572 matches
-
câte două-trei brazde. Pe urmă, intră încet în bucătărie, strigând: - Anică, hai!.... Mai, Anică!.... Anica îl întâmpină voioasa cu sortul în brâu și cu făcălețul în mână, făcând încă o mămăligă caldă pentru omul ei întors de la câmp și, după ce ospătează amândoi, lapte cu mămăligă, pâine și șuncă gustoasă, plăcinte calde, mai stau la o vorbă, măi beau un păhărel de țuică și ronțăie mere. Moș Gheorghe își face o țigară, răsucind tacticos tutunul în foaia de ziar “Scânteia”. Se sfătuiesc
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mințise, iar îngerul lui Dumnezeu mi-a spus să te ascund în casa mea, să îți dau de mâncare și de băut. Omul lui Dumnezeu, care era deja flămând și însetat, îl crezuse, dar în timp ce stăteau la masă și se ospătau s-a auzit cuvântul Domnului, trupul tău mort nu va intra în mormântul părinților tăi, pentru că n-ai ascultat cuvântul Domnului, iar în clipa în care a ieșit de acolo, un leu i-a tăiat calea, ucigându-l, iar profetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ceva - păp’șoi cu pâne din straistă, pur cu ciperci coapte În spuză... Eu beau apă din ploscă (mi-a adus-o domnișoara Tuza de la ei, din Alba Iulia), bătrânul dă o mân’ di-agiutori cu jinișoru din șâp... După ce ne ospătăm, trecem la muncă: alegem tulpinile cele mai drepte și mai lungi - mai alungi, de alung...; le tăiem frumos de „pe picioare”, ca să nu se crape aiurea și să se așchieze; le curățăm de crengi, de frunze; le facem snopi. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult tatăl vostru. Oamenii au fost potrivnici acestei întâlniri, dar Cel de Sus este mai puternic decât toți și cele scrise de Dânsul se împlinesc întotdeauna. Dar vino să mănânci și să bei ceva cald, fetițo ; la mine te voi ospăta cu fructe ale pământului, pe care nevoia mi le-a făcut prieteni. Se spune că femeile sunt "permeabile" la natură, iar eu pot confirma pe deplin că se poate trăi consumând doar vegetale. În plus, începusem cândva, în prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe nevastă-sa: —Marghioliță, vină și-i bea și tu un păhărel de vin... După ce plecă femeia să-și vadă de stative - gospodarul, Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rău după dânsa. Și drăgăstoasă a fost, și blândă, numaicât nu-i plăcea să se scoale dimineață. Frumusețile fiind trecătoare, mai mult preț punem noi pe altele; mai ales o bătrână ca mine se bucură de un nepot. Poftiți să ospătați. Am și brânză, dacă vă place. M-am dus eu singură călare, astă vară, până pe Șurian și am adus-o. A făcut-o un baci, cumătru al meu, anume pentru mine. —Mulțam, nană Floare, a zis domnul Ionaș Popa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jocul acela de lumini auzind pași, și strigă spre întunericul pădurii, îngroșându-și glasul: —Care-i acolo? Noi suntem, răspunse Culi. Ascultă, Onule; răspunde repede. Auzi tu? — Aud. — Răspunde: unde-i Șargu? În căsuța lui, răspunse Onu, râzând. L-am ospătat cu fân și i-am dat apă. — Când? — Mai acum. —Dar slobod fost-a? —Fost; dar nu se duce departe. Cei doi se apropiară. Bezarbarză văzu cu mirare că Nicula Ursake trece la grajd și cercetează. Vânătorul se oprise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ești? de unde vii? —Sunt robul strălucitului padișah al măriei tale, a răspuns hadâmbul negru și uriaș. Aduc dulce dar de la împărăție. Mi l-a încredințat cu mânile sale însăși mărita doamnă-sultană. Mi-a spus: Dă-l fiului nostru, și să ospăteze sănătos. Să-i fie cu priință Allah! — Așa a spus doamna-sultană? — Întocmai așa, mărite stăpâne. Toată suflarea împărăției îți dorește sănătate și ani îndelungați. Să spui că ai adus darul. Cum te chiamă? —Omar mă chiamă, prea slăvite. Să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi obosită și flămândă, după ce ai bătut atâta cale. --Matale, conașule, nu ești ca ceilalți, care, dacă-s sătui, nu cred pe cei flămânzi. --Păi lumea