2,371 matches
-
adevăr foarte mare: urma să se editeze un dicționar monumental, cu litere latine în locul chirilicelor, împlinindu-se astfel un vechi deziderat al latiniștilor ardeleni. Întreaga strategie desfășurată de Maior, din 1809 și până la moarte, a fost orientată spre impunerea unei ortografii latino-românești care să reprezinte concepțiile filologice ale Școlii Ardelene, așa cum fuseseră ele formulate de Samuil Micu și Gheorghe Șincai. Lucrarea polemică a lui Petru Maior, "Censura Lexici Colossiani, Valachico-Latino-Hungarico-Germanici, a litera H, inclusive usque ad finem", sesiza importanța aplicării unor
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
reprezinte concepțiile filologice ale Școlii Ardelene, așa cum fuseseră ele formulate de Samuil Micu și Gheorghe Șincai. Lucrarea polemică a lui Petru Maior, "Censura Lexici Colossiani, Valachico-Latino-Hungarico-Germanici, a litera H, inclusive usque ad finem", sesiza importanța aplicării unor principii solide ale ortografiei în redactarea lexiconului: "Opera este de interes național, cititorii acestui lesicon nu-l vor primi ca de la un autor tânăr (se referea la vârsta lui Vasile Coloși când adunase materialul pentru dicționar n.n.), ci ca de la tot neamul." Pregătirea tipografică
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
una cum clavi, qua penetralia originationis vocum reserantur". În 29 noiembrie 1820 se raportează că Maior a acceptat să facă munca de încheiere științifică a "lexiconului colossian", pe lângă celelalte îndatoriri de cenzor și corector. Scriitorul a operat corecturi, în sensul ortografiei sale, asupra manuscrisului părții a doua, de la litera H până la sfârșit. Prima parte, de la A la G o corectase tot el, între 1809 și 1815. Dar moartea îl surprinde și pe Petru Maior cu lucrul neterminat. "Lexiconul colossian" a fost
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
corectase tot el, între 1809 și 1815. Dar moartea îl surprinde și pe Petru Maior cu lucrul neterminat. "Lexiconul colossian" a fost dus la bun sfârșit de către frații Ioan Teodorovici și Alexandru Teodori, care au adus la un numitor comun ortografia întregului material lexical, conform regulilor din "Orthographia Română". Astfel lucrarea a apărut în 1825, cu titlul ""Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu, care de mai mulți autori în cursul a treizeci și mai multor ani s-au lucrat"". În cele aproape 1.000 de
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
implicit, scrierea, prin gramatici și alte lucrări, pentru a o face unitară, mai ales că, prin ordonanța de la Villers-Cotterêts din 1539, dată de regele Francisc I, franceza devine limba justiției și a administrației în locul latinei. Cărturarii își afirmă orientarea în ortografie prin lucrările lor, și de asemenea tipografii, prin felul în care tipăresc cărțile. Unii, precum Louis Meigret, propun simplificarea scrierii și apropierea ei de pronunțare, de exemplu prin suprimarea consoanelor duble. Tot Meigret propune folosirea lui i numai pentru /i
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
de acum "être", fiind pronunțat [ɛːtr]. Odată cu ediția a IV-a a Dicționarului Academiei se elimină confuzia dintre i și j, precum și dintre u și v. În 1832, Academiei i se atribuie oficial rolul de garantă a standardului limbii, iar ortografia se instituționalizează. Apariția ediției a VI-a a Dicționarului Academiei reprezintă o ultimă reformă, printre altele cu adoptarea transcrierii ai ca în "mais" „dar” a vocalei /ɛ/ transcrisă până atunci oi în terminațiile verbale "-ais, -ait, -aient" și în nume
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
cifre dintr-un număr se despart prin spațiu. Este de menționat că în alte țări francofone folosirea semnelor de punctuație poate fi diferită. De exemplu, în Elveția, grupurile de trei cifre se despart prin apostrof. După părerea lingvistului Pierre Burney, ortografia franceză are un aspect „intelectual”. În primul rând este etimologică prin păstrarea urmelor originii latine sau grecești a cuvintelor. În al doilea rând este gramaticală, prin acordurile pe care le reflectă. În fine, este ideografică, ceea ce îi dă un oarecare
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
care le reflectă. În fine, este ideografică, ceea ce îi dă un oarecare caracter estetic prin literele de prisos care sunt un fel de semne particulare sau ornamente. Alt lingvist francez, René Thimonnier, este de părere că prin caracterul său ideografic, ortografia franceză ușurează citirea în detrimentul scrierii. În ciuda inconsecvențelor sale, s-a afirmat că ortografia franceză este totuși un sistem coerent, descris ca atare prima oară de lingvistul rus V. G. Gak, apoi de o seamă de lingviști francezi. După părerea lui
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
