634 matches
-
cu program este, în general, privită că o descoperire a maeștrilor secolului al XIX-lea. în realitate, lucrările muzicale cu anumite subiecte au existat și în perioade istorice mult mai îndepărtate, încă de la începuturile literaturii muzicale, iar programatismul - în gândirea orchestrala - a fost pregătit de uriașă lucrare de apropiere între cuvânt și muzica, între acțiune și muzica, săvârșită în cadrul operei, oratoriului și cantatei. Continuă asociere a domeniilor artei o putem urmări de la originile înseși ale muzicii: Euripide, Eschil și Sofocle concepeau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
lui Faust, de Hector Berlioz, simfonia Faust, de Franz Liszt etc. Artele plastice: suita pentru pian Tablouri dintr-o expoziție, de Modest Musorgski (orchestrata de Maurice Ravel). Folclor (basme, legende populare, practici populare): poemul simfonic Tamara, de Mili Balakirev, suita orchestrala Șeherezada, de N. R. Korsakov, schițele simfonice înmormântarea la Pătrunjel și Paparudele, de Theodor Rogalski, poemul simfonic Ursan, de Constantin Georgescu etc. Geografie (cu locuri și tablouri de natură): simfonia Alpilor, de Richard Strauss, simfonia Pastorala, de L. Van Beetoven, simfonia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
schița simfonica Vârful cu dor, de Ion Hartulari Darclee etc. Instrumentele muzicale sunt foarte mult exploatate în lucrările programatice. S-au compus veritabile capodopere în care autorii și-au demonstrat capacitatea de mânuire a timbrelor instrumentale, dând naștere unor pagini orchestrale de mare rafinament, cu maximă putere de sugestionare și evocare. Lucrările programatice se bucură de mare audiență în rândul melomanilor, atât al celor cultivați, interesați, cât și al celor cu mai puțină aplicare spre artă sunetelor. Sălile devin pline atunci cand
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
numărul lor este limitat. Un poem simfonic are de obicei cel mult cinci teme. Funcțiile narative din poemele lui Liszt corespund, în accepția lui Tarasti, mai degrabă transformărilor pe care le traversează temele muzicale și felului în care sunt nuanțate orchestral. Asemenea nuanțări pot fi asociate unui erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale ca începutul, mijlocul sau încheierea narațiunii melodice. În poemul Tasso,care are patru teme Lamento, Strepitoso, Tasso, PastoraleTarasti
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
extrage mai multă tensiune decît el din spectacolul unor tehnicieni aplecați peste monitoarele lor într-un centru de comandă. Cele mai complexe secvențe de suspans din Supremația... și din Ultimatumul lui Bourne sînt adevărate minuni de gîndire spațială și alternare orchestrală a punctelor de vedere, cu cîte cinci-șase puncte de interes (urmăriți și urmăritori) răspîndite într-o mulțime, urmărite și cu camera pe umăr, și pe diverse camere de supraveghere, și pe monitoarele de la centru, ba chiar și prin ochiul lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dirijorale. Ascultând Messiah-allelujah de Händel - dirijor Alexandru Lăscae -, în interpretarea excelentă a corului și orchestrei, ne-a făcut să regretăm că programul se apropia de sfârșit. Dar, un fragment din Messa da Requiem de Giuseppe Verdi, în interpretarea întregului ansamblu orchestral și coral, având ca solistă pe Mioara Cortez, a făcut dovada unui rafinament artistic, cu rare pianissime tălmăcite de dirijorul Doru Morariu. Finalul concertului, cu O, Fortuna din Carmina burana de Carl Orff, sub bagheta sigură și plină de vigoare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Leonard Dumitriu (fiecare din ei cu recunoscute succese). Siguranța atacului cu gestica de magistru a îndrumătorului (pe care și el la rândul său, după propria mărturisire, și-a însușit-o de la regretatul artist-emerit Radu Botez), a făcut ca întregul aparat orchestral să-i dea tot concursul la realizarea unui acompaniament plin de rafinament muzical. Alți dirijori, care nu reușesc decât o interpretare de serviciu, bagatelizează uneori acompaniamentul acestui opus verdian (parcă uitând, sau neștiind, că celebrul dirijor Arturo Toscanini a făcut
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de deschidere al manifestărilor de înalt nivel calitativ a revenit Orchestrei de Stat din Bavaria, una din cele mai vechi orchestre germane și din lume, fondată în 1523, primul său dirijor fiind Orlando di Lasso. În primul veac, prestigiosul ansamblu orchestral a interpretat cu prioritate lucrări religioase, dar în 1653 a prezentat la München prima operă L’Arpa festante de Maccionis. Prezență prestigioasă la primul concert de deschidere al festivalului, orchestra a avut ca dirijor pe Zubin Mehta, a cărui măiestrie
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Big Band vocal, având ca solistă îndrăgita soprană Bianca Ionescu. Prestația vocală a solistei, de reală calitate, a servit cum se cuvine atât stilul dificilelor piese din program, cât mai ales dificultățile tehnice pentru voce, rezolvate cu brio. În aranjamentul orchestral al tuturor celor șase puncte ale programului din prima parte, toate de reală dificultate tehnică în execuția lor pentru instrumentiști și mai ales pentru suflători, întreaga orchestră ne-a făcut dovada unui colectiv profesionist de înalt prestigiu. Toate piesele primei
