3,552 matches
-
capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate spunînd că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic nu e clar, afară de un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de lumină se naște În zona ochilor, chiar dacă globii au fost eviscerați. Pentru cîteva năluci colorate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
niște foști văzători, astăzi orbi, pretinzînd că pe retinele lor pustii, la ocazii, frumusețea femeilor Își deflagrează aureolele. Lumina Înseamnă totuși energie, fotoni, fuga fără oprire Între corpuscul și undă, lumina poate fi reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o aparență. Așa cum aparentă e și lucirea stelelor expirate demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă este și lumina din memoria orbilor, cea care dă splendoare doar de ei gustată chipurilor altfel comune ale unor femei cu biocîmpuri iscoditoare. Stranii se dovedesc Însă spațiile În care știe lumina să se fosilizeze: eterul interstelar și infinitul minții omului. Iată, prin urmare, măcar două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Caița. — De ce l-ai adus aici? s-a oțărît Ghiță. Fostul lui coleg de bancă i-a explicat că am și eu dreptul de a umbla peste tot prin comuna asta. — Mă! - s-a rățoit Grosoș - du-l Înapoi la orbii lui de la Cluj și aruncă-l acolo! Nu pot să mă uit la el, vrei să orbesc și eu? Și mi-a azvîrlit În față un pumn de țărînă. L-a chemat În ajutor pe unul Mecker, ÎntărîtÎndu-l să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar iute am fost Întotdeauna și m-am smuls cît ai clipi. Caița se certa cu Mecker și-l amenința cu șeful postului de miliție, tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar mînca o bătaie soră cu moartea, că norocul lui e că stă la Sfatul Popular și lîngă miliție, că să vă ia dracu’ și plecați odată de-aici! Am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Încet ca să nu ne expunem primejdiei. Știam de asemenea că, În locul ochiului meu stîng și-n locul piciorului său drept, sînt montate niște proteze, a mea de sticlă, a lui de lemn. O căpătasem Înainte de a ajunge la școala pentru orbi din Cluj și de aceea poate cea dintîi comuniune de simțire pe temeiul infirmității, una deosebit de stranie pentru că e rară și solitară, am Încercat-o față de bătrînul Weisz. Niciodată nu i-am știut prenumele. Memoria alor mei a clacat și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de natură, extrase de regulă din partea de gramatică a manualului unde abundau fragmentele cu fraze lungi, bune de analiză, din Sadoveanu, Hogaș și Brătescu Voinești. Vederea nu mi se Împuținase Încă prea tare de cînd fusesem transferat la școala pentru orbi și slabvăzători din Cluj. Citeam cu degetele punctele În relief și cu ochii semnele vizuale. De aceea am putut să le arăt tovarășilor uimiți diferența dintre literele compuse din puncte și cele de tipar dintr-o Scînteie aflată pe birou
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fapt, un festival, ca multe altele Înainte, al lui Ceaușescu. Spre mirarea mea, fusesem trimis În misiune În Maramureș de Asociația Națională a Nevă zătorilor să supervizez un concurs pestriț, un alt soi de festival, unul al artiștilor amatori, unde orbii au cîntat bine, au recitat patetic, au venit cu grupuri vocale feminine și masculine, apoi mixte, cu duete din nou unisex pe ambele genuri, dar și amestecate, cu soliști instrumentiști de la fluier la orgă electronică, unii veritabili virtuozi. Recitările Însă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
