei leghe depărtare de Ogaki, în timp ce trupele se adunau din nou laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
al orașului. Desigur, trădarea era unul dintre motivele căderii într-un timp așa de scurt a unui castel cu mijloace naturale de apărare atât de bune. Dar mai exista și un alt motiv: Shonyu fusese cândva comandantul Castelului Inuyama, iar orășenii, căpeteniile satelor înconjurătoare și chiar și agricultorii încă îl mai țineau minte pe fostul lor stăpân. Deși Shonyu trimisese vasali să-i cumpere cu bani pe acei oameni chiar înaintea atacului, succesul planului datora mult mai mult fostei sale poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Treia. Păsările își triluiau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un gard uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi în ziua aceea număra peste treizeci de mii de oameni. Toți se străduiau să-l întrezărească pe Hideyoshi în mijlocul lor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
uzurară îngăduită de legi, fiind consfințită de judecători, efectul moral a trebuit să se producă în societate și prin contagiunea ei. Nu e îndoială că uzura s-a lățit în mod spăimântător. Nu putem contesta, în interesul adevărului, că și orășenii români asemenea esercită practica uzurară. Nu ne mai mulțumim cu foloase mici de 8 la sută, de 10 la sută. Dăm bani împrumut, la români cu deosebire, cu ipotecă reală, cu dobândă de câte 18 și 24 la sută și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi luat măsurile pentru instruire și protegere a fost mijlocul de a esploata toate clasele societății, de a le stoarce cele mai multe foloase și a le cauza ruinarea. De această libertate se folosesc proprietarii și arendașii fața cu țăranul; apoi unii orășeni români, dar mai cu seamă se folosesc, față cu toate clasele societății, izraeliții la cari sîntem reduși a ne adresa. În asemenea împrejurări, legitima întrebare e a se ști ce e de făcut? IV. REGULAREA RELAȚIUNILOR EVREILOR ÎN PRUSIA În
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de case în orașe până la cumpărarea de imobile întru cât nu erau încărcate cu boieresc. Căci nu erau încărcate cu boieresc moșiile și casele răzășești, dar ca mai ba să le poată cumpăra evreii! Nu erau încărcate viile și pământurile orășenilor, adecă moșiile și încunjurătoarea orașelor, pe cari asemenea evreii n-aveau drept să le cumpere. În fine sub Mihai Vodă Sturza li s-au luat evreilor, prin încheieri ale Divanelor, dreptul de-a se așeza la țară și de-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
funcțiunile statului era condiționată prin bună purtare, onestitate și ani de serviciu, acum funcționarii harnici și cu cunoștințe sânt dați afară sau rămân staționari în locul ce l-au ocupat zeci de ani, iar pleava partidului roșu, Mihăleștii, Pandravii, Stan Popeștii, Orășenii ș. a. sânt numiți de-a dreptul în funcțiunile cele mai importante, încît ușurința cu care sub roșii omul poate ajunge la vază și averea dat naștere proverbului: "Numai cu roșii te poți procopsi". Și toată suma aceasta de oameni ignoranți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu un om mai evoluat?" "În asemenea cazuri țăranul e cel mai evoluat, fiindcă știe mai multe despre moarte decât alții. Brazda aceea pe care o întoarce el în fiecare an îi spune lui ceva, un lucru tainic pe care orășeanul nu-l știe decât în mod abstract. Numai noi, chirurgii, mai știm acest lucru: pământ, materie..." Spiritul nu există?"' "Mais si, certainement... E acolo! râse medicinistul. Dar când apropii prea tare lampa de operații de un creier desgolit și ochii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
depindă de "natură", de "Dumnezeu", pe când industriașii, inginerii creatori se cred ei înșiși producători de natură, se cred Dumnezei atât de puternici, încât pot să-l "ucidă pe Dumnezeu". "Ruralii" rămân mai credincioși, pentru că "la sat s-a născut veșnicia". Orășenii fiind mai voluntariști, sunt și mai schimbători. Hazard a lăsat un bun exemplu de prezentare a crizelor apărute în diferitele forme ale conștiinței moderne de după Renaștere, pe baza studierii lucrărilor unor personalități occidentale din secolele al XVII-lea al XVIII
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se schimbă în conținut și forme cultura spirituală a satelor. Rămân însă și vechi rituri care se vor relua pe toată durata de existență a omului care se naște, parcurge ritualic vârstele, repetând la nesfârșit cutumele căsătoriei, botezului, morții. Nici orășenilor nu le sunt străine. Sunt vizibile unele apropieri ale standardelor de viață de la sate de cele din orașe. Totodată, s-au accentuat preferințele orășenilor din prima generație de a reveni la țară. Iar creațiile folclorice vor rămâne pentru noi și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a omului care se naște, parcurge ritualic vârstele, repetând la nesfârșit cutumele căsătoriei, botezului, morții. Nici orășenilor nu le sunt străine. Sunt vizibile unele apropieri ale standardelor de viață de la sate de cele din orașe. Totodată, s-au accentuat preferințele orășenilor din prima generație de a reveni la țară. Iar creațiile folclorice vor rămâne pentru noi și alți sud-estici, încă multă vreme, izvor de reechilibrare spirituală. Spre deosebire de folclor, literatura și artele culte au trecut printr-un șoc mai prelungit, din care
