3,686 matches
-
să fie ștearsă din memoria europenilor, fie și numai pentru a anula responsabilitățile personale și pentru a diminua consecințele pe care epidemia marxistă le-a lăsat în urmă. Într-un Occident în care hegemonica propagandă a stîngii a cultivat sistematic oroarea de fascism și indulgența față de comunism, un glas ca al lui Tismăneanu nu poate să nu provoace previzibile tresăriri de antipatie. De aceea politologul se lovește în Occident de un zid de ostilitate de aceeași consistență ca în țară. Atîta
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
etc. - vehiculare a tuturor clișeelor. Jelania poetului evazionist caricaturizează vechea poezie: "Sunt spectrul vechiului poet -/ Individualist estet,/ Suprarealist, obscurantist,/ Hermetist, evazionist -/ În sfârșit, Ťfostulť scriitor,/ Sedentar bugetivor,/ Cântând ce se plătea în piață:/ Moartea, neantul, sila de viață,/ și obligatoria oroare/ De națiunile conlocuitoare". Epoca s-a schimbat și norodul a lichidat "moșierimea, ciocoimea, bancherimea, profitorimea, trântorimea, plus tronul regal", aruncân-du-i "Ca pe niște balegă de cal,/ Peste râpă prăval". Poetul trebuie să coboare din turnul de fildeș și să se
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
e a focalizării jurnalistice, ci a difuziunii mediate de un alt obiect cultural. Care poate aparține, după caz, folclorului urban, presei naționaliste, cinematografiei hollywoodiene sau lanțurilor de edituri de la noi. Desigur, cel mai palpitant dintre capitole grupează și discută minuțios ororile vehiculate în ziarele românești ale primului deceniu postrevoluționar. Iată o selecție aproape întâmplătoare și complet lipsită de echivoc. Gradațiile și nuanțele sunt - într-o măsură - ale timpului aceluia. Talentul e al lui Răzvan Petrescu: "O f.f. pasionată cititoare (39 de
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
presei este făcută catastrofal, mergînd de la huliganic la neinteresant. Nu vreau să dau nume pentru că am făcut-o în mai multe rînduri și m-am trezit zugrăvit în tot felul de huliganii de presă televizată. Emisiunile de divertisment sînt o oroare. Mă indignează în multe feluri: intelectual, moral, spiritual, sufletește, religios". Reporterița vine cu contraargumentul deja răsuflat cum că "cei care decid grila spun că asta își dorește publicul", iar dl Patapievici răspunde, cu bun-simț: "Publicul vrea ce este educat să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
câștig de cauză nici portretistica universitar-academică, nici măcar atunci când în discuție sunt personalități majore, ca, de pildă, Vianu sau Călinescu. Nu întâlnim nici vreo formă subtilă - și pertinentă, dacă ne gândim la faptele întâmplate - de denunț intimist, pe propria piele, al ororilor comuniste. E ceva de epifanie în fiecare dintre nervurile volumului acestuia. Și, într-o măsură, la o atare concluzie conduce și pătrunzătorul Cuvânt înainte semnat de H.-R.Patapievici. Nu contrare așteptărilor, ci de-a dreptul în afara lor. Astfel se
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
Deborah. în lift, îmi astupam nasul sau îmi țineam respirația, - miroase a carne putredă, vara, a mațe de abator până ce ajungeam sus și sunam și mi se deschidea ușa, când apărea ea în mijlocul olfacției mele alarmate, ea rezumând totul, materializând oroarea, luând chipul acelui miros fetid... încât de la un moment dat mi se părea că intram în iad, un iad în care toată lumea, ispășindu-și păcatele, oricare ar fi fost ele, cu imperfecțiunile hărăzite... - atunci, în acea zi, auzindu-i glasul
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
de amănunt să nu îngăduie abateri eretice de la "linie". Asta însemna, mai ales, intervenții preventive spre a elimina orice urmă de prezumată îngăduință față de aristocrația furnizoare a celor mai mulți dintre eroii cărții, mereu suspectați a nu concentra asupra lor suficientă antipatie, oroare, oprobriu, în spiritul dogmei tutelare vehiculate zilnic. Mai păstrez, după peripeții teribile, părți din dactilogramă, având ștampila cenzurii, pagini numeroase încărcate de intervenții ale autorului, efectuate la o reîntoarcere a manuscrisului în redacție, dictată de "foruri superioare", după expresia vremii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
și o iubesc atît de incurabil?"). De vreme ce acea "o femeie" nu apare, se aliniază în schimb "episoadele", un lung șir de nume: Margot, Lilly, Dorina, Jeni, Thea etc. Nu lipsesc intențiile de sinucidere, nu întîrzie să apară secretul de nemărturisit: "oroare, dezgust, ceva murdar, obscen, trist pînă dincolo de orice limită...", iar ceva mai încolo "Comica, absurda și, în fond, teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe, va trebui s-o joc din nou pentru Leni. A fost