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
am remarcat interpretări de rutină când, la solicitările vizibile ale dirijorilor titulari ce nu pot fi acuzați de lipsă de profesionalism, nu răspundeau cu dăruire.Aici ating o constatare pe care voiam de mult să o remarc asupra acestui colectiv orchestral (mult ocrotit de către conducere), care nu răspunde uneori pe măsura încrederii acordate și a valorilor individuale, care nu lipsesc. Un alt merit revine în alcătuirea grupului de soliști (judicios stabilit de dirijor), folosind voci catifelate din aceeași familie timbrală. Soprana
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
caracterului personajului interpretat. Pentru acest motiv și pentru multă vreme, rămâne reper valoric greu de depășit pe scena din Iași! În sprijinul acestei afirmații stau mărturie câteva imprimări de excepție, păstrate în fonoteca de la Radio Iași, avându-l la pupitrul orchestral al Operei ieșene pe regretatul Radu Botez. Ca o probă-martor autentică, notific imprimarea cu duetul Tosca-Mario din spectacolul primului cântăreț străin oaspete la Opera din Iași, Georgios Kokolios, tenor italian, grec de origine. Acel spectacol a fost o sărbătoare pentru
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Închisă a părului. În timp ce‑mi plimba trupul prin apă, Îmi cânta din Solomon de Händel. Cu câteva luni Înainte ascultasem această muzică la Budapesta. „Trăiește veșnic, fericite, fericite Solomon”, Îmi cânta. Corala cântată de o singură voce avea ca fundal orchestral foșnetul mării. Sprijinit de brațele ei priveam norii de musculițe palid gălbui, filând cu sutele În fuioare unduioase. Probabil că era vremea lor de Înmulțire. Și peste ceața mișcătoare plutea negura fumului de la grătare, iar strigătorii din fața frigărilor, copii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
realizatorului de a împlini și ceea ce nu era de împlinit... mă refer în anume măsură la complementul coregrafic imaginat drept un contrapunct al ariilor, al evoluțiilor vocale - este drept! - statice. Pe parcursul actualei montări bucureștene, muzica lui Bizeț, evoluția vocală, cea orchestrala, plastică scenica, regia, totul se împlinește într-o devenire unică. Iată-l aici pe Bizeț înainte de Bizeț! ...pe Bizeț înainte de Carmen, capodoperă finală a creației compozitorului. Diferența este importantă, investiția de creativitate, rezultatul acesteia, sunt spectaculoase; ...de aici și până la
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
dreptate, particularizările istorice, trimiterile în timp și în spațiu sunt vagi, abia aluzive, cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania tânărului dirijor clujean Adrian Morar; este o fericită achiziție pentru scenă bucureșteana de operă! Cvartetul vocal al soliștilor a avut o evoluție unitară de bună calitate. Particularizări? Cu excepția unui accident, acută din ultimul act, soprana
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
eroului din Les Faux-monnayeurs (1925). Practic însă, P. este mai aproape de experiența pe care o întreprinde Aldous Huxley în Punct, contrapunct (1928). Și el își dorește un tip de narațiune în care conlucrarea internă, infrastructurală a capitolelor să aproximeze convergența orchestrală a episoadelor simfonice. Menține, de aceea, romanul în strictă simetrie cu afabulația muzicală și dă unor convenții componistice funcționalitate literară. Oricât de mult ar fi fost tentat să experimenteze, să își modernizeze retorica narativă, poate și din mondenitate, pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Enescu la apogeu. La acest festival a participat și City of Birmingham Symphony Orchestra care a ținut un spectacol ghidată fiind de dirijorul finlandez Sakari Oramo, "dirijor tânăr, energic și antrenant, cu gestică amplă și vioiciune în coagularea/modularea ansamblului orchestral"424. Despre același dirijor se menționează că a mai dirijat și Simfonia nr. 5 în mi bemol a compozitorului finlandez Sibelius. M.M. Bălașa ni-l prezintă pe Oedipe între caricatură și capodoperă. Rolul lui Oedip din opera lui George Enescu
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
muzicieni selecționați în etape consecutive - pe parcursul a două etape naționale, a semifinalei vieneze ce a precedat marele concert-spectacol, acesta din urmă a etalat evoluții muzicale-artistice dintre cele mai atractive, de excepțională calitate, de larg interes. Mă refer la evoluția formației orchestrale "Wiener Symphoniker", formație care a însoțit de asemenea evoluția tinerilor soliști, la dirijorul acesteia, Aleksandar Markovic, la celebra mezzo-soprană Angelika Kirchschlager, la nu mai puțin celebrul cor de băieți "Wiener Sängerknaben", la prezența pe scenă a cunoscutului dirijor Sir Roger
