1,170 matches
-
în procesul de trecere de la fântână la chiuvetă, de la o copilărie cu ocupația de bază pașterea oilor și vitelor la una în care doar vacanțele te mai trimiteau „la coada vacii”. Am prins din plin formarea elitismului de tip comunist: orășenii își luau distanță superioară față de săteni, muncitorii industriali priveau de sus la cei agricoli, dar și la cei cu tocul și cartea, învățătorii și profesorii cu studii adecvate începeau să-i elimine din cursă pe cei improvizați din primele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prin satele de lângă Suceava. Intram în curțile oamenilor cu chestionarul în mână. Primele reacții erau mortale: - Doamnă, eu n-am decât un vițel și patru găini! Oamenii erau obișnuiți că oricine vine cu o hârtie în mână și arată a orășean vrea să le ia ceva, dacă se poate, chiar pielea de pe ei. Bariera era ucigătoare. Dacă treceai de ea după câteva zile de câștigare a încrederii, începea cealaltă sarabandă: - Am auzit că ne ascultați necazurile și le spuneți la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bine semenilor noștri. Altruismul: ultimul răcnet. Știam totul despre aceste proiecte. Pe scurt, un grup de tineri petrecăreți din New York descind în mijlocul unei comunități rurale sărace din Pennsylvania și insistă să le construiască o casă unor prăpădiți bătuți de soartă. Orășenii se distrează de minune, alergând de colo-colo, jucându-se cu sculele electrice și stând treji toată noaptea, bând bere în jurul unui foc de tabără, ștergând-o apoi înapoi la New York și la apartamentele lor minunate cu parchetul uniform, lăsând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mânioase în direcția Alhambrei. Deși era unanim detestat, sultanul încă mai avea prin mulțime ochi și urechi care îi raportau tot ce se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ți ascund că eu însumi mă simțeam terorizat și că aș fi dat bir cu fugiții de nu m-aș fi temut că mă fac de râs. Închipuie-ți așadar nebunia demersului nostru: vreme de două zile încheiate, mii de orășeni semănaseră dezordinea pe străzi, zbierând cele mai cumplite ocări la adresa sultanului, insultându-i sfetnicii și luându-i peste picior nevestele, somându-l să se bată sau să cadă la pace, mai curând decât să prelungească la nesfârșit o situație în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci ceea ce mi-a atras îndeosebi privirea a fost spectacolul acoperișurilor: în după-amiaza aceea de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Orice om care fusese botezat și care refuza să redevină creștin era considerat renegat și, ca atare, pasibil de pedeapsa cu moartea. Spre a-i intimida pe recalcitranți, au fost înălțate câteva ruguri, așa cum se făcuse cândva pentru evrei. Câțiva orășeni au abjurat. Alții, puțin numeroși, și-au spus că era mai bine să fugă, fie și așa târziu, înainte să se închidă capcana. N-au putut lua cu ei decât straiele pe care le purtau. Inchizitorii au decretat apoi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
activitate și vârsta sa, dată fiind ura ținută în frâu până atunci în cartier, reacția musulmanilor nu s-a lăsat așteptată. S-au înălțat bariere în calea dușmanilor, au fost masacrați soldați, funcționari, călugări. A fost o adevărată răzmeriță. Desigur, orășenii nu erau în măsură să țină piept armatei de ocupație Cu câteva arbalete, câteva săbii, ceva lănci și câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din belșug, iar consumul de lapte și de unt este considerabil. Doar sarea este un produs rar și, în loc s-o presare peste alimente, locuitorii țin în mâini câte o bucată pe care o ling la răstimpuri, între două înghițituri. Orășenii sunt adesea bogați, mai ales negustorii, extrem de numeroși la Tombuctu. Principele îi tratează cu considerație, chiar dacă nu sunt din țara sa - a dat chiar în căsătorie pe două dintre fiicele lui unor neguțători străini, dată fiind averea acestora. La Tombuctu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul. Orășenii se temeau așadar de un atac iminent. I-am mulțumit acelui om pentru explicații, i-am spus numele meu și motivul vizitei mele, i-am repetat puținul pe care-l auzisem despre evenimentele de la Tefza, apoi am adăugat că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu, mii de soldați, funcționari, dar și orășeni de toate condițiile, cu toții tăcuți, din respect pentru persoana sultanului. Am așteptat mai bine de două ceasuri, convins că mi se va cere să mă întorc mai târziu. Asta însemna să subestimez importanța lui Barbă Roșie și interesul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la urechi: Tumanbay ar fi fost, pare-se, capturat, trădat fiind de șeful unui trib beduin. Spre amiază, răsunară strigăte care se confundau cu chemarea la rugăciune. Un nume a fost rostit lângă mine, Bab Zuwaila. Într-adevăr, mii de orășeni se grăbeau în direcția acestei porți, bărbați și femei, tineri și bătrâni. M-am luat după ei. O întreagă mulțime se afla acolo, crescând neîncetat și cu