estetic prin literele de prisos care sunt un fel de semne particulare sau ornamente. Alt lingvist francez, René Thimonnier, este de părere că prin caracterul său ideografic, ortografia franceză ușurează citirea în detrimentul scrierii. În ciuda inconsecvențelor sale, s-a afirmat că ortografia franceză este totuși un sistem coerent, descris ca atare prima oară de lingvistul rus V. G. Gak, apoi de o seamă de lingviști francezi. După părerea lui Claire Blanche-Benveniste și André Chervel, grafia franceză îndeplinește următoarele trei roluri. Acest rol
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
un sistem coerent, descris ca atare prima oară de lingvistul rus V. G. Gak, apoi de o seamă de lingviști francezi. După părerea lui Claire Blanche-Benveniste și André Chervel, grafia franceză îndeplinește următoarele trei roluri. Acest rol privește indicarea pronunțării (ortografie lexicală) și se bazează în primul rând pe cinci tipuri de corespondențe grafo-fonetice, adică literele pot avea cinci valori, cu primele două fiind pronunțate, cu ultimele trei - nepronunțate: În afară de aceste corespondențe mai există și sub-coduri, adică funcționări diferite de codurile
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
funcționări diferite de codurile generale ale corespondențelor. Un exemplu de astfel de cod este pronunțarea [si] sau [sj] a lui ti ("acrobatie" „acrobație”, "nation" „națiune” ) față de pronunțarea [ti], respectiv [tj] ("partie" „parte”, "partions" „(noi) plecam”). Acest rol se concretizează în ortografia gramaticală, care privește exprimarea genului, numărului și persoanei fie și numai în scris. Exemple pentru aceasta sunt e final la feminin ("ami" „prieten” - "amie" „prietenă”), s final la plural ("ami" „prieten” - "amis" „prieteni” - "amies" „prietene”) și desinența -ent a verbelor
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
e final la feminin ("ami" „prieten” - "amie" „prietenă”), s final la plural ("ami" „prieten” - "amis" „prieteni” - "amies" „prietene”) și desinența -ent a verbelor la persoana a treia plural: "il/elle chante" „el/ea cântă” - "ils/elles chantent" „ei/ele cântă”. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între diferite părți de propoziție sau cuvinte din propoziții diferite. Într-o propoziției precum "Quelles collègues avez-vous rencontrées ?" „Cu ce colege v-ați întâlnit?” se deduce numai din scriere că
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
imaginea cuvântului permite diferențierea omofonelor, de exemplu "faim" vs. "fin" „fin” vs. "feint" „prefăcut”. După apariția dicționarului din 1835 al Academiei, propunerile de reformă în sensul simplificării prin apropierea grafiei de pronunțare nu încetează, dar apar în condițiile în care ortografia este deja foarte bine fixată, inclusiv în masa tot mai mare a oamenilor școlarizați. Apar multe propuneri de reformă, uneori din partea unor mișcări organizate, alteori individuale, se creează comisii oficiale care discută reforme sprijinite de guvern, și au loc polemici
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Québec, Belgia și Elveția, rectificările sunt mai bine primite, nefiind nici aici obligatorii. Corectoarele informatice țin seama de rectificări în sensul că acceptă drept corecte și grafiile tradiționale, și pe cele recomandate. Lipsa de consens și, prin urmare, eșecul reformării ortografiei se datorează concepțiilor de bază foarte diferite ale tradiționaliștilor și reformiștilor. Primii văd în ortografie în primul rând un patrimoniu la care țin dintr-un sentiment patriotic. Un adversar al reformei, scriitorul Philippe de Saint Robert, critică punct cu punct
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
țin seama de rectificări în sensul că acceptă drept corecte și grafiile tradiționale, și pe cele recomandate. Lipsa de consens și, prin urmare, eșecul reformării ortografiei se datorează concepțiilor de bază foarte diferite ale tradiționaliștilor și reformiștilor. Primii văd în ortografie în primul rând un patrimoniu la care țin dintr-un sentiment patriotic. Un adversar al reformei, scriitorul Philippe de Saint Robert, critică punct cu punct rectificările din 1990 din punct de vedere lingvistic și conclude că „ortografia actuală a limbii
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Primii văd în ortografie în primul rând un patrimoniu la care țin dintr-un sentiment patriotic. Un adversar al reformei, scriitorul Philippe de Saint Robert, critică punct cu punct rectificările din 1990 din punct de vedere lingvistic și conclude că „ortografia actuală a limbii franceze provine dintr-o convenție de scriere fonetică și ideografică profund înrădăcinată în istorie”, că „stabilitatea ortografiei este zălogul unității limbii franceze” și că „reformarea ortografiei înseamnă mai ales perturbarea inutilă a obiceiurilor a milioane de vorbitori
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
scriitorul Philippe de Saint Robert, critică punct cu punct rectificările din 1990 din punct de vedere lingvistic și conclude că „ortografia actuală a limbii franceze provine dintr-o convenție de scriere fonetică și ideografică profund înrădăcinată în istorie”, că „stabilitatea ortografiei este zălogul unității limbii franceze” și că „reformarea ortografiei înseamnă mai ales perturbarea inutilă a obiceiurilor a milioane de vorbitori ai limbii franceze din lumea întreagă”. Partizanii schimbărilor pornesc de la dificultatea învățării ortografiei și de la ideea că ortografia este o
