KorAP: Find »[drukola/base=otoman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...94 >

2,327 matches

Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807

nu au ezitat diverse puteri să se înfrupte. Totuși, s-ar putea spune că prin acțiunile sale, Petru Rareș a impus o anumită prudența din partea Sublimei Porți. După cucerirea Tighinei, turcii nu s-au mai extins în provincie câteva secole. Otomanii și-au reluat expansiunea pe seama Moldovei după un eșec similar, în pofida sprijinului rus. La Stănilești, Dimitrie Cantemir și Petru I au suferit o grea înfrângere având drept consecință directă pierderea Hotinului. La fel de grav a fost faptul că Stambulul a decis

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
în istoria noastră nu s-a făcut brusc. Anterior epocii fanariote, unele familii grecești au stabilit legături de rudenie în mediul elitelor autohtone, formând influente case boierești ai căror reprezentanți au ocupat chiar tronul (Calimach și Cantacuzino). În pofida declinului suferit, otomanii au continuat să reprezinte o putere în Europa Orientală, care exercita o presiune imensă asupra spațiului românesc. Transilvania reușise să se sustragă influenței Sublimei Porți, însă Muntenia putea fi stăpânită pe mai departe cu ușurință cu ajutorul pașalâcurilor (Vidin, Ruse) și

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
o presiune imensă asupra spațiului românesc. Transilvania reușise să se sustragă influenței Sublimei Porți, însă Muntenia putea fi stăpânită pe mai departe cu ușurință cu ajutorul pașalâcurilor (Vidin, Ruse) și raialelor (Giurgiu, Brăila). Față de Moldova, prin preluarea Tighinei și a Hotinului, otomanii au obținut două poziții cheie, prin intermediul cărora controlau ambele maluri ale Nistrului. Edisanul și Podolia erau două provincii la care turcii au râvnit și pe care le-au deținut mai mult sau mai puțin timp. Inițial, au fost nevoiți să

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
culoar dinspre Bărăgan spre Constanța. Șansa noastră a fost că decesul lui I.V. Stalin a survenit prea repede pentru ca acesta să-și poată impune voința. Păstrarea Dobrogei a fost vitală deoarece sovieticii nu s-au putut furișa, așa cum o făcuse otomanii, ca un pumnal în coasta Munteniei. Dar, mai ales, ne-am putut conserva posesia asupra unui teritoriu strategic care a dictat, vreme de milenii, ritmul progresului în spațiul românesc (Gurile Dunării). În această conjunctură, și-a făcut, însă, apariția Canalul

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
și Mangalia. Mai târziu, creșterea importanței Babadagului ca oraș garnizoană l-a transformat în centrul administrativ în locul Silistrei. În schimb, pentru Aegyssus (Tulcea), așezarea înființată de grecii antici chiar la intrarea în deltă, destinul a fost ceva mai radios sub otomani. Alegerea canalului Sulina ca traseu de navigație spre Stambul a reprezentat o oportunitate pentru porturile aflate pe această rută. Tulcea și Sulina au profitat de situație, cunoscând o dezvoltare însemnată. Așa se explică de ce la momentul Războiului de Independență, Sulina

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
România a însemnat pentru Constanța șansa de a deveni principalul oraș port la Marea Neagră. A fost valorificată poziția sa geografică deosebită, respectiv localizarea în punctul cel mai apropiat de Dunăre. Avantajul a fost observat de englezi, iar la propunerea lor, otomanii au trasat o cale ferată pentru transbordarea mărfurilor peste Dunăre, la Cernavodă, pe nave maritime, la Constanța. Nu a mai fost răgaz și pentru construcția unui port artificial la Constanța, deoarece în urma războiului ruso româno turc, Stambulul a pierdut Dobrogea

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
a unui domnitor moldovean, era, oarecum, firesc ca Munteniei să-i revină capitala politică 52. În realitate, Bucureștiul a devenit capitala României moderne din motive geografice foarte bine întemeiate. În primul rând, după cedările teritoriale făcute fără niciun drept de otomani pe seama Moldovei, Iașiul se afla mult prea aproape de frontiera cu o Rusie amenințătoare. În al doilea rând, ne raportăm la București ca la un oraș de talie mare la nivel european 53, poziționat pe un traseu funcțional ce lega Stambulul

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
consolidat flancul vestic prin ocuparea Câmpiei Panonice, turcii și-au reluat ofensiva în zona Europei Orientale. Au reușit să supună Hanatul Crimeii, pentru ca apoi să se îndrepte spre Polonia, fostul regat protector al Moldovei. Astfel, Moldova a fost transformată de otomani într-o bază de expansiune spre Podolia. Au angajat lupte în care au slăbit puterea leșească, fără a-și da seama făceau loc unei alte primejdii care le-a fost fatală. În pădurile boreale din nord, își făcuse apariția, în jurul

