1,525 matches
-
și a trecut în lumea celor drepți alături de principesa sa, deci, poruncesc să-i fie respectată ultima dorință! Trâmbițele sună, clopotele răsună în clopotnițe. - În onoarea celui care ne-a călăuzit pașii în luptă pentru apărarea acestor meleaguri să continuăm ospățul până în zori, iar de mâine dimineață ne vom ocupa, conform tradiției și datinii acestui neam, de înmormântarea sa. Să-l ducem în camera de veghe și pe rând să-i aducem înlăcrimați întreaga noastră recunoștință! Să sune trâmbițele și să
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
continuu trei zile și trei nopți ca să răsune ecourile din munte în munte! Dorința pe care o exprimase principele ca întreaga suflare să continue veselia până în zori, nu i-a putut fi îndeplinită pe deplin. Cui îi mai ardea de ospăț la așa pierdere? A doua zi întregul ținut al Vâlcelelor află de moartea lui Valdescu și de la boieri la țărani îl plângeau cu regret. În a treia zi, la înmormântare, se strânse mulțimea ca să-l conducă, după datina străbună, pe
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
întâmpinate în acea noapte de groază cu demonul transformat în vultur. Boierii îngroziți își făcură semnul sfintei cruci și rămaseră cu ochii holbați de spaimă. După ce puseră de comun acord toate propunerile și pecetluiră deciziile finale, participară la un ultim ospăț în cinstea răposaților stăpâni. Odată cu căderea serii demonii se furișară pe la colțurile întunecate ale castelului îngrozind musafirii.. Speriați de șicanele diavolilor, boierii își luară trăsurile și fugiră prin noapte spre conacele lor. Dar duhurile rele îi însoțiră rânjind și strâmbându
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
încredere om al meu? Desigur cel care-mi va urma la tron, fiul meu, întâiul născut! - Vărul tău din ținutul Dunărenilor este bolnav? - Deși bătrânețea își spune cuvântul, în realitate este sănătos ca un taur! Îl voi invita la un ospăț și-i voi pune în vin o otravă lentă. Se va veșteji treptat și va da ortul popii doar după câteva luni! - Ești cel mai deștept principe din lume! - explodă de bucurie Tudor. Va exista un singur ținut până la malurile
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
castel. Odată ajunși, începură pregătirile pentru primirea celui ce urma să le fie stăpân și să le călăuzească pașii în războaie împotriva celor ce le vor călca pământul strămoșesc. Câțiva slujitori sosiseră încă din zori aducând cu ei provizii pentru ospăț, trei viței și patru butoiașe cu cele mai bune soiuri de vin din pivnițele răposatului. După orele amiezii, doi călăreți pătrunseră pe poarta larg deschisă a cetății. Însuși căpitanul Preda îi întâmpină și-i asigură că Radu Valdescu este așteptat
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cuvântul, dar are timp să fie instruit de căpeteniile de vază ale Marelui Principat. - Domnia Ta mai are un fiu, Mihai. Nu l-ați adus să se obișnuiască cu treburile stăpânirii? - Este timp suficient și pentru așa ceva!... Mai bine să înceapă ospățul! - încheie principele Severinelor, evitând astfel suspiciunile și întrebările șirete ale gazdei. Se înfruptară din friptura rumenă adusă de la proțap și stropită din belșug cu vin roșu. După un timp, viitorul domnitor îl luă pe Preda de după gât și-i șopti
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
domnia mea. Brațul tău va sta pavăză la hotarele Marelui Principat! Voi uni cele trei ținuturi sub un singur nume!... Ce părere ai? - Precum ți-i voia!... Dacă în fața domniei tale părerea mea contează, apoi, ideea nu-i rea! În timpul ospățului continuară discuția până când principele se ameți de licoarea miraculoasă a vinului. Într-un târziu, Preda se furișă afară din salon și întrebă câțiva dintre oștenii săi de încredere, dacă n-au observat un bătrân gârbovit, într-o pelerină neagră, strecurându
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
în turnuri și colțurile întunecate ale clădirii. Am părăsit locul, fiindcă ne-am trezit cu ei pe capul nostru și ne-au gonit de aici. - Nu cred în bazaconiile voastre și nu mă tem de duhurile necurate. Pregătește un nou ospăț, iar cel care îmi va găsi comoara, va fi recompensat pe măsură! - porunci principele încheind discuția. Odată scăpat de sub observația noului stăpân, Preda se furișă de privirile indiscrete, încălecă pe roibul său și se făcu nevăzut pe cărarea dintre munți
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
