453 matches
-
ferindu-se de ghionturile mulțimii. — Și cum a fost prima întâlnire ? insinuează iar glasul ei adânc, încetinit. Restrânsă, brusc elansată, din nou ghemuită, cu privirea mare și umedă. Ultimii spectatori se grăbesc să reintre în sală. Finalul reprezentației urcă în ovații. Autorul este adus, în cele din urmă, pe scenă. Oficialitățile literare au sentimentul datoriei împlinite față de rebelul care le-a tot dat de furcă. Se grăbesc să-l strângă în brațe pe distinsul coleg, retrăgându-se apoi repede spre negrele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și, în special, de autocunoaștere: Nu știu nici cine sunt, nici ce mă-ncearcă, singurul lucru cert, în tot acest periplu prin viață, fiind incertitudinea: Un gând uimit de „oare” și de „parcă” -, de a aduce gloria (Vorbe măiestre, declanșând ovații, / Când vanitatea pe artist îl paște), de a răni (vorba care doare / Zdrelindu-ți carnea) sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă sui cu fiecare treaptă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
contractului pentru proiectul Fao - un program pe termen aerospațial lung pentru a ajuta Irakul să-și construiască propria bază de fabricare a aeronavelor - în timp ce Serge Dessault, fiul marelui Marcel Dessault, care construise singur industria aeronautică franceză, a fost primit cu ovații demne de un star pop când s-a apropiat de stand. — Am crezut că vor fi unele restricții, spuse Graham, care se îngrijorase pentru că-și luase aparatul foto în Irak și acum se blestema că nu-și adusese camera video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Vreau ca toată lumea să afle numele cu care am ales să lupt în arenă. Își luă arma și privi de jur-împrejur. — Orpheus, acesta este numele meu, strigă. Orpheus, secutor-ul. — Orpheus! Toți se ridicară în picioare, scandând numele acela, într-o ovație ce părea că nu se mai sfârșește. Valerius se întoarse cu spatele spre pulvinar. Străbătu arena încet, copleșit deodată de oboseală, și se îndreptă spre poarta principală. „Am învins“, își zise din nou. Flamma se îndrepta grăbit spre aceeași poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acțiune pe care împăratul nu a aprobat-o? — Oare armata din Africa nu a avut autoritatea să-l aleagă împărat pe Vespasianus? Ei bine, și armata din Pannonia are autoritatea să pornească războiul împotriva lui Vitellius. Cuvintele lui Antonius stârniră ovații. Vedius Aquila dădu din mâini enervat, cerând liniște. — În mesajele sale, Vespasianus recomandă ca, în cazul în care pătrundem în Italia, să ne oprim la Aquileia... Vespasianus vrea să-l facă pe Vitellius să se predea lăsându-l să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Asemenea divinului Augustus, pentru ca spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau numele ca și cum ar fi fost al unui zeu, într-un cânt ce se înălța spre cer împreună cu parfumul de tămâie. Toți își exprimau admirația pentru decorul din arenă și îi mulțumeau că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sac, apoi se uită spre cei doi. Tot aici sunteți? Ieșiți afară. Vreau să rămân singur cu el. Proculus rămase în cortul Pretoriului, alături de Antonius, trei zile și trei nopți. În toată vremea asta nu lăsă pe nimeni să intre. Ovațiile soldaților bubuiră ca un tunet. Vestea că Antonius Primus era salvat trecuse din gură în gură. Generalul se ivi la intrarea cortului. Stătea drept, privind mândru în jur. Obrajii lui palizi erau bărbieriți. Când ieși din cort, mulți îl zăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți cu mai multă ușurință, iar sângele îl preface pe gladiator într-un animal divin... Se auzi sunetul ascuțit al trâmbițelor. Urmau să intre morituri. Skorpius se ivi în mijlocul arenei, întâmpinat de ovații interminabile. Își ținea brațele întinse, gata parcă să-și ia zborul. Era aproape gol; doar în jurul coapselor se vedea linia neagră a perizomului, pe pielea foarte albă. — Negru? întrebă Valerius clătinând din cap. De ce a ales un perizom negru? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O îndreptă, ca într-o ofrandă, spre stelele strălucitoare și spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decisiv de armatele noastre în ultimele două decenii, ne aflăm acum întro poziție istorică unică: suntem singura mare putere din lumea oamenilor. Pare inevitabilă o perioadă nelimitată de pace și reconstrucție creatoare". Sa întors la palat având încă în urechi ovațiile patronilor și într-o dispoziție de profund triumf. Spionii lui îi raportaseră că patronii îi atribuiseră mari merite în victoria de pe Venus. La drept vorbind, războiul se desfășurase cu mult înainte de venirea lui. Și apoi, brusc, se sfârșise aproape peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