afară de mine și de ei În sala neîncălzită, Între ceilalți jurizanți, profesori de muzică, etnografi, muzicologi, interpreți de folclor, oameni de teatru. Cedaseră la inimioară În fața lipsei vederii celor de pe scenă, nu mai Întîlniseră un asemenea fenomen În masă, mulțimea orbilor Îi copleșise, sînt sigur că lăcrăma seră la cîte o poezea, la cîte un duet mai reușit. Găseau că toți interpreții fuseseră minunați. — Dumneavoastră nu vă gîndiți cît se chinuiesc ei pînă Învață toate astea, nici nu știu de ce-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiindcă ea Își pierduse vederea de cîțiva ani. Pe Matthias Îl pierduse chiar mai Înainte. O Îngrijeau vecinele, era tare mulțumită de ele. Una dintr-Însele o Însoțea și se minuna mereu țîțÎind din buze cum de pot exista doi orbi care mai și stau față În față și conversează de parcă nimic nu li s-ar fi Întîmplat. Tanti Emma luase cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi-i arate. Unii erau de vedere, Îi purtase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
glasuri, de zgomote, de sonoritatea viselor lor. Am vorbit cu fiecare În parte, după care am organizat o discuție În grup. Se vedea limpede că nu deschiseseră niciodată gura pe seama subiectului. Îl conștientizau, intuiau că e numai al lor, al orbilor nativi, dar Îl formulau anevoie. Una dintre fete chiar m-a Înfruntat cum că ce rost are să analizăm bazaconia, cîtă vreme la ei e altfel decît la restul lumii... Se lăsau greu, de parcă tema ar fi fost rușinoasă, ezitau, retractau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să te ciocnești de una, de alta. De ce să nu visez că dai cu capu-ntr-un toc de ușă și să te trezești brusc? — Dacă li se-ntîmplă des, de ce să mai viseze oamenii ăia, nu? Am liniștit-o, explicîndu-i că un orb, În viața de zi cu zi, nu se lovește de obstacole decît dacă nu e cu băgare de seamă sau dacă e Împiedicat să fie atent din cauza unui zgomot de fond puternic ori a vreunui sunet subit perturbator. În apropierea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Se știe că, dacă Încetează acțiunea principalului cîmp vizual din creier, ăsta poartă numărul , sporește cea a cîmpului , responsabil cu memoria vizuală, și a numărului , cel cu orientarea În spațiu. Se mai zice și că de la ariile astea vizuale, la orbi, unele funcții se transferă spre cele auditive, e așa, un circuit occipitală În părțile temporale Într-o veselie... Iar aia că orbii se orientează prin ecolocație, da, da, exact ca liliecii, o spune Într-un fel și Evanghelia... — Pe asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și a numărului , cel cu orientarea În spațiu. Se mai zice și că de la ariile astea vizuale, la orbi, unele funcții se transferă spre cele auditive, e așa, un circuit occipitală În părțile temporale Într-o veselie... Iar aia că orbii se orientează prin ecolocație, da, da, exact ca liliecii, o spune Într-un fel și Evanghelia... — Pe asta n-o cred. Am fost dusă des la biserica noastră romano-catolică și m-am dus și eu de bunăvoie, acolo se citește
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Am ajuns să dau formă textului În scriere de mînă, cu tocul și cu cerneala, cu creioanele de diferite mine, apoi În braille-ul manual, În braille la mașina de scris, În sistemele lui Klein și Hebold (alte două metode ale orbilor), pe urmă la mașina dactilografică, prin Înregistrare vocală pe suport magnetic, la ordinator fără asistența vorbirii artificiale și, ca acum, tot la calculator, cu sprijinul acestei voci electronice care vede textul și-l preschimbă În cuvinte la fel cum și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă descumpănise de tot. Am bălmăjit ceva tot În legătură cu studiile, cu niște examene de admitere, că om vedea dup-aia... — Io mă gîndeam, reluă moșu’ Ioan, oare de ce folos ai putea fi tu. Și cui?... Explicațiile mele cu ce pot orbii să facă și cum Îl plictisiră. Pe el Îl interesa la ce anume ar fi bun nepotul lui, nu al altora, și dacă va apuca vreodată să se poată mîndri că-l are. Mai zise: Că oamenii din sat știu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ai mei vor fi dispărut, fie mai devreme pentru că, o fi socotit el fără să apuce s-o spună, În sat mi s-ar putea găsi vreo Întrebuințare. Cel dintîi folos pe care aș fi putut să-l aduc ca „orb nenorocit“ ar fi constat În asigurarea mîntuirii sufletului