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
confruntare ruso turcă. Invocând filiera ortodoxă și căsătoria Sofiei Palaiologhina, nepoata ultimului basileu, cu Ivan al III lea, Rusia a revendicat moștenirea bizantină. Nu s-a sfiit să proclame ceva mai târziu Moscova ca fiind cea de a treia Romă. Otomanii au clamat, la rândul lor, argumentul cuceririi Constantinopolului. Mahomed al II lea, învingându-l pe Constantin al XI lea, a pretins și titlul de autocrat al Imperiului Roman de Răsărit. Revendicând moștenirea bizantină, rușii și turcii nu au vrut decât

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
continuat să fie pentru români un obstacol natural, deși fusese cuprins între hotarele statului național unitar. Dacă în epoca modernă, reprezentau granița până unde s-au extins sau își manifestau influența diverse imperii în spațiul nostru (austro ungar, rus sau otoman), Carpații au devenit o frontieră chiar în interiorul României contemporane 71. Apariția frontierei interne își are cauza, într-o măsură determinantă, în viziunea strategică deficitară a guvernelor care s-au succedat la conducerea țării. E trist să constatăm că, la aproape

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
strâmtorilor (Bosfor și Dardanele). Alegerea noastră a fost una simplă și logică, în favoarea unui Occident, preocupat să ne protejeze identitatea, și în detrimentul Rusiei care voia să ne asimileze. Se repeta episodul când țările române preferau să se supună de bunăvoie otomanilor, care, aflându-se undeva mai departe, erau mai toleranți, și nu ungurilor sau polonezilor din vecinătate care ne puneau în discuție identitatea națională și integritatea statală. Dacă ar fi menajat sensibilitățile românești față de Basarabia și nu s-ar fi ridicat

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
de intervenție a diverselor state în modelarea structurii populației își are începutul odată cu romanii care au adus coloniști din întreg imperiul, în special din Orientul Mijlociu și Iberia. A continuat cu ungurii care au populat Transilvania cu sași și secui; cu otomanii, care i-au susținut pe turco tătari să se stabilească în Dobrogea și Bugeac, sau în epoca fanariotă, când a fost promovat factorul grec; cu austriecii și rușii care au favorizat în principal elementul slav (preponderant rutean, în Bucovina, respectiv

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
testamentului politic al lui Ștefan cel Mare. Se luptase aproape o domnie întreagă cu turcii, sub al cărui buzdugan i-a zdrobit adesea. Dar când și-a simțit sfârșitul aproape, și-a povățuit fiul, Bogdan cel Orb, să supună Moldova otomanilor. Decizia s-a dovedit una salvatoare pentru această provincie greu încercată de istorie. Supunerea de bunăvoie s-a petrecut la momentul oportun. Moldova nu fusese îngenuncheată pe câmpul de luptă de turci a căror putere urma să cunoască în curând

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Magnificul. Conservarea autonomiei politice interne a reprezentat garanția pentru câteva secole a integrității teritoriale și a supraviețuirii identității naționale. Turcii s-au comportat multă vreme relativ protector cu minoritățile religioase. De abia mai târziu, naționalismul inflexibil a produs derapaje abominabile. Otomanii au conservat procesele etnogenetice în stadiul în care le-au găsit, fără a le denatura 142. Din păcate, după Ștefan cel Mare nu am făcut decât să ne aplecăm și mai mult în fața Porții Otomane, chiar și atunci când dădea semne

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
în condițiile în care Franța constituia modelul politic și cultural urmat de România. Instaurarea dinastiei Hohenzollern Sigmaringen a reprezentat apogeul influenței occidentale la nivelul elitei politice românești. Carol I și-a câștigat titlul de rege pe front conducând armata împotriva otomanilor pentru obținerea independenței țării. O victorie la fel de mare a fost, însă, ținerea în frâu a luptelor aprige pentru putere dintre partidele autohtone, în special, prin instituirea rotativei guvernamentale. Nu înseamnă că a încetat cu totul zâzania între politicieni. Dar, spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
are la bază însăși realitatea geografică, respectiv strângerea regiunii, de jur împrejur, între brațele muntoase ale Carpaților. 118 Pe parcursul istoriei, au mai existat astfel de vehicule lingvistice: franceza, pentru trecutul mai recent, și engleza, pentru prezent. 119 Mai târziu, și otomanii au menținut aceeași politică lingvistică, neînlăturând influența elenei, pentru a administra teritoriile creștine ocupate. 120 Sunt mult mai vechi decât cele rutene care s-au infiltrat mai târziu, urmare a influenței polone asupra Moldovei. 121 Pot fi evidențiate în acest