îi ca lumea. Are și buni, are și răi. Până ce eu oi citi scrisoarea, ospătează-te și, dacă îi mai vrea ceva, ți-oi mai aduce... Desfac hârtia pe care recunosc slova rotundă a bătrânului: “Cinstite și al meu iubit prieten, dumneata vistiernice de vorbe, cu frățască și cu fericită sănătate, mă închin dumitale și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care mă îmbia brânza cu smântână. Ulcelele de lut așteptau să fie umplute la timpul potrivit. Se vedea de departe că acolo-i mână de femeie. Bănuiala că în jurul bătrânului sălășluiește un suflet femeiesc mi s-a adeverit în timp ce ne ospătam. Din chiler, a apărut o fată purtând smerit un ulcior cu vin. S-a apropiat fără să i se audă pașii. Parcă plutea. A umplut ulcelele de pe masă și a dispărut ca un fulg... Din toată sfiiciunea ei, am reușit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fost la locul lor și am citit cu spor - am răspuns eu, cu gândul la chinurile prin care am trecut. Privirea cercetătoare a călugărului m-a făcut - fără voie - să plec ochii. Bătrânul mă urmărea înțelegător. --Dacă-i cum spui, atunci ospătează-te și apoi om porni spre gârlă, să mai stăm la cislă. Cred că cele cărți le ai acolo la locul știut. --Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace nemișcată, peticită și zdrențăroasă;/ N-am oftat adânc, liber n-am râs, / N-am flământ, nu ne-am ospătat - n-am fost fericiți.“ Roman de H. G. Wells (1911). Edward Carpenter (1844-1929), poet, eseist și reformator englez, partizan al drepturilor femeii, al vegetarianismului și al libertăților sexuale (homosexualitatea). A avut mulți admiratori printre contemporani, influențându-i pe E.M. Forster și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în altă variantă, comeseni sunt : Dumnezeu, Sf. Petru, Sf. Ion și gazda (48, p. 46). În alte versiuni, gazda este descrisă stând la masă și așteptând să pogoare Dumnezeu („Facă-mi Domnu-atâta bine,/ Ca să vie pân’ la mine”), pentru a ospăta împreună și pentru a lăsa „în casă sănătate,/ Și prin curte bogătate [...]/ Rodu-n codru” etc. (9, p. 38 ; 48, pp. 46-47). Într-o splendidă variantă de colindă care se încadrează în acest tip, colindătorul întreabă gazda pentru cine împo dobește
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
făclii aprinse”) este un loc comun în literatura populară română (8, p. 245). De regulă însă, mesele raiului stau în așteptarea „sufletelor bune”. De data aceasta, beneficiarii sunt chiar „gazdele” raiului, adică zeii : Șade Bunul Dumnezeu, Cu toți sfinții dimpreună, Ospătând cu voie bună (6, p. 115). Mai mult decât atât, așa cum vom vedea, colindele prezintă, direct sau doar aluziv, producerea unor excese de comportament : Și toți sfinții dimpreună Se aflau în voie bună ; Beau de-a rândul și cinsteau Și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
năvălească în rai. în multe variante, Sf. Petru (sau cel care anunță dezastrul) își face intrarea reproșându-le sfinților și chiar lui Dumnezeu faptul că și-au părăsit posturile pentru a chefui și l-au lăsat singur : „Stați, Doamne, și ospătați/ [...] Sfinții din Rai au plecat,/ Singur pe min’ m-au lăsat” (6, p. 115) ; sau „Of, Ioane, Sfânt Ioane,/ Tu de vin te-ai îmbătat/ Și din rai tot a prădat” (14, p. 62) ; sau „Măi Ioane, Sfânt Ioane/ Dar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Și el că-mi vedea O puțină oaste, Da’ el ce făcea ? Arme lepăda, Nainte le ieșea Și mi-i saluta. Craii ce făcea ? Binișor că mi-l prindea, îndărăt că mi-l întorcea, La masă ședea, Bea și-mi ospăta, De nimeni nu gândea. La paltin galben, Acolo-l belea [= jupuia] (34, pp. 426-427). Motivele scenariului epic sunt limpezi : la poalele unui arbore consacrat, în urma unor probe de vitejie, este ales și învestit noul „domn”, simultan cu uciderea rituală a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care aducea sacrificii „zeilor munților”. „Mama sa [a lui Galerius], adoratoare