558 matches
-
lamă de cuțit scos la repezeală de mătușa Ftenia din buzunarul șorțului, mămăliguța strălucea în lumina amurgului, ca și brânza, de altfel! Brânză! O, ce bunătate! Și Mura care credea că mătușa sa este o zgârcită! Uite cu ce îi ospătează ea pe toți! Dar, oare va ajunge brânza, la câtă foame avea fiecare dintre ei, după atâta prășit? Se auzea continuu: - Haideți, băieții mamii!... Și, timid, încerca fiecare să întingă cu boțul de mămăligă în minunea oferită de mătușa Ftenia
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
de jandarmi era aproape. -Nu este bolșevic, domnule șef! Este un poet, om cumsecade, om de onoare... -Dacă-i om de onoare, atunci de ce tot timpul zîcea «Veșnica lui pomenire!», ca preoții la moartea cuiva? Cine murise la masa unde am ospătat așa de bine și unde d-l Mareș a vorbit așa de patriotic despre Majestatea Sa? -Crede-mă că-i om cinstit, romîn cu inimă bună și doritor de bine, am insistat crezînd că se va potoli. -Iertați-mă, părinte, dar tot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei „Își jură credință unul altuia, primind binecuvântarea de la dânsul și Împărăția totodată.” Pe lângă numărul imens de participați la nuntă se află Însă „ș-un păcat de povestariu, fără bani În buzunariu. Veselie mare Între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea.” Deznodământul urmat imediat punctului culminant, este unul potrivit basmului popular, unde lupta dintre bine și rău se sfârșeșete cu triumful binelui. Finalul basmului este hiperbolizat, fiindcă veselia a ținut ani Întregi și mai ține și acum, iar „cine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
flori tăiate și cu ghintulețe de aur”. După ce s-a uitat la cele două femei, Lică a aruncat o privire În jur și a Întrebat autoritar, cine e cârciumarul. Ana Îl privea cu uimire. Întrebat de cei trei porcari care ospătaseră dimineața și nu plătiseră, Ghița spune că un cârciumar vede și aude multe, dar trebuie să uite totul imediat. Intrând În cârciumă, ca să facă socotelile, Lică se prezintă cu agresivitate: „Eu sunt Lică, Sămădăul. Multe se zic despre mine, și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în mod cert interesul ca aleasa inimii să se numească, mai degrabă, Sulpicienne, decât Pia. Pierzându-și încetul cu încetul reputația de loc rău famat, crâșmele (thermopolia) au devenit din ce în ce mai apreciate de o clientelă obișnuită, căreia îi plăcea să se ospăteze aici, bând vin rece sau fiert. Este adevărat că vinurile din peninsula italică, despre care Virgiliu, în Georgicele, scria că numărul lor era "ca firele de nisip pe care vântul le răscolește în deșerturile Libiei", invadează progresiv piața întregului Imperiu
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Pe tarabe și lângă ele se mai văd pești puși la uscat, iar alături sau la balcoane sunt tot felul de rufe scoase la soare. Aici oamenii nu se grăbesc ca în Hong Kong. La mesele micuțelor restaurante de lângă faleză se ospătează chinezi, făcând politică. Nu-i înțelegem, dar numele președintelui american Barak Obama se tot repetă. Tot pe faleză sunt multe, multe sute de biciclete „parcate” unele lângă altele, de te și miri cum le mai găsesc proprietarii. Singurul zgomot care
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
întreabă de vârstă, de venituri, de sănătate, de înclinații politice sau de adresă. Aceste întrebări pentru ei înseamnă o impolitețe în raport cu clientul, față de care trebuie să fie doar zâmbitori și extrem de amabili. Nici acești oameni, la masa cărora ne-am ospătat, nu au făcut excepție de la regulă, motiv pentru care ne-am prelungit șederea până aproape de miezul nopții, alături de câțiva prieteni români care ni s-au alăturat. De cum ajungi pe Lamma constați că atmosfera insulei se caracterizează prin calm și echilibru
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
împăcare cu semenii) se întorc în lumea noastră. Pentru ei se oficiază slujbe speciale, se pun ofrande pe morminte, se dau de pomană obiecte și alimente. Ritualul continuă și în afara spațiului sacru al Bisericii. În mijlocul naturii, pe câmpuri, oamenii se ospătau lăsând intenționat băutura și resturile culinare drept hrană blajinilor și morților neștiuți. Astăzi, ritualul sacru al blajinilor, cu rosturile sale metafizice bine definite, ia forma hedonistă a unor banale petreceri câmpenești. Sub chipul "duminicalismului" (Andrei Pleșu), poporul invadează pădurile patriei
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Lung, subțire și famelic, în hainele care-i fluturau pe corp, studentul în drept Țuțea era colegul de facultate al tatălui meu, mai tânăr decât acesta, deoarece tata, student întârziat, servea ca locotenent activ, calitate ce-i îngăduia să-și ospăteze amicul, și e de presupus că pe cei doi îi lega și oarecare amiciție, oarecare comuniune de idei. Cum leafa locotenentului va fi fost destul de bună, cum îi plăceau cărțile, dispus fiind să cheltuiască pe ele, Petrache Țuțea, care nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
locul uneia dintre partenerele plăsmuite de fantezia mea deșănțată. Mătușă-mea Virginia îl ținea în pensiune („cost“, „vipt“), împreună cu alte două-trei persoane ce veneau din oraș, cărora în bunătatea-i nesocotită le servea mese atât de copioase, parcă ar fi ospătat invitați de onoare, încât câștigul i se reducea la mai nimic, ceea ce pe maică-mea, mai chibzuită, o necăjea îndeajuns. O fi înțeles oare ceva din mine profesorul de română din clasa a doua de liceu Mesaroș, pe care, de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
îndrumă alene turma sătulă doldora, spre locuința sa. Ajuns acasă, dădu poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru a doua zi, căci era zi de sărbătoare, Ziua cărnurilor. În acea zi va chema la masă să se ospăteze cu el, după obiceiul păgân, multă lume. Îi mai porunci nevestei sale să-i dea să mănânce, că era mort de foame, de parcă n-ar fi mâncat de un an și să-i fiarbă nițică apă la foc, să se
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
îndrumă alene turma sătulă doldora, spre locuința sa. Ajuns acasă, dădu poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru a doua zi, căci era zi de sărbătoare, Ziua cărnurilor. În acea zi va chema la masă să se ospăteze cu el, după obiceiul păgân, multă lume. Îi mai porunci nevestei sale să-i dea să mănânce, că era mort de foame, de parcă n-ar fi mâncat de un an și să-i fiarbă nițică apă la foc, să se
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
au refugiat din sudul Transilvaniei, deoarece, odată cu ascensiunea la putere a Gărzii de Fier, situația comunităților evreiești părea să se deterioreze sub administrația românească. De pildă, în Odorheiul-Secuiesc pe ostașii evrei din trupele ungare i-a întâmpinat și i-a ospătat comunitatea locală, sub regim de status quo ante, iar de Roșh Hașhanah fiecare membru al comunității a invitat la el acasă câte un coreligionar din armata ungară; încă de la ora aceea militarii evrei aveau parte în armată de un regim
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Scriind plăsmuirea către cinul lui de întunecați, spune că prin norodul lor de aleși și cușeri sau cufuriți, s-au strecurat și ceva mișei cum ve- dem la 12-15: ,,Sînt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pe care nu-i ascultase, o prefăcuse în pasăre. În înfruntarea cu ea, Făt-Frumos îi ia cu săgeata un picior pe care i-l înapoiază, după ce îi dă înscris cu sângele ei că nu-i va face nimic. Gheonoaia îl ospătează și găzduiește trei zile și îl îndeamnă să se căsătorească cu una din fiicele ei, dar Făt-Frumos refuză și pleacă mai departe. Descoperă în curând o câmpie "pe de o parte cu iarba înflorită, iară pe de altă parte pârlită
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de bucate, străchinuțe și prosoape înflorate, așteptau sosirea preotului, să le bine primească la Domnul. După prohod, toate erau destinate copiilor, rudelor, prieten ilor, sătenilor. La mese improvizate, în apropierea mormintelor, fie și direct pe iarbă, erau prezente neamurile care, ospătându-se, închinau câte un pahar de vin și pentru cei morți: „Dumnezeu să-i ierte și să-i pomenească!” Se credea astfel că morții fuseseră împreună cu cei vii, la marea sărbătoare a Paștelui, tradiționa l. Sărbătorile de Paști se sfârșesc
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
instalația balneară de la demisol, travesarea Pirineilor pînă în Andorra, apoi masa la 2000 m atît de sus, încît cei nou veniți nu vor să ne creadă cînd le arătăm, de pe drum, acel punct îndepărtat din vîrf, spunîndu-le că acolo vom ospăta și ce ospăț! la prînz. Una din plimbările clasice ale acestei mini-vacanțe este cea la Llivia, pe care noi o cunoaștem pe dinafară și o facem de dragul drumului prin Catalonia, atît cea franceză, cît și cea spaniolă. Llivia are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
câte două-trei brazde. Pe urmă, intră încet în bucătărie, strigând: - Anică, hai!.... Mai, Anică!.... Anica îl întâmpină voioasa cu sortul în brâu și cu făcălețul în mână, făcând încă o mămăligă caldă pentru omul ei întors de la câmp și, după ce ospătează amândoi, lapte cu mămăligă, pâine și șuncă gustoasă, plăcinte calde, mai stau la o vorbă, măi beau un păhărel de țuică și ronțăie mere. Moș Gheorghe își face o țigară, răsucind tacticos tutunul în foaia de ziar “Scânteia”. Se sfătuiesc
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
al cărui conducător se oferă să meargă cu viteză redusă. Și astfel În miez de noapte am intrat În Aiud. La Sibiu, după ce În două minute ni s-a reparat siguranța, În restaurantul ținut de vestitul Andronic de la Bulevard, ne ospătăm cu alese mâncăruri românești. Vameșul are o poftă nebună. Merge pe gratis, mânâncă pe gratis, și va gusta farmecul Bucureștiului câteva zile. Întâlnesc aici de necrezut, pe simpaticul domn Dimăncescu, consulul României de la San Francisco. Nu era acolo când am
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
țăranul din sat nemaiputând suferi goliciunea învățătorului, l-a luat și l-a dus la oraș, unde la îmbrăcat din cap până în picioare. După ce la îmbrăcat, l-a dus în sat și s-a înțeles cu ceilalți săteni să-l ospăteze pe rând... În altă parte a țării un pensionar a murit de foame pentru că nu se gândise la aceea că ar putea solicita o diplomă de cerșetor; Ce ni se mai dă? Sporul cel nou de 40%, dar în raport cu salariul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unui stăpân instalat Într-un tron somptuos care iute se adeverește a fi un cărucior Împins când de unul, când de un altul, așa-zișii sfetnici sau consilieri, miniștri și chiar prim-miniștri care se Înclină fals slugarnic În fața lui, „ospătându-se” lacom din prestigiul și din naivitatea sa, pe jumătate jucată, pe jumătate reală. Stăpânul ceremoniei, prizonier al fostelor sale idei, de care cei care-l servesc profită pentru a le Întoarce pe dos, ca pe o mănușă, Învățându-l
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
minte, vreo doi ani am trăit cu Mica Cucu, cântăreață într-un cor profesionist, ba am și locuit la ea, în blocul Casata, ce a căzut la cutremurul din ’77, un studio unde nu rareori ceata mea de amici era ospătată. Și, serile, când eram „acasă”, și nu cu „băieții” (Grigore, Nichita, Velea, Cezară, în jurul orei zece, mă așezam la masă „să scriu o schiță, o povestire”, era modul firesc și cel mai lesnicios pentru un tânăr din „categoria mea”, fără
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la Mărcuța; că călugării au toți femei. Cu o impresie dureroasă, lugubră îl părăsim. [MĂNĂSTIREA SECU] La Secu într-o minunată vale împresurată de codri ajungem pe un drum rău. Din sărăcia lor aici călugării supuși mănăstirii Neamțului ne-au ospătat cu dragă inimă cu lapte, cu brânză, cu smântână și cu niște ouă pe care le cumpărasem de la fratele Costache, niște ouă care nu mai aveau mult până să scoată pui. Egumenul umblă cu picioarele desculțe; cel care ne aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
multă vreme prin locuri neumblate, izbindu-ne de cioate, coborând văi prăpăstioase și urcând dealuri grele, pe la marginea unei păduri care parcă nu mai are sfârșit. Desnădăjduiți, ne oprim într-o vreme, ca să ne mai punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din ce are, procurorul Eliseu, prevestindu-ne ploae și șchiopătând, mănâncă bine vorbind din bielșug, Nicolau rostește două cuvinte după ce mănâncă și se culcă pe-o coastă. În umbra pădurii ne hodinim un timp, apoi pornim și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]