1,646 matches
-
ceva ce îmi oprea și lua teama de plângeri. Era Mama ! Luasem deci, forma genomului uman. Ea m-a creat din celulele ei și acum m-a scos la lumină, dăruindu-mi un strop din suflarea eternă a vieții. Ce orbitoare-i lumina ! Ce asurzitor este zgomotul timpului ! Recunoscându-mi izvorul, gândesc. Astfel acopăr deja, o parte a necunoscutului din care veneam și în care în curând voi intra mai adânc. Și totuși, parcă pe aici am mai fost cândva. Ce
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
atractorilor stranii (noțiune venită dinspre fizica meteorologiei). Efectul Fluture și teoria haosului sunt noțiuni prea de bon ton spre a nu fi valorificate critic. De altfel, demersul conceptual a fost precedat la noi de cel ficțional, și autorul recunoaște în Orbitorul lui Cărtărescu materialul argumentativ cel mai potrivit. Teoria imaginarului propusă de Ion Manolescu se alimentează firesc din SF, film și literatură, matematici superioare, tehnicile video, realitatea virtuală. Nefiind într-o relație polemică la adresa paradigmei tradiționale, aceasta este totuși altceva, o
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
să știe, preferă speranța, alții dimpotrivă, preferă certitudinea în locul îndoielii, mai chinuitoare pentru ei decât adevărul brutal. „ 23. „Ce e umanitatea dacă nu un lan, în lumina fierbinte a soarelui, în culori halucinante, sub un cer de un albastru dens, orbitor, și în care, tăcută, dar fără slăbire, seceră moartea?” 24. „Judecăm oamenii nu numai prin ceea ce ei gândesc și nici măcar prin sentimentele pe care îi domină (toate acestea se pot dovedi că au fost coaja care acoperă determinări mult mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
pucioasă. Unul dintre fragmente (3,93 grame) se află la Muzeul Mineralogic din Cluj-Napoca. Meteoritul de la Moci, Cluj, a căzut în jurul orei 15, fragmentele sale răspândindu-se pe o suprafață eliptică de 15 kilometri lungime și 3 kilometri lățime. Strălucirea orbitoare a globului de foc, având o culoare violetă, a putut fi văzută în toată partea nord-vestică a Transilvaniei. Dupa dispariția meteoritului, pe firmament a rămas o dâră alb-cenușie de la praf. Se apreciază existența a 2 000 de fragmente, în greutate
Agenda2005-34-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284110_a_285439]
-
către cuvântul meu/ O, Doamne, și alungă-mi disperarea!/.../ Ascultă-mi, Doamne, glasul dimineața,/ Căci eu din zori Te strig și Te aștept”. Ca orice psalmist, dar mult mai profund și mai dramatic, și în cuvinte mai alese, de o orbitoare solemnitate, poetul cere Divinității mizericordie și protecție, mereu aducere-aminte și izbăvire de ființiala suferință, liniște sufletească și „neted drum” sub pașii săi, cu rezonanțe grave din Rugăciunea lui Goga („Părinte, orânduie-mi cărarea!”). Izbăvirea în fața „urzitorilor de rele”, a „nemernicilor și
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
măcar pentru multă, multă vreme, nu se mai poate scrie poezie psaltică. Limpezimea de cristal a frazei poetice nu e depășită decât, poate, de calitatea absolută a lexicului. Metafora, simbolul și podoaba fastuoasă a epitetului ornant fac jocuri de lumini orbitoare ca Slava, în care întrezărim imaginea fulgurantă a lui Dumnezeu. Lângă sonoritatea de alămuri fine și cizelate a limbii române, Eugen Dorcescu așază, pe același portativ „gregorian”, isonuri ebraice, presărate cu zgârcenie în „grăirea” Ecclesiastului. Secțiunea psalmilor se încheie într-
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
contemplare deoarece Ionuț îl strigă că este gata îmbrăcat de petrecere. În scurt timp se aranjează și el, apoi coboară amândoi în discoteca stațiunii. Aici, într-o sală imensă cu multă lume este teribilă agitație, zgomot asurzitor de muzică, jocuri orbitoare de lumini multicolore, clinchete de pahare și fum să-l tai cu cuțitul...,,specialiste” mai mult dezbrăcate decat îmbrăcate care lustruiesc barele,dansând lasciv. Toți participanții, băieți și fete parcă trăiesc o stare de vrajă, iar unii dau impresia că