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053

egiptene (Alexandria, Cairo); porturile nord-africane construite de cartaginezi, romani și fenicieni (Cartagina - ulterior Tunis, Alger, Tanger); porturile de pe coasta iberică mediteraneeană (Cartagena, Malaga, Tarragona). Chiar și după preluarea hegemoniei asupra Mediteranei de către turci (în al doilea ciclu al Islamului - cel otoman), precum și după mutarea centrului de greutate al comerțului mondial în Atlantic (începând cu secolul al XVI-lea), porturile și rutele maritime mediteraneene au continuat să joace un anumit rol în economia generală a epocii, deși diminuat față de perioada precedentă, căpătând

Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971

al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită-, făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului, începând de la războiul polono otoman din 1672-1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia ăevenimente la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s trăiți ca în

Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052

devenit o putere cvasimondială în epoca respectivă atât timp cât a controlat apele Mediteranei și trecerea spre Asia și a pierdut acest statut în momentul în care a pierdut controlul spațiului maritim, aducător de venituri de pe urma vămuirii. După arabi a venit rândul otomanilor să stăpânească Mediterana și trecerea spre Oceanul Indian, marcând al doilea și ultimul mare ciclu de strălucire al Islamului, ce a durat până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Și turcii, ca și arabii în perioada anterioară, au capotat prin același fenomen

Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012

preveni orice incursiune otomană peste Dunăre. La 12/24 aprilie 1877 Rusia a declarat război Porții și a început trecerea Prutului. Până la sosirea forțelor țariste la Dunăre, linia fluviului a fost apărată de armata română. Luând act de noile realități, otomanii au bombardat localitățile Calafat, Bechet, Izlaz, Corabia, Giurgiu și au atacat țărmul românesc cu bande înarmate ale cerchezilor și bașbuzicilor. Românii au ripostat bombardând Vidinul și Turtucaia. La Dunăre s-a instaurat astfel, deși nedeclarată oficial, o stare de război

MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
trebuia consfințită pe câmpul de luptă și impusă spre recunoașterea Europei. Primele încercări ale guvernului român de a coopera militar cu Rusia au fost respinse, căci se aprecia, de către experții ruși, că armata țaristă putea înfrânge prin efortul propriu de otomani, ea nedorind să împartă cu altcineva roadele victoriei pe care o credea foarte apropiată și nici să vadă România la masa tratativelor de pace, mai ales că intenționa să obțină, pe seama ei, noi achiziții teritoriale. Armata rusă s-a concentrat

MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
9 noiembrie 1877. La 28 noiembrie 1877, Osman-Pașa a fost nevoit să se predea după aproape trei luni de asediu. După capitularea Plevnei, rușii au înaintat pe direcția Sofia-Adrianopol, iar armata română a continuat înaintarea în direcția Vidin Belogradicik. Înfrângerea otomanilor pe toate fronturile a pus capăt acestui conflict. Guvernul otoman a acceptat condițiile Rusiei pentru încheierea armistițiului la 9 ianuarie 1878, dar, reprezentanții României nu au fost invitați la negocieri. Oficialii ruși au urmat aceeași conduită și în întocmirea tratatului

MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
ale clasei politice, existau însă unii oameni politici cu păreri diferite asupra căilor și metodelor prin care România urma să-și obțină independența. Liberalii Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Boerescu erau favorabili apropierii de Rusia și acțiunii deschise împotriva otomanilor. Rusia era singur interesată să sprijine 76 mișcarea de eliberare deoarece urmărea destrămarea Imperiului Otoman și controlul strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Conservatorii, în schimb, doreau menținerea regimului de garanție colectivă, ei considerau, că pericolul nu vine dinspre Austro-Ungaria ci dinspre

MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
pericolul nu vine dinspre Austro-Ungaria ci dinspre Rusia. Așadar, în opinia lor, obținerea independenței depidea de relațiile diplomatice cu Germania și Austro-Ungaria. În 1876 problema orientală s-a agravat: izbucnea răscoala bulgară, se declanșa revoluția junilor turci și războiul sârbo-muntenegreano otoman. România s-a declarat neutră În iulie 1876, printr-un memoriu guvernul român solicita Porții și Puterilor Garante recunoașterea individualității statului român și numelui de România. Noul guvern liberal condus de Ion C. Brătianu a trecut la inițiative diplomatice menite

MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
printr-un memoriu guvernul român solicita Porții și Puterilor Garante recunoașterea individualității statului român și numelui de România. Noul guvern liberal condus de Ion C. Brătianu a trecut la inițiative diplomatice menite să pregătească posibila participare la un conflict cu otomanii. În august 1876, Ion C. Brătianu a avut o întrevedere cu împăratul Frantz Iosif la Sibiu; în septembrie 1876, o delegație guvernamentală românească formată din Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu s-au întâlnit Crimeea, la Livadia cu reprezentanții Rusiei

MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]