care tocănița de pui crescut în curtea ascunsă de dalii revărsa spre noi un miros îmbătător. Mămăliga aurie și laptele rece cu smântâna de două degete și-au făcut loc pe masa acoperită de fața albă, imaculată, neputând lipsi de la ospăț. Împreună cu noi era iubirea, mândria și mulțumirea că suntem cu toții acolo, unu lângă altul și ne putem bucura și de târnațul cu lemnul mâncat de carii, și de daliile mamei, și de iarba tatii, și de apadin fântâna cu cumpănă
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
contextul în care apar: „Acolo sus, neinventat încă,/ Poetul e glonțul de zăpadă al Cântecului!/ Feriți-vă!/ Devenit sunet e atât de aproape,/ un zeu răstignit,/ în scoica sidefată a mării,/ Apocalips al silabelor,/ între care lumina furtunii alege,/ pentru ospățul de taină,/ pe țărmuri,/ una...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între conținutul poetic dens și forma adecvată, materialul lingvistic fiind ordonat după o logică interioară. Părțile se organizează într-un
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
reinventai ca și când nici n-am fost”. Îl regăsim însă și în prima Carte: „am fost risipitorul corolelor stelare”, dar și în Cartea a III-a: „și dă-mi sărutarea din urmă:/ să fiu ce nu am fost nicicând vreodată”, „La ospățul de taină am fost”. Timpul Magului este infinit misterios, câtă vreme formele lui sunt într-o continuă fuziune: „Veniți și adunați-vă la ospățul cel mare al Poeziei,/ voi muri cu ultimul Cuvânt înțepenit pe buze,/ pe o ploaie pe
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
-a: „și dă-mi sărutarea din urmă:/ să fiu ce nu am fost nicicând vreodată”, „La ospățul de taină am fost”. Timpul Magului este infinit misterios, câtă vreme formele lui sunt într-o continuă fuziune: „Veniți și adunați-vă la ospățul cel mare al Poeziei,/ voi muri cu ultimul Cuvânt înțepenit pe buze,/ pe o ploaie pe care nu mi-am scos-o niciodată din minte ... / Eu voi muri în veghea vocabulelor - și nu mi-e teamă de ele - / și, poate
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
mai sunt crengi căci pe măsură ce urc ele se usucă și se frâng în urma mea fără să mai pot coborî încă o dată, vă rog, iertați-mă, e atât de adânc copacul acesta încât nici cerul nu-l mai poate umple. INEGALABILUL OSPĂȚ către voi, prieteni, salut fiți bineveniți intrați, simțiți-vă în casa mea ca la voi în inimă vreau ca în astă seară sa ne distrăam regal alămurile sună, masa e servită vom mânca, vom bea și vom dansa ne vom
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
veselie, simt vidul bizantin prin nări, și umbra mea plutund pe pont, împingând seara în fântâni, tot rătăcind prin Negropont, chiparoșii dau în verde înșirați ca la armată toți zarafii ne cer vamă printre fragete nacele, se aud de voci ospețe prin tavernele de noapte iar pe strada-ntunecată trec ușor prostituate. miercuri, 30 aprilie 2014 Referință Bibliografică: Fanar / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1216, Anul IV, 30 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu
FANAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341802_a_343131]
-
Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic. Cina euharistică la care martirii sunt chemați este pregătită, drept pentru care ei nu trebuie să o scape. Cugetarea lor era stăpânită de simțul comuniunii și al cuminecării la masa Stăpânului. Pentru un astfel de ospăț euharistic, trupurile lor trebuiau așezate pe altarul de jertfă, iar, dacă nu mureau acum, viața veșnică nu mai putea fi răscumparată prin moarte. Trupurile lor condamnate la ardere de tot erau, atât înainte de jertfă, cât și după sacrificiu, trupuri sfinte
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
transmit slava experienței lor celor credincioși care-i înconjoară și totodată întregii Biserici. Sfânta Agatonica vedea în mucenicia Sfântului Policarp "slav și măreția Domnului", drept pentru care ea a ales mucenicia cu încrederea că și cu ea se împlinește taina ospățului martiric: "cina aceasta a fost împlinită și pentru mine; așadar, trebuie să iau și eu parte, spre a mânca la această slavită cină". Categoric, Sfânta s-a simțit chemată spre martiriu, așa cum se simțea chemată, la fiecare Sfântă Liturghie, să
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
el nu aparține lumii acesteia: Mi-e dor de toate cele ce sfinte odată au fost, de toate ce încă își mai au un rost. Mi-e dor de Cerul ce e atât de departe. Mi-e dor de cerescul ospăț ce din potir la toți se împarte, la Cer să ne aducă pe toți. Mi-e dor. Atât mi-e de dor! * Așa se face că eremitul își întoarce, iar și iar, privirea și gândul spre Cer (reper perpetuu), spre
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