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
aflase că „masculul ” are tendințe de „vedetă ” . Ce naiba o fi deranjând-o atât,orice femeie își dorește să strălucească la brațul unei celebrități . Și dacă nu-și dorește, să lase locul alteia ! ” Deja se vedea la brațul bărbatului, în lumina orbitoare a reflectoarelor,trimițând bezele în stânga și în dreapta. - Așa este,m-ai smuls,după cum spui chiar tu ! De fapt m-ai smuls din lumea „drepților ” ,știi foarte bine de ce-am fugit aici ! Găsise vinovata în persoana ei. Uitase însă că
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
acestuia, la marginea timpului sortit întâlnirii cu eternitatea... Când pustiul va șuiera peste preaplinul de tristeți și amărăciuni, paharul acestora vărsându-se în oceanul neîncăpător în unduirile valurilor sale, la granițele uscatului! Când lumina va risipi întunericul prin arderea-i orbitoare, închizându-l în cutia uitării... Acea zi, care, neobosită în așteptarea-i, va încuia lacătul ce cuprinde în fierul său, cântărind doar câteva grame, lanțul existenței pământești, în întregimea-i de mii de kilometri sau de doar câțiva metri prin
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
present lumina stinge licuricii speranța sufletului bun se-nchină în ceața deasă rece o ceață fără pic de milă ce vrea să ștergă un glorios trecut ceață ivită "dăruită" de voi hiene jefuitori de neam sunteți lumina neagră atât de "orbitoare" justiția divină oricum va condamna îi va cuprinde-n brațul ei cu tot ce au furat se tot reped spre infinitul vieții fără lumină pentru trădătorii picați în întunecos abis și totuși se-nchină meschinii își fac semnul crucii s-
CUPRINS ÎN NECUPRINSĂ VIAȚĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383523_a_384852]
-
Irina-Margareta Nistor, Monica Anghel, Cornel Ilie, Laura Lavric, Alexandru Andrieș, Emilia Popescu, Grigore Leșe, Dorina Chiriac, Virgil Ianțu, Andi Vasluianu, Dan Byron, Oreste Teodorescu și, inevitabil, din formație nu putea lipsi proaspăt medaliatul cu „Nihil sine Deo” -, ateul Mircea Cărtărescu, „orbitorul”, care, ori de cîte ori are prilejul, întinează valorile sinte ale neamului nostru, în modul său caracteristic și pornografic! Bravo, domnilor ipocriți! Dacă voi locuiți în ditamai vilele, aveți mașini de lux, bogății și conturi pline, de ce îl exilați pe
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
Lavinia Bălulescu, în poeziile din volumul „Lavinucea”, apărut la Cartea Românească, în 2007, născută la Drobeta-Turnu Severin, în 1985, are capacitatea de a se întoarce în copilărie și cu evidentă înclinație ludică, cu influență din Mircișor al lui Cărtărescu din Orbitor și din personajele lui Cristian Popescu. Această poetă a debutat cu volumul „Mov”, în 2004, la Editura Prier, titlu identic cu titlul volumului de poezie al unui poet din Petroșani, volum apărut la Editura Fundației „I. D. Sîrbu”, condusă de scriitorul
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
semantici obscur-labirintice, de felulcuiburilor din crengi peste crevase/Doar de fotografii amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe taste/lovite-n pustie de degete oarbe - dacă toate eforturile astralizării