atât mai impresionantă cu cât era aproape tăcută. Deodată, ea s-a împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de orășeni, mai cu seamă dintre cei săraci, în vreme ce bogații erau ținuți ostateci până la plata unei răscumpărări? Privind de pe zidul castelului coloanele de fum dens care se înălțau din oraș, tot mai numeroase, nu-mi puteam alunga din minte chipul papei Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco della Rovere, duce de Urbino, nu erau departe de Roma. Un episcop francez veni să-mi șoptească la ureche că sultanul trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i pe Pompeius și Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei. OAMENI CUNOAȘTEM? Trebuie să mărturisesc că nu văd în București în câteva luni atâta lume câtă văd în câteva zile ori de câte ori mă duc pe la mine prin sat. E cazul să exprim aici o îndoială cu privire la formula de existență a orășeanului comparată cu aceea a omului care trăiește într-un sat. Trebuie să te saturi de oraș ca să începi să reflectezi la modul de viață în comunități mici, în care individualismul e moderat de privirea vecinului sau de ochii uliței, care te
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
curțile lor. Sânt mari și pustii. Ce rost mai au asemenea curți? Sânt simboluri fără sens: au dispărut din ele vitele și uneltele agricole. Nu vreau să mă gândesc la faptul că un iscriitor din altă generație sau chiar un orășean de astăzi, ducîndu-se în satul meu, n-ar înțelege nimic din ceea ce simt eu și nici n-ar fi de acord cu mine. Gândul că ar avea dreptate el, și nu 206 eu, nu-mi produce nici o turburare. Sânt oare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Tatapopii și să le schimbe pe halviță din aia cu miros de pișat pisicesc ori dracu’ mai știe pe ce porcărie dulceagă. Afacerea cu ouăle era găinărie, dar aducea profit: tot ce Însemna mâncare, pe vremurile alea, era sfânt pentru orășeni. Specula se impunea de la sine: nu mai vindea pe bani detergenți ori gaz de lampă, ci pe ouă, pe care le socotea la un leu bucata. Când strângea destule, Își lua cu el câteva rubedenii și se pornea la Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afla tocmai În fundul curții năpădite de nuci bătrâni și abia se zărea printre rugii de zmeură crescuți anapoda. Dacă te uitai cu băgare de seamă, căsoiul părea că rânjește, așa cum i se strâmbase streașina acoperișului Înverzit și Înnegrit de mușchi. Orășeanul nu știa ori nu lua În seamă cele ce se șopteau: casa era un sălaș al Morții. Nimeni nu era Îndreptățit să-i tulbure odihna. Podul, În loc de porumbei, adăpostea cuiburi de cucuvăi. Și știau până și copiii cei mai neștiutori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
precum potăile - plină cu sticle, damigenuțe, păsăret de curte, găletușe cu ouă sau săculeți cu boabe de fasole. Doctorul Însă, nepriceput În ale animalelor, nu alocase nici un ban din fondurile Dispensarului pentru hrana calului; Își Închipuia, În mintea lui de orășean cam molâu, că troscotul de prin curte ori buruienile de pe marginea drumului erau cu totul de ajuns pentru umplerea unui burdihan, fie el și de cal. Singura lui grijă În ce-l privea pe Canafas era să-i Întrebe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru a și pregătit un butoi cu argăseală. Hoitul o să mi-l trimită la fabrica de mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce, credeai c-o să trăiesc cât lumea? Să-ți spun drept, cam ajunsesem să mă plictisesc: singurătate, Încheieturi țepene, mâncare amară, apă leșioasă... Asta e! Pe toți ne-așteaptă. Am trăit prea destul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că sufletul meu era un soi de burete Îmbibat de cocleli de fiere și sânge negru Închegat și aducător de moarte. Mult timp am Încercat să mă conving că era numai vina mea că devenisem un Însingurat printre odraslele de orășeni cu care nu știam ce aș fi putut vorbi. Mă priveau ca pe un ciudat, dar mă lăsau În pace. Puțini colegi au Încercat să-și bată joc de mine, pe urmă le-a părut rău. Nu pentru că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se bețivănească și să chefuiască toată noaptea de dinaintea meciului În care atâția onești cetățeni Își puseseră nădejdea. Pretextul a fost reîntâlnirea cu un prieten din copilărie care În prezent s-a răzlețit de satul nostru și are fumuri de orășean. Este vorba despre cel căruia i se spunea cândva Ectoraș și care astăzi este cunoscut mai ales sub numele de Repetentu, din pricina jalnicelor note obținute la facultate și care Îl obligă să repete ani Întregi de studii. Unii sunt Încredințați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenii din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând, din toată inima, victoria împărtășită de toți. Asemenea evenimente avuseseră loc pe vremea lui Shingen și, acum, cu toții duceau dorul acelor zile. Și cu toate că steagul care purta cuvintele lui Sun Tzu era unul și același, oamenii simțeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]