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
gorilă, un sfert mardeiași și înc-un sfert rânjet slugarnic. Parcă-i adunase Muma Pădurii de prin cele mai ascunse cotloane, numai buni să sperie lumea și să semnalizeze din prima clipă că reprezintă o țară de troglodiți. Îmi amintesc de oroarea resimțită, la începutul anilor '90, când a trebuit să pășesc în câteva instituții diplomatice ale României. Dacă eu eram îngrozit de felul cum arătau, cum se comportau și cum vorbeau reprezentanții României, îmi închipui ce-o fi fost în mintea
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
ar fi aflat în mâinile altui ministru decât Andrei Pleșu. Într-o perioadă în care Iugoslavia era bombardată, iar România supusă unui veritabil embargou (NATO ne-a trântit, pur și simplu, ușa în nas la Madrid), Andrei Pleșu - om cu oroare de călătorii - n-a coborât, practic, din avion, mișcându-se ca un titirez în cele mai ascunse cotloane unde se putea găsi o mână întinsă pentru România. Aceste veritabile acte de patriotism au fost, desigur, întâmpinate așa cum sunt întâmpinate pe
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
mult în domeniul imponderabil al speculației. Adevărul e că intenția face totul în materie de formă literară. Tipul de intenție, vreau să spun. Pe de-o parte, după propria mărturisire a scriitorului, romanul acesta e conceput ca o evadare din oroarea examenului de definitivat pe postul de profesor undeva într-o provincie uitată de lume. E romanul prin care și pentru care Matei Vișniec fuge de o asemenea eventualitate și se stabilește, mult mai igienic pentru mintea lui, în orășelul natal
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
are miza unui manifest poetic și existențial, proiectând imagini asumat expresioniste: "graffiti de sânge", "un zeppelin cu sânge și venin", "creierul nostru ca o tumoare", care "se umpluse de noapte", inima ca "un toboșar negru", "plaja pustie a minții", "alchimia ororii"... Când tu vii, cu a ei "apă aurie, acidă și moale", deschide o fereastră spre intimitatea poetului care, când nu-și dorește regresia în copilărie (Razor Blade), scrie versuri de dragoste pe șervețele și înalță ode casnice unei soții îngăduitoare
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă ‘oroarea' pe care nici un cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând centrul de interes al romanului de la real la
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. When We Were Orphans se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). The Golden Notebook e o carte a prezentului, dar și ea se hrănește cu un jurnal al trecutului, prin care Doris Lessing demonstrează că prezentul pierde tocmai din cauza greșelilor trecute. Eroii Desperado plătesc
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic. Lectura unei astfel de proze neprozaice are un efect terapeutic: te lecuiește de obsesia pierderii timpului și te scapă de grija lucrurilor importante. Și dacă pînă la întîlnirea cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și baterea pasului pe loc, acum înveți să-ți placă tocmai noianul frazeologic și tocmai broderia stufoasă țesută în jurul unor întîmplări anodine. Calofilii și raționaliștii, iubitorii de măsură
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
închis, izolat al turnului, înfățișat ca o curiozitate a locului de vocea feminină care le oferă turiștilor turul orașului, el își duce propriul război cu sine. Rememorează ce a trăit, încercând să transpună în fresce pictate pe pereții circulari toate ororile văzute, pe care fotografiile făcute în Vietnam și în Angola, în Nicaragua și în Liban, nu le-au putut cuprinde. Își reamintește și povestea de dragoste trăită, și ea, pe fronturile lumii, cu o tânără care are aceeași pasiune ca
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
însângerate, precum corbii ce simt cadavrele unor patrii sau lumi. Nicio justificare nu este suficientă, fie ea etică sau estetică, fie morală sau practică. Iată comentariul făcut de iubita pierdută, Olvido, atinsă și ea de virusul imaginii: " În lumea unde oroarea se vinde drept artă, unde arta se naște cu pretenția să fie fotografiată, unde conviețuirea cu imaginile suferinței n-are legătură nici cu conștiința, nici cu compasiunea, fotografiile de război nu-s bune de nimic." Lui Arturo Pérez-Reverte îi reușește