a zeilor munților (deorum montium cultrix), și femeie foarte superstițioasă, oferea aproape în fiecare zi ospețe [= sacri ficii] în cinstea zeilor și dădea de mâncare compatrioților ei. Ea se ospăta cu păgânii” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XI, 1) (208, p. 65). Nu se știe cine erau „zeii munților”. Poate zei uranieni sau zei care locuiau, ca și Zalmoxis, pe Kogaionon - „muntele [care] a fost socotit sfânt” de către geți (Strabon, Geografia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să-i spun așa: scoală-te, ștefan și hai la hotare unde ai luptat, și unde-s cetățile tale? Ți-au rămas numai mănăstirile, iar pe cetăți au pus mâna păgânii. Unde sunt cetățile?” Măicuța și cu Eugenia ne-au ospătat. Din când în când își aducea aminte de cele întâmplate la vamă și de fiecare dată se întrista. Apoi și-a adus aminte de soțul ei: „Au venit odată niște studenți, moșneagul nu stătea acasă să i primească, numai eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lamă de cuțit scos la repezeală de mătușa Ftenia din buzunarul șorțului, mămăliguța strălucea în lumina amurgului, ca și brânza, de altfel! Brânză! O, ce bunătate! Și Mura care credea că mătușa sa este o zgârcită! Uite cu ce îi ospătează ea pe toți! Dar, oare va ajunge brânza, la câtă foame avea fiecare dintre ei, după atâta prășit? Se auzea continuu: - Haideți, băieții mamii!... Și, timid, încerca fiecare să întingă cu boțul de mămăligă în minunea oferită de mătușa Ftenia
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
la suprafață. Colecția Nouvelle Revue Française, anii ’37-’40: am devorat rubrica lui Jean Guérin - „evenimente”. Am mâncat cu poftă, pe alese, „evenimentele” din ’38. Bucate din urmă cu 30 de ani, perfect conservate. Ca orice Nanuk, după masă, am ospătat câinii, înnebuniți și ei de foame. Le-am aruncat însă din alimentele adunate în ’68: La sfârșitul sezonului tauromahic (621 de coride în 1968) se constată: „Pe de o parte, și aceasta-i latura negativă, taurii au manifestat într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dau pline de evlavie, fiindcă au încremenit în semne zodiacale medievale. Mai târziu am tras de intervalul meu de timp și am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se pricepea s-o gătească pentru tatăl ei; batog în sos de mărar, așa cum îl înăbușea bucătăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
feciorul învățător și om mare. Mare era, pertru că era masiv și grăsimea îi atârna ostentativ pe burtă. Mă gândeam că tata nu are atâția juncani și că eu nu o să ajung niciodată învățătoare și mă vedeam mereu o grațioasă ospătară, nici azi nu știu de ce. Poate pentru că auzisem de la tata că la Constanța, la unchiul meu stătea în gazdă o grațioasă ospătară cu numele Bianca, și mie mi se părea fantastic să te cheme Bianca și să mai fii și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu are atâția juncani și că eu nu o să ajung niciodată învățătoare și mă vedeam mereu o grațioasă ospătară, nici azi nu știu de ce. Poate pentru că auzisem de la tata că la Constanța, la unchiul meu stătea în gazdă o grațioasă ospătară cu numele Bianca, și mie mi se părea fantastic să te cheme Bianca și să mai fii și ospătară, alunecând printre oameni și mese, ca o naiadă zburdalnică prin câmpurile cu flori. Atunci, am început să învăț singură, cu acea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nici azi nu știu de ce. Poate pentru că auzisem de la tata că la Constanța, la unchiul meu stătea în gazdă o grațioasă ospătară cu numele Bianca, și mie mi se părea fantastic să te cheme Bianca și să mai fii și ospătară, alunecând printre oameni și mese, ca o naiadă zburdalnică prin câmpurile cu flori. Atunci, am început să învăț singură, cu acea furie care apare când nu ai alternative. Am luat premiul întâi în fiecare an . După mulți ani am aflat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]