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se confundă. De sub tăria acestei legi, fiecare dorește uneori să evadeze, urmărind o himeră, precum Mârzuț (Vâlva băilor), sau se întoarce la locul de baștină, pentru a se stinge în pace (Lina). A. nu a reușit decât rareori portrete de orășeni, acestea fiind, de obicei, palide, poate și pentru că scriitorul însuși îi considera pe locuitorii orașelor depersonalizați (Imponderabilul). Intelectualii lui sunt puțin verosimili, zbătându-se între extreme prea explicite și demonstrative, ca Ilarie Bogdan (Dolor), ceea ce îi poate duce spre un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
structural bulversant. Într-un interval de 15 ani după 1990, atât în mediul urban, cât și în cel rural, aproape toți și-au asumat o afiliere religioasă și au crescut spectaculos comportamentele de tip religios în spațiul public sau privat. Orășenii sunt totuși mai puțin religioși decât ruralii. M. Voicu, analizând „valorile și comportamentele religioase în spațiul urban românesc”, este tranșantă atunci când spune că „tranziția a generat insecuritate existențială și acest fapt și-a pus amprenta pe orientarea populației către religie
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în care un fir cît de subțire de ibrișin colorează un întreg caier de cînepă, fac formula acestei poezii, și-i explică succesul, atît cît a fost el, în anii '80. Revelația poeziei lui Tonegaru, care le va pica bine ,orășenilor" de mai târziu, e miraculosul de după blocuri și mări: , Tramvaiul vechi era tras pe linie moartă,/ la o casă o fereastră era deschisă la etaj;/ era cald, prea cald și copii de joacă obosiți/ ca îngerii ce se întorc cu
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
probă în "zugrăvirea" psihologiei țăranului în literatura noastră, aducând vorba de "nuvelistul popular al Convorbirilor", Ion Creangă, și de personajul său emblematic, Moș Nichifor, "autoritatea nediscutabilă în materie de viață și gândire țărănească"2), cu totul deosebit de psihologia burghezului, a orășeanului sau a artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza Făt-frumos din
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
evocate sînt vii, prezente. Iar argumentația din structura miezului este atentă, fără scăpări, clară și concisă. Ostentativa obiectivitate prezintă uneori breșe care lasă să respire liber, vreme de cîteva rînduri, personalitatea autorului, opțiunile, convingerile. Zigu Ornea apără "românul" lui Caragiale (orășeanul) - "zeflemitor, ironic, sceptic, inteligent, bonom, acomodant, fără convingeri adînci, nemistic, petrecăreț, volubil" - în fața "românului" lui Eminescu (și aici cititorul, complice, adaugă un "și nu numai"), cu felul lui opus de a fi - în cronica la I.L. Caragiale, Momente. Momente, schițe
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
în Europa de Est cu câteva mii de ani în urmă. Grupuri de origine mongola și turcica precum buriații, tuvinienii și yakuții trăiau, inițial, în Siberia iar descendenții lor încă mai trăiesc acolo. Aproximativ 70% din populația Siberiei trăiește în orașe. Majoritatea orășenilor se înghesuiesc în apartamente de dimensiuni mici. Mulți oameni din zonele rurale trăiesc în case de lemn mai simple, dar mai spațioase. Novosibirsk este cel mai mare oraș din Siberia, cu o populație de aproximativ 1.5 milioane. Tobolsk, Tomsk
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Această diferențiere în distribuția speologilor se manifestă și în interiorul țărilor cu decalaj al nivelului de trai între urban și rural. Spre exemplu, în România, deși zonele carstice se suprapun zonelor rurale montane, peșterile sunt vizitate și studiate aproape exclusiv de către orășeni. Suprafața uscatului este acoperită în procent de 20 la sută de roci carstificabile. Peșterile se pot forma și în alte tipuri de roci, dar cele în calcar sunt cele mai mari și numeroase. Din distribuția rocilor cu potențial speleal, apare
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
controlul supus al mamei sale și a favoriților ei. El trebuia să se căsătorească cu Ioana, fiica lui Eduard al III-lea al Angliei, însă în drumul ei spre Castilia, ea a călătorit prin orașele infestate cu Moartea Neagră, ignorând orășenii care au avertizat-o să nu intre în localitățile lor. Ioana a contactat boala și a murit. Deși prima dată a fost controlat de mama sa, Petru s-a emancipat cu încurajarea ministrului Albuquerque. Devine atașat de Maria de Padilla
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
Elena Sereda) este nevoită să-l trezească din somn în fiecare dimineață pentru ca tânărul să nu întârzie la serviciu. Periodic, Vive se întâlnește în oraș cu foștii lui colegi de liceu, cel mai apropiat fiind de bibliotecarul Romache (Ion Caramitru), "„orășean și leneș convins”" , și de prietena lor, „blonda” (Mariana Mihuț). Plictisit de existența lui monotonă și de cicălelile ironice ale tatălui său, Vive se hotărăște să plece pe un șantier pentru a se despărți de sine și a-și găsi
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]