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
voi fi cândva, ori vom fi amândoi." Pictor de război este capodopera lui Arturo Pérez-Reverte: un roman sumbru despre iubire și moarte, despre infernul lăuntric și bolgiile din jur, despre forța răului căreia arta îi slujește uneori de mijlocitor, despre ororile cărora nimeni și nimic nu le pune capăt, despre om ca ființă înzestrată cu inteligență pe măsura cruzimii sale. Virtuozitatea narativă și construcția romanului sunt fără cusur și fără strop de gratuitate. Nicio plăcere a lecturii, niciun artificiu sau truc
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
a unei conștiințe mereu torturată de neliniștea contactului cu lumea în care s-a simțit, oriunde, străin, satisfăcut însă de consecvența atitudinii, dar nemulțumit de... ființarea sa socială." Surprinzător este faptul că, în sinceritatea sa absolută, Emil Cioran își mărturisea oroarea de bătrînețe. încă din 8 septembrie 1968 îi scria lui Arșavir Acterian: "N-aș fi crezut că o să fiu cândva victima Ťcomplexuluiť bătrâneții, că o să suport chinurile ŤTimpului regăsitť." Iar după aproape 20 de ani, la 13 iulie 1986, avea
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
nu fac decât să înfierbânte imaginația. Chiar dacă pe fond cele două grupuri (al artiștilor teribiliști, respectiv al conspiratorilor bolșevici) se ignoră reciproc, ele respiră același aer al unei insule de belle époque în care veștile de pe front sunt primite cu oroare și revoltă. Nimeni nu poate spune, dincolo de speculații, dacă între Lenin și părinții avangardei artistice a existat o comu-nicare de fond, un schimb real de idei, capabil să ducă la modelarea viziunii fiecăreia dintre părți. Dar, așa cum foarte bine precizează
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori are prilejul, "sentimentalismul minor", "transpirația afectivă" (ultima sintagmă e a lui Doinaș) și "mașinăria versificației" (p. 528). Are oroare de simbolizare. Ne întrebăm de ce "mașinăria versificației" îl deranjează la Ștefan Aug. Doinaș, considerând-o o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor valorizări care privilegiază alte
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
în când, municipalitatea organizează veritabile operații de "desciorizare". Atunci, vânătorii din zonă își arată vitejia, mitraliind demențial copacii grei de păsăret cu pene negre. În ciuda antipatiei față de zburătoarea cu pricina, nu-mi pot înfrânge un sentiment amestecat de milă și oroare. Spectacolul mi se pare la fel de odios ca și carnagiile organizate de }iriac-senior pentru amicii lui carnasieri, cu instincte așa-zis vânătorești, presărați în locuri și funcții "de top" în Europa. Ceea ce e probabil adevărat în cazul împușcării ciorilor e invocat
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
în cadrul acestor cabale, a unor nume măcar la fel de grele din elita culturală românească; în vreme ce - cam pe aceeași filieră - insula Christinei Domestica se mută ceva mai la nord, din județul Bacău în mijlocul orașului Botoșani. Adevărul e că Dan Sociu manifestă o oroare, s-ar zice naturală, față de tot ceea ce amenință să devină modă democratică. Preferă să practice un fel de avangardă cu efect controlat. Al cărei moment explozie nu se lasă nici așteptat prea mult, dar nici intuit prea ușor. De la pasiunile
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
generația lui au murit ca scriitori. Boemul și visătorul romantic, îmbibat de cultură, vede îndurerat cum se încheie o epocă a libertății, o epocă de "generozitate și entuziasm, de bogăție și splendoare". în ciuda situației tragice a țării sfârtecate și a ororilor de care fuseseră în stare ciracii lui Codreanu și Horia Sima, autorul nostru continua să viseze o "Românie întreagă și liberă, nu una legionară în care să fim sclavi". Din păcate, frumosul său vis, după război, va deveni un coșmar
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
vederea unui vagon de tren ciuruit de gloanțele care ucideau la întâmplare oamenii înghesuiți claie peste grămadă înăuntrul lui: un bec plasat în interior luminează constelația tragică a găurilor. Din loc în loc, grație unor scurte filme, vedem execuțiile: culme a ororii, nu numai că ele au fost posibile, dar au mai fost și înregistrate pe peliculă, într-o epocă în care așa ceva reprezenta o adevărată performanță tehnică. Să rămână pentru eternitate, să nu le uite nimeni! Imagini, cifre, crime... Pe un
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]