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă, verde și stacojie, ale cărei forme atrăgătoare transpăreau pe sub vălurile străbătute de lumina cea orbitoare. Continuă să Înainteze până când atinse culcușul cu gambele, iar poetul simți căldura trupului care se apleca peste el, deschizându-i șireturile hainei și Întinzându-și pântecul spre chipul lui. Chiar atunci, pântecul acela Își dezvălui rana care Îl brăzda, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridice, În timp ce un urlet Înfricoșător sfâșia tăcerea, izbindu-i În creieri ca o lovitură de mai. 2 16 iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul strigătului răsuna Încă Între zidurile camerei. Lumina orbitoare din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând să se clatine. I se păru că abia revenise la suprafața unei mări populate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că femeia i se adresa, cu un braț ridicat. Erau probabil spasmele morții, Însă lui Îi păru gestul politicos al cuiva care Își ia rămas-bun. I se păru că zărește cum chipul ei se topește ca ceara sub acea albeață orbitoare, iar părul i se aprindea Într-un val alb. De ce se spune că negrul e culoarea morții? Dimpotrivă, ea Înaintează cu pași mari Înveșmântată În lumină și purpură. Apoi apăru o umbră, și ea Învăluită În flăcări. O văzu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aș fi reușit sau nu. Uneori mă gândesc că da. Am sfârșit undeva la marginea străzii, jumătate sub propria dubiță. Uneori îmi aduc aminte cât de aproape a fost bara de protecție a mașinii, cum am fost înghițită de lumina orbitoare a farurilor și nu cred că aș fi supraviețuit pe cont propriu. Nu mă așteptam să fiu lovită atât de curând. Aproape în același timp ceva s-a lovit de mine, pe toată lungimea corpului, și m-a aruncat departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am și intrat înăuntrul lor, iar acum zbor spre Moartea Mea sau Înțelegerea Finală. Acorduri minore, prelungi, tonuri stelare calde și plăcute, armonii galactice nesfârșite îmi mângâie spiritul suferind. Unisonul ritmic a sute de darbouka mă poartă spre o lumină orbitoare. Așa cum bănuiam, este becul de la closetul lui Zappa. Pe Allah, ce mi se întâmplă? Trebuie să-mi revin. Și o și fac, pentru că cineva mă strânge foarte puternic de mână. Bogdan. Este transfigurat. Privește prin mine, departe de mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din timp în timp, străfulgerate de ceea ce par a fi razele celui mai orbitor diamant, lăsând vederii dinți uriași, ca de elefant, schimonosiți în rânjete răscolitor de urâte, ochi însângerați, mimici spre groaza mea mult prea umane pentru a fi ale unor animale, vestind chiar primele momente ale apariției omului. Așadar, astfel și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de-a lungul curții. Doar în locul unde sfârșește gardul grădinii totul este inundat de o lumină verde, sticloasă. În raza acestei lumini mi se face frig. După ce urc scările de la cerdac, mă opresc. Pe ușa grea, minerul de alamă strălucește orbitor. O fâșie îngustă de lumină cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor: ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
croiau rapid de-a lungul acesteia, avansând în jos spre tavanul peșterii. Apoi un nor de praf țâșni din locul unde pusese dinamita. Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa, contopit cu întreaga fire. Se hotărâse deja, nu-și mai dorea nimic altceva decât să rămână acolo în contemplare. Era pregătit să rupă legătura firavă care îl ținea captiv. În clipa aceea, întunericul se destrămă dintr-o dată. O lumină orbitoare îl înconjura din toate părțile. Deși nu vedea nimic, din cauza razelor orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit încă vremea! spuse o voce puternică. Se simțea neliniștit pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic altceva decât să rămână acolo în contemplare. Era pregătit să rupă legătura firavă care îl ținea captiv. În clipa aceea, întunericul se destrămă dintr-o dată. O lumină orbitoare îl înconjura din toate părțile. Deși nu vedea nimic, din cauza razelor orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit încă vremea! spuse o voce puternică. Se simțea neliniștit pentru că nu înțelegea ce se întâmplă. Urechile nu percepuseră nici un sunet, glasul îi răsunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]