celor ce mi-ar fi purtat de grijă, dîndu-mi adică de mîncare, ținîndu-mă În casă și-n curte, scoțîndu-mă numai la biserică, dar lăsîndu-mă s-ascult toată ziua radioul. Aici mai Întrevăd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Astăzi știu de ce: ca nu cumva să apară În discuție vreo referire la cecitatea mea și difi cultățile pe care ea le antrena, cu atît mai numeroase cu cît voiam să ies de pe traseul umil, dar bine protejat, prestabilit pentru orbi de către stat. Părinții sperau că am eu deja o soluție sau că regimul are obligația să mă cocoloșească, așezîndu-mă Într-o firidă netulburată pentru tot restul vieții. O singură dată am asistat la o șuetă despre viitorul meu, dar ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
percepe cu un simț pe care nu l-a folosit niciodată În viața terestră. Evanghelia după Marcu, În capitolul 8, 22-25, pre zintă un astfel de caz pămîntesc de inițiere În simțul vizual nou dobîndit. După ce Iisus Îi dăruiește vederea orbului din naștere, scoțîndu-l pentru asta În afara satului Betsaida și ocrotindu-l astfel de gura căscată a mulțimii, tămăduitul spune că vede oamenii umblînd, dar i se par a aduce cu niște copaci. Adică, fără vedere fiind, omul sesizase poziția verticală
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cît și a arborilor pe lîngă care trecea, fiindcă, În dreptul lor, zgomotul de fond al mediului se Întrerupea pentru o clipă ca să revină Îndată la rumoarea dinainte. Dar față de statul de om, statura copacilor fiind mai Înaltă, mai dominatoare, pentru orb, datorită bunei funcționări a simțului său de ecolocație, ea a devenit o repre zentare generală a verticalității. Drept care bărbatul din Betsai da, la prima deschidere a ochilor asupra lumii, Înțelegînd pe semne mulțumită glasurilor că zărește niște oameni, nu altceva
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
confort existențial, a unuia, Ruba, episod care o determină pe E ca, pe lîngă Înaltă birocrată, să devină și tînără epistolieră: „A venit, dragă, la mine unul Ruba Îl știi pe ăsta? E ceva șef pe acolo pe la ei la orbi pe-ntreaga țară ba chiar și prin Europa că Îi adună cineva pe toți din cînd În cînd lăsîndu-i ca-ntre ei să flecărească În voie. Iar Ruba ăsta e unul mai cu moț: e pus să vorbească la radio
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se produce o carte audio. Îi scrie lui E: „Ei bine nu știu dacă Înaintea sau În urma ta pe Ruba l-am Întîlnit și eu. M-a-mpins ispita ce să-i faci de m-am dus pînă la așezămîntul orbilor. Insul mi se pare că nu e chiar tîmpit. De cum am ajuns mi-a arătat cărți care se rotesc. Am sesizat intenția de seducție dar Într-adevăr nu se vedeau Însă se auzeau trecînd prin fața mea Maestrul iar apoi Margareta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sora mea, și ne dusese la Eforie Sud În vara aceluiași ’65. Din nou mult mai tîrziu, aveam să aflu că așezarea se chemase Înainte de război Carmen Sylva. Purtase numele reginei poete care deschisese prima școală și primul așezămînt pentru orbi În Vechiul Regat al României. La școala aceea aveam să dau și eu de primele Munci și primele Zile, din așezămîntul Vetrei Luminoase aveam să Încerc a rîndui și eu În țara asta soarta orbilor. Se spune, prin urmare, că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
școală și primul așezămînt pentru orbi În Vechiul Regat al României. La școala aceea aveam să dau și eu de primele Munci și primele Zile, din așezămîntul Vetrei Luminoase aveam să Încerc a rîndui și eu În țara asta soarta orbilor. Se spune, prin urmare, că, atunci cînd pătrunzi În moarte clinică, ți se arată de undeva o lumină ori o ființă de lumină ademenitoare care te tot Îndeamnă să treci dincolo... Persia lui Zarathustra pretinde că lumina aia e de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar nu-l aude nimeni. M-aș tîrÎ Înapoi din fața acelei lumini pînă În mlaștina zilei de azi unde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]