"Eurovision Young Musicians" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8479_a_9804]
-
Mendelssohn și, în încheiere, Serbări romane de Ottorino Respighi. A urmat concertul Orchestrei de cameră a Filarmonicii din Cluj (11 octombrie) dirijată de Ana Bogățilă, cu o suită pe pagini din creația lui Constantin Silvestri, Béla Bartók, Antonio Vivaldi. Amploarea orchestrală a ultimelor trei manifestări a fost "temperată" de concertul Cvartetului "Transilvan". În afara lui Gabriel Croitoru - vioara I -, care i s-a alăturat relativ de curând, ceilalți instrumentiști sunt aceiași din 1987, când a fost înființat: Nicușor Silaghi, vioara a II
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
revărsat armoniile într-o infinită varietate de culori și intensități, fiecare sunet fiind, deopotrivă, sculptural și translucid. Predilecția pianistului pentru coloritul timbral s-a relevat mai ales în Tablouri... de Musorgski. Impetuozitatea interpretării, ca și nuanțele infinitesimale au dezvăluit caracterul orchestral intrinsec al acestei suite, în policromia căreia Ravel va fi descoperit, cu siguranță, soluții inedite pentru propria-i orchestrație. După un recital de o asemenea densitate emoțională, revenirea Orchestrei Filarmonicii clujene a fost mai mult decât binevenită, creând axa de
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
Orest Pîslariu (Don Bartolo), Iulia Merca (Rosina), Marco Cristarella, din Italia (Figaro), Zoltan Nagy (Don Basilio), Maria-Anca Aluaș (Berta). Dirijorul Marco Balderi a urmărit fiecare voce cu o atenție deosebită, așa cum avea să o facă la fiecare concert, moderând calibrul orchestral cu extraordinară măiestrie, pentru triumful belcantoului strălucitor al artiștilor îndrumați vocal și interpretativ, încă de la Master Classes 2004, de Mariana Nicolesco. Iar sâmbătă 30 iulie, în fața a peste 15.000 de iubitori ai muzicii, a avut loc Concertul Extraordinar intitulat
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
lui Pascal Bentoiu cu gândirea muzicală a compozitorului pe care - în ultimii ani - nu ostenește să-l restituie istoriei muzicii universale, "completându-i" schițele Simfoniilor a IV-a și a V-a și, de curând ale Poemului "Isis", cu "țesătură orchestrală". Revenind însă la ciclul Flăcări negre, "duhul" maestrului Jora (al cărui discipol preferat a fost Pascal Bentoiu), continuă să planeze și în Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
lejeritatea ei picantă, se înscrie în cea mai bună tradiție a subretei clasice. René Jacobs, profund cunoscător al epocii, definea Cosí fan tutte ca pe "una dintre cele mai simfonice opere mozartiene"; într-adevăr sunt momente în care amploarea scriiturii orchestrale aruncă parcă flash-uri chiar și către orchestra secolului al XIX-lea (sau măcar către Jupiter). Vlad Conta la pupitru a impus o lectură dinamică, tempi rapizi, strânși și o frazare maleabilă în momentele de abandon și nostalgie. Și pentru că
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
hemisferica’’. Complexitatea ,,sonoră’’ este rezultatul intervenției mai multor categorii de intrumentisti conduși de un dirijor (scoarță cerebrală) care armonizează game, tonalități, sunete. Accidentele vasculare cerebrale pot fi comparate cu agresiuni prin care dispar un număr important de ,,instrumentiști’’ ai ansamblului orchestral. În această variantă creierul poate reacționa prin dezvoltarea plasticității cerebrale și prin intrarea în acțiune a altor mecanisme compensatorii. La aceste reacții biologice se vor adăuga intervențiile medicinii moderne repsectiv proceduri de recuperare, utilizarea de dispozitive electronice de stimulare sau
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Any Docu Axelerad , Daniel Docu Axelerad , Anca Hancu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_541]
-
care încercăm să le conturăm. Nu există neapărat un început pornind de la ce spune artistul: „Tradiția este o zestre, un memorial al izbânzilor noastre pe plan sensibil”. Amintim asemenea priviri devenite imagini-sunete - Wagner - Melodie infinită, Verdi - Il Dio Verdi (versiune orchestrală a Cvartetului), Chopin - Chopin orchestral (piese celebre pentru un balet imaginar), Enescu - Omagiu lui Enescu, Perlea - Cvartetul devenit Muzică op. 10, dar și Tristia, In memoriam Ionel Perlea, - Stan Golestan - Cvartetul 2 devenit Concert în memoria lui Paul Dukas. Enescu
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
Nu există neapărat un început pornind de la ce spune artistul: „Tradiția este o zestre, un memorial al izbânzilor noastre pe plan sensibil”. Amintim asemenea priviri devenite imagini-sunete - Wagner - Melodie infinită, Verdi - Il Dio Verdi (versiune orchestrală a Cvartetului), Chopin - Chopin orchestral (piese celebre pentru un balet imaginar), Enescu - Omagiu lui Enescu, Perlea - Cvartetul devenit Muzică op. 10, dar și Tristia, In memoriam Ionel Perlea, - Stan Golestan - Cvartetul 2 devenit Concert în memoria lui Paul Dukas. Enescu revine stăruitor, în multe translații
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]