escortă puternică, la sediul armatei de rezervă din mijlocul orașului. Rezerva era formată dintr-un nucleu de barbari, dar apărarea principală a orașului era alcătuită, în proporție covârșitoare, din sclavi. Sosirea lui Czinczar a fost întâmpinată cu urlete de izbândă. Ovațiile nu conteniră mult timp după ce intrase în clădire. Vorbi despre situație cu câțiva dintre ofițerii sclavi și constată că erau calmi și încrezători. Conform estimărilor, șaizeci de mii de soldați linneeni aterizaseră în primul val. Faptul că acesta era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
numai ascultase cu entuziasm. Degeaba, s-a născut în zodia norocului, își zicea în gând, încîntat. Și la masă a mâncat cu poftă, iar la urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cântat Lunga-i drumul Clujului și a stârnit ovațiile tuturor. Până și Miron l-a felicitat, în vreme ce Nadina, care obișnuia să strâmbe din nas când auzea muzică românească, îi luă promisiunea să-i cânte la București toate doinele pe care le știe... Gogu și Eugenia plecară pe ploaie. Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
temelia puternică și sănătoasă a statului, de care depinde viitorul națiunii. În ropotul aplauzelor se amestecă acuma glasul lui Grigore, uscat de emoție: ― Bravo! Bravo! Nadina întoarse puțin capul spre el cu o mică privire dojenitoare. Apoi lectura se sfârși, ovațiile petrecură pe rege până la ieșire și toată lumea se urni să plece. ― Foarte nostim spectacolul! murmură Nadina pe culoar. Nu-i așa?... Și regele ce bine a fost! Afară, trăsuri elegante, automobile zgomotoase, zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner îi oferă o chitară, lăsată pe colțul pianului de un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urât și nu chiar atât de cool ar fi băut, probabil, mai puțin și ar fi dormit mai mult. Hei, Helmut, ce-ar fi să deturnăm frumusețea asta spre Mykonos și cu asta basta? Îi strigă Philip pilotului. Se auziră ovații din toate părțile. —Mykonos? Întrebă Camilla. Deci e clar mult mai tentant decât Beirut. Cel puțin e civilizat. Au Nobu acolo. Helmut râse din nou. — Voi dați comandă, copii, și vă duc oriunde vreți să mergeți. O voce de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pus sunetul electronic de tobe. Ăsta era semnalul. Hef se extrase din cârdul său de iubite și urcă Încet la nivelul superior al scenei, apoi bătu o dată În microfon și tună: —Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit. Fu Întrerupt de ovațiile frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef!“ — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți cu mine și echipa mea - se opri puțin să facă cu ochiul mulțimii, ceea ce atrase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
începe să urle în momentul în care personajul John Rambo interpretat de domnul Stallone este torturat. Apoi ovaționează continuu cînd acesta hotărăște să se răzbune" (New York Times, 30 mai 1985). Și: "În cinematograful Loop's United Artists am fost martorul ovațiilor care au însoțit scena unui măcel care i-ar fi făcut pe romani să se simtă jenați" (Chicago Tribune din 12 iunie 1985). Pe măsură ce vara înainta, reacțiile publicului entuziast păreau să sporească în intensitate: "În cinematografe, tineri plini de entuziasm
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
revoluționara rusă Clara Zetkin, se comporta ca un egal printre egali de care era legat prin toate fibrele ființei sale". Știm, de asemenea, că disprețuia strălucirea falsă a puterii și manifestările nestăvilite ale slugărniciei. După cum spune poetul sovietic Tvardovski, "pe ovații el preț nu punea". Cu toate acestea, aproape la o zi după moartea lui, mișcarea de zeificare a lui a început să lucreze cu spor. Cele spuse și scrise de el sînt declarate a fi purtătoare ale unui mesaj pururi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în sinea mea, la toate evenimentele care aveau loc, plin de speranță și de bucurie când descopeream, de câteva ori, după ce evenimentele trecuseră că primele păreri referitoare la subiectul respectiv se dovedeau a fi corecte. (trad. n