În zilele următoare, Dalila i-a mai doftoricit bolnavului rană, i-a adus mâncare și în scurt timp l-a pus pe picioare. A devenit iar vioi și prietenos și toată ziua se învârtea în jurul vulpii. Împreună se duceau pe la ospețe și chiolhanuri, unde primadona Dalila cântă frumos, iar unchiul Pândele juca până își făcea bășici în tălpi: Joacă tuțu' cu mutu', de tremura pământu', joacă și moșu' Martin c-a băut țuică și vin! Anii au trecut repede. Dalila s-
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
Publicat în: Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Acolo sus bătrânul cu chipul lui cel blând, colinda cu paharul în regatul lui cel sfânt. Și mai presus de toate în toată trăirea grea, să treacă în ospețe și nimeni nu lacrima. Regeasca masă-ntinse, toți muritorii, un gând, spre El el seva părinteasca și forță acestui cer. La mulți ani! Mulți ani trăire și sănătate peste voi să fie-n cuget și simțire, lumini și soare între
CRACIUN FERICIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341525_a_342854]
-
din podgoriilor mele! - Ca să pecetluim împăcarea noastră vino să te îmbrățișez! Frații rivali se îmbrățișează cu căldură, căci prin venele lor curge același sânge de viță nobilă. - Să vină vinul! - porunci Principele Severinelor. Puneți un vițel la proțap pentru un ospăț în onoarea fratelui meu mai mare! Între timp, principesa Elena Valdescu își făcu apariția într-o rochie elegantă. - Fii bine venit, cumnate! - Mă bucur să te revăd, dragă cumnată. - Era cazul să lăsați supărarea și să trăiți în bună înțelegere
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
care-și cucereau bărbăția și consoarta prin ciocnire de spadă, la domnițe învăluite în mister și rochii impozante, la muzică de menestrel pe care pașii păreau că se descurcă singuri, la paji, vrăjitoare, călugări aparținând te-miri-cărui ordin, la saltimbanci, la ospețe fără sfârșit și la turniruri cu sfârșit de cele mai multe ori fericit. ###Cetățile noastre transilvane Sibiul, o adevărată emblemă a orașelor medievale de dincoace de pădure, a ajuns să-și sărbătorească cea de a XI-a ediție a festivalului Cetăți Transilvane
Cetăţile de dincoace de pădure [Corola-blog/BlogPost/100042_a_101334]
-
vitejilor de altădată au fost spuse de trupele de teatru de stradă, însoțite de muzici și dansuri medievale. Vrăjitoarele care au înspăimântat mulțimea au fost aspru pedepsite de apărătorii credinței prin arderea pe rug, iar învingătorii au fost sărbătoriți la ospăț cu cupe de vin și pahare de bere din plastic. ###La o aruncătură de băț Însăși regina mamă a Marii Britanii deține câteva exemplare ale frumoșilor cai lipițani cescuți la Herghelia de la Sâmbăta, lângă Făgăraș. Caii de la Sâmbăta sunt deja o
Cetăţile de dincoace de pădure [Corola-blog/BlogPost/100042_a_101334]
-
Sâmbăta sunt deja o prezență consacrată în cadrul festivalului inițial intitulat „Cavalcada”, astăzi Zilele Cetății Făgărașului. Potențialul scenografic impresionant al fostei reședințe a Doamnei Stanca chiamă la duel cavaleri din toate colțurile țării, la lupte încrâncenate care se vor termina cu ospețe unde burțile nu vor putea face altceva decât să accepte mângâierile bogat-culinare. Nu se cunoaște încă data de pornire dar dacă vă decideți să participați, un lucru trebuie să știți despre locuitorii acestei cetăți: sunt aprigi în luptă, însetați de
Cetăţile de dincoace de pădure [Corola-blog/BlogPost/100042_a_101334]
-
o invitație la un astfel de banchet: „Cred că am plăcerea să cunoașteți pe pastorul român Cârțanu, care, plin de sentimente românești, s-a dus pe jos la Romă, să sărute Columna lui Traian. Sunteți rugată să luați parte la ospățul ce dau astăzi, marți, 2 aprilie, 7 seară, 1896, în cinstea călătorului reîntors din Romă. N. Th. Mândrea, str. Diaconeselor, 2"(Formulă AȘ, nr. 716/2006). Haiducul cu cărți în desaga a fost hăituit de către dușmanii neamului mai crîncen decît
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
Ele comunică, relevă lumea lumii înseși. Vigoarea îi vine din Semnul Crucii, între Verticalitate și Orizontalitate, și din raportul dintre Poezie și Poetă: „Luptătorul acela/ răstignit și înlănțuit/ încă nu a murit./ S-a frânt puțin numai inima-i mare - / ospăț princiar pentru cerșetorii de zdrențe din stele/ ne-căzătoare” („Notă informativă” ), sau „Așteaptă, călătorule!/ Voi coborî, / nu peste mult în țărâna/ cu mireasmă păgână / de grâuri prea coapte,/ ca noaptea nebună a trecerii / peste moarte//. Nu bea toată otrava din
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]