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
rectificările din 1990 din punct de vedere lingvistic și conclude că „ortografia actuală a limbii franceze provine dintr-o convenție de scriere fonetică și ideografică profund înrădăcinată în istorie”, că „stabilitatea ortografiei este zălogul unității limbii franceze” și că „reformarea ortografiei înseamnă mai ales perturbarea inutilă a obiceiurilor a milioane de vorbitori ai limbii franceze din lumea întreagă”. Partizanii schimbărilor pornesc de la dificultatea învățării ortografiei și de la ideea că ortografia este o tehnică ce trebuie să răspundă nevoilor societății, prin urmare
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ideografică profund înrădăcinată în istorie”, că „stabilitatea ortografiei este zălogul unității limbii franceze” și că „reformarea ortografiei înseamnă mai ales perturbarea inutilă a obiceiurilor a milioane de vorbitori ai limbii franceze din lumea întreagă”. Partizanii schimbărilor pornesc de la dificultatea învățării ortografiei și de la ideea că ortografia este o tehnică ce trebuie să răspundă nevoilor societății, prin urmare trebuie ușurată însușirea ei prin raționalizare și simplificare. În 2008, ziarista Pascale Krémer constată în introducerea la un interviu cu lingvistul și pedagogul André
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
că „stabilitatea ortografiei este zălogul unității limbii franceze” și că „reformarea ortografiei înseamnă mai ales perturbarea inutilă a obiceiurilor a milioane de vorbitori ai limbii franceze din lumea întreagă”. Partizanii schimbărilor pornesc de la dificultatea învățării ortografiei și de la ideea că ortografia este o tehnică ce trebuie să răspundă nevoilor societății, prin urmare trebuie ușurată însușirea ei prin raționalizare și simplificare. În 2008, ziarista Pascale Krémer constată în introducerea la un interviu cu lingvistul și pedagogul André Chervel că în cei 20
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
să răspundă nevoilor societății, prin urmare trebuie ușurată însușirea ei prin raționalizare și simplificare. În 2008, ziarista Pascale Krémer constată în introducerea la un interviu cu lingvistul și pedagogul André Chervel că în cei 20 de ani anteriori nivelul însușirii ortografiei a scăzut într-atâta, încât „ortografia deficientă devine o barieră în calea angajării la muncă, o frână în evoluția în carieră”. De aceea, André Chervel pledează pentru o reformă mai radicală decât cea din 1990, cu argumentul că aceasta ar
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
trebuie ușurată însușirea ei prin raționalizare și simplificare. În 2008, ziarista Pascale Krémer constată în introducerea la un interviu cu lingvistul și pedagogul André Chervel că în cei 20 de ani anteriori nivelul însușirii ortografiei a scăzut într-atâta, încât „ortografia deficientă devine o barieră în calea angajării la muncă, o frână în evoluția în carieră”. De aceea, André Chervel pledează pentru o reformă mai radicală decât cea din 1990, cu argumentul că aceasta ar fi de fapt continuarea tradiției, cea
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
de tineri francezi în situație de inferioritate sau de eșec față de scrierea limbii naționale”. Publicul larg adoptă mai degrabă o poziție tradiționalistă. În 1989, revista "Lire" efectuează un sondaj pe un eșantion de 900 de persoane, dintre care 70% consideră ortografia franceză dificilă, dar 86% o văd ca pe o artă, iar 78% văd în ea „unul dintre farmecele limbii franceze”. Răspunzând la întrebări referitoare la aspecte concrete care ar trebui sau nu reformate, în general majoritatea se pronunță împotriva schimbării
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
dar 86% o văd ca pe o artă, iar 78% văd în ea „unul dintre farmecele limbii franceze”. Răspunzând la întrebări referitoare la aspecte concrete care ar trebui sau nu reformate, în general majoritatea se pronunță împotriva schimbării. Polemicile în jurul ortografiei continuă, în mare măsură și pe Internet. Unor organizații trandiționaliste ca de exemplu „Association pour la sauvegarde et l’expansion de la langue française” (Asociația pentru salvgardarea și difuzarea limbii franceze) li se opun asociații grupate în „Réseau pour la nouvelle
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Internet. Unor organizații trandiționaliste ca de exemplu „Association pour la sauvegarde et l’expansion de la langue française” (Asociația pentru salvgardarea și difuzarea limbii franceze) li se opun asociații grupate în „Réseau pour la nouvelle orthographe du français” (Rețea pentru noua ortografie franceză) care promovează rectificările din 1990, dar și proiecte foarte radicale precum „Ortograf” sau „Ortofasil”.
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]