822 matches
-
și mierea albinelor și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul zăduf și-n ploaia tumultuoasa. Vesmîntul meu s-a prefăcut în caos și-n piatră luminosu-mi aur. Acolo unde eu cîndva șezut-am, umblu-n durere și restriște ostenit, Căci dinăuntrul sînului meu vestejit, de chinurile-mi strîmtorat, Se prefăcură Grînele-n scaieți și merele-n otravă, 110 Și cîntătoare pasarelele în ciori ucigătoare, si bucuriile-Mi în gemete amare, Glasurile de copii din corturile mele în strigate de prunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
m-a așezat într-un tărîm încîntător și dulce, Și fructe datu-mi-a și ape-ncîntătoare, si dealuri calde și vai reci. Aici îmi voi zidi o casă, și-aici numele lui chema-l-voi, Aici mă voi întoarce cînd ostenita sînt și voi găsi odihnă-ncîntătoare." 455 Astfel vorbit-a sufletul cel fără de păcat și capu-și așeza pe lină cea pufoasa A unui cîrlionțat Berbec care în somn se-ntinse-alături de stăpîna să. Și somn ușor se abătu pe-ale ei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În înzecita tulburare și ruină răcnit-au Prăpastiile dedesubt Acolo unde vastă pînză curgea jos și unde Neamurile-s adunate laolaltă. 785 Tharmas se coborî la teascurile Vinului și îi privi pe fiii și fiicele Lui Lúvah de-atîta truda foarte osteniți și îmbuibați Cu vinul nou, încet ei începură unul pe altul să se chinuie și pe cei slabi Să-i calce în picioare. Luváh și Vala dormiră pe podea, prea osteniți. Urthona fiii și-i chema în juru-i: Tharmas își
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe fiii și fiicele Lui Lúvah de-atîta truda foarte osteniți și îmbuibați Cu vinul nou, încet ei începură unul pe altul să se chinuie și pe cei slabi Să-i calce în picioare. Luváh și Vala dormiră pe podea, prea osteniți. Urthona fiii și-i chema în juru-i: Tharmas își chema 790 Numeroșii fii; ei luat-au vinul, înlăturară Drojdiile, Si Lúvah fost-a pe țarina pus ca-ngrășămînt de către Fiii lui Tharmas și ai lui Urthona. Ei întocmiră ceruri din lemnul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
până la sfârșitul vieții, slujind ca port-drapel al regimentului. La 15 noiembrie 1932, la vârsta de 72 de ani, inima lui „Peneș Curcanul”, care bătuse la unison cu marea inimă a poporului din care făcea parte, încetă să mai țină cadența. Ostenită, intră în veșnicul repaus. O tristețe cuprinse întregul regiment, de la comandant până la ultimul ostaș. Înmormântarea a avut loc în cimitirul din apropierea parcului denumit „Copoul Vasluiului”. După doi ani, asociația „Cultul eroilor” a ridicat în același cimitir, un impresionant monument. În fața
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
după bunul ei plac și poftele ei. A doua fotografie e a unei femei trecute de patruzeci de ani, colțuroasă, slabă, cu gura suptă și ochii încercănați: pare încăpățânată, uscată și dură, iar privirea ei e pustie, plină de deznădejdea ostenită a unui om care nu înțelege, n-a înțeles și nu va înțelege niciodată.” În această manieră sunt executate și celelalte portrete. Stil de realist iscoditor și rece, scene reușite (ca aceea în care Elena, fiica Davidei, ascultă la ușă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
noastră avidă, atunci vrem să ne adresăm lui Isus ca să ne aducă pacea. Dorințele noastre cele mai profunde și poftele lăuntrice pot fi potolite numai de el, cel care plin de generozitate ne dorește mântuirea: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
tot dai?". Bătrânul îi destăinuie călărețului pricina durerii sale, plecarea și moartea fiului și a doua nuntă a nurorii. Tânărul îi cere: Hai cu mine, hai în grabă, Und' ți-e casa de-mi arată. Că-s străin și însetat, Ostenit și nemâncat!". Bătrânul iese din curte, iar tânărul descalecă și-l urcă în locul lui în șa. Ajung acasă, unde se joacă hora, veselă și zgomotoasă; se beau ulcele de vin. Apoi lumea se pune la masă, iar bătrânul le arată
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
întristare; a se înveseli; lacrimă; lacrimi; a fi liniștit; maior; manifestare; mare; masă; mașină; mașini scumpe; mintea; mireasă; moment; foarte mult; muncă; nega; nimic; noastră; pe noi; note; nou; noutate bună; nuntă; oameni; oameni apropiați; ochiul; OK; om; omenire; optimism; ostenit; palpitații; pază rea; părinții; păzi; picior; a plînge; prieten; prieteni; de prieteni; prietenul; privirea; promovare; radia; rar; realizare; referat; relativ; relaxa; repede; rîsete; roși; sat; savura; sărbătoare; sărbători; sări; sărut; scîrbește; senzație; sesiune; sex; simțea; sincer; singur; de soartă; striga
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și de doctor, care, lansați în urmărirea ei, au o viziune spectrală: "pe alee, aștepta un rădvan demult scos din uz, o caleașcă boierească veche, fără sclipire, cu doi cai somnoroși". O umbră se apropie de atelaj, "un bătrân foarte ostenit, cu fața suptă", care "[t]recu prin fața lor ca și cum nu i-ar fi văzut". Simina nu întârzie nici ea să reapară. Interesant este modul în care Eliade alternează tablourile diegetice, acțiunea fiind suprinsă pe cel puțin două planuri paralele. Astfel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gât"; Dorința: substantivul masculin il fonte (baptisteriu, cristelniță), folosit pentru "izvorul", este cel puțin forțat. Un caz de traducere literală este versul Quando con le ciglie stanche la candela a sera spengo, ceea ce s-ar traduce cu "Când cu gene ostenite sting lumânarea...), de unde și umorul involuntar, reperabil și în cazul echivalării expresiei "Ca-n vis" cu come fantasmagoria. Deși "mișcătoarea mărilor singurătate" nu e același lucru cu l'agitata solitudine dei mari, Scrisoarea I este totuși o performanță a traducătorului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Marina Constantinescu Fără evenimente spectaculoase nici măcar pe ultima sută de metri, anul 2001 își trăgea, ostenit, ultimele clipe ale existenței. Ca și în filmul Zorba grecul, bocitoarele se grăbeau să-l înmormînteze, de viu, totuși, să-l deposedeze de bunuri, să-i smulgă și dreptul la orele pe care le mai avea de trăit, să zicem
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
Hannei Arendt. Dialogurile sînt parcă rupte dintr-un scenariu de film prost, iar portretul personajelor e simplificat pînă la grotesc, ca într-o strategie premeditată de caricaturizare. Totul e înfățișat în tușe groase și ostentative, Heidegger semănînd cu un figurant ostenit care este pus să recite fraze din propriile cursuri universitare, iar Hannah Arendt cu un procuror al Curții de la Haga însărcinat cu întocmirea unui rechizitoriu privind trecutul nazist al familiei Heidegger. Personajele sînt entități golite de individualitate, mișcîndu-se precum niște
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Hannah Arendt o va scrie cu acest prilej, ostracizarea lui Heidegger din considerente politice, întîlnirile ulterioare ale lui Martin cu Hannah și, în fine, revederea la bătrînețe, în triunghi clasic - el, ea și nevasta - pentru o împăcare serenă sub cupola ostenită a spiritului senectuții. Cartea are tot atîta atmosferă pe cîtă intrigă e de găsit în paginile ei, adică nici urmă de așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se enervează reciproc pe măsură ce-și deapănă
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă strâmtă și scundă prin care se intră numai "lăturiș", silind pe oricine să-și vadă măsura. Un călător ostenit, un pelerin al speranței așteaptă parcă toate ușile. Din atâtea uși întâlnite în urbea unor osteneli cvasicincantenare, Val Gheorghiu a ales câteva, îndeosebi din spațiul civil, pentru a le fixa pe pânză și a le rândui apoi într-o expoziție
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
permis să-l mai fac pentru tine!" (Constantin Buligoanea); Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri." (Marin Beșcucă); "șDouă prietene discutând în liniștea locuinței, n.n.ț- Cu atât mai mult, spuse Dana, cu cât la Voroneț nu poți să nu admiri geniul anonim; încadrarea acestei bijuterii
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
tempus. 1941. București. Tîrziu în vară. Arșiță. Orașul miroase a catran încins. Într-o încăpere de la etaj, a hotelului "Athénée Palace", miroase totuși a tutun bun. Un barbat înalt, voinic, brunet, pufăie din pipa, gînditor. Poate nu-i decît foarte ostenit. La un moment dat își trece palmă peste părul tuns scurt, cu cărare într-o parte, după modă vremii. Deși a împlinit de curînd patruzeci și trei de ani, pare mai degrabă un adolescent viril, prea degrabă crescut mare. Frunte
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o privire aspră, apoi se apleca asupra catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit și pătruns de frig, maică-sa îl mîngîia, iar uneori încerca să îi spună cu respect bărbatului ei că o asemenea sarcină este peste puterile copilului. (...) În sufletul lui Anton, coșmarul băcăniei era dublat de coșmarul bisericii. Pavel Egorovici era
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
au părut pline de interes intervențiile celor câțiva tineri inteligenți și cultivați din Dilemă, ăn legătură cu Eminescu, care, ăn pofida unor note poate prea ăngrosate, au avut meritul de-a da un brânci hagiografiei, din ce an ce mai ostenite, ănchinate genialului poet. ănfruntănd scandalul ăntrutotul previzibil, ei au deschis o cale către Eminescu cel viu, cel autentic. Mitul n-a fost anulat (nici nu s-ar fi putut ăntămpla așa ceva), ci doar supus la o probă care-i ăngăduie
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
una, două, în loc să folosească repede lăbuțele, ca să se spele, toarnă pe ei la apă de te miri că nu se îneacă în ea... ...Na, că trecui la persoana întâi, nevoit să iau eu frâul domnului scriitor, care, cum îl știu ostenit, o fi ațipind... De singuri ce eram, și tot făcându-i vizite, ne uitam împreună la televizor, unde Ifighenia - ... căreia, de aici înainte, îi voi spune scurt Ifi, ca să nu pierd timp - îmi spunea mereu o întâmplare cu un șoricel
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
spus, dragul meu, că nu era ea. Copilul acesta are prea multă fantezie. Își închipuie mereu lucruri care nu sunt..." Se făcuse tăcere în cabinet, când am auzit vocea Sibylei, pe care n-o vedeam, răspunzându-mi liniștită, parcă nițel ostenită: "Ba da, Nikolaus, m-ai văzut bine. Eu eram". Tot ea a fost cea care m-a condus, trecându-și brațul pe după umerii mei, ca pe un orb, în odaia ei de altădată. M-a culcat în patul pe care
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cerul negru se reflectă luminozitatea orașului. Asta era ținta, nu alta, pentru că eram deja în Austria. Dar în Austria ocupată de Fiara de la Răsărit. Mergeam așa în această noapte compactă cu mîinile întinse. La un moment dat ajunseserăm atît de osteniți, încît spre zori n-am mai rezistat și am adormit. Ne-am culcat pe jos, pe pămîntul gol. După vreo două-trei ore eu mă trezesc. Mă uit în jur, știam direcția în care mergeam. Acum se făcuse ziuă binișor, nu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Iar astăzi/ cu ochii arși pe marginea/ ninsorilor fierbinți/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele de grâu/ printre centauri și zodii." Către Comarnic: "în cristalul străveziu al iernii/ peria de muguri a pădurilor/ respiră mierea lăptoasă a ninsorilor/ pietrele macină priviri ostenite/ izvoarele pulsează începuturi de grație/ în timp ce păsările răzbat în aripă/ inimi de aer și de lumină/ către Comarnic trenul zvâcnește/ prin roți și table încinse/ măcinând secundele/ spre adăpostul câmpiei/ ce se diluează câte puțin în spuma/ apelor care nu
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
Ciudat, dar cîntecele lui-rugăciune sau spasmele sunetelor diavolești sînt imprimate în tot ce se vede. În freamătul cămășilor de noapte ale Margaretelor, în picturile de pe pereții halelor de la Simerom, în fracul lui Mefisto, în pașii pe care Faust bătrîn și ostenit îi tîrăște în camera lui. Galbenuri, gălbuiuri, maronuri, nisipiuri, alb-albastru bizar și roșul violent al costumului lui Mefisto din "noaptea valpurgică". Cranii și desfrîu carnal, în același timp. Frică și extaz. Voluptate și carnaval al corpurilor dedate plăcerii. Ceva ce
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
care obține la Veneția, în 1994, trofeul celei mai bune imagini. Însuflețit de succes reușește să mai realizeze, în același an, CHONGQJING SENLIN / Chungking Express, film simpatic, sentimental, cu aurå poeticå. În DUOOLO TIANSHI / Fallen Angels din 1995 , un killer ostenit, o femeie amorezata de el, o tânără care vrea să-și răzbune o trădare, o altă în căutarea mării iubiri, un mut vagabond și alte personaje solitare își încrucișează drumurile în noaptea metropolei. Cu acesti “îngeri” Kar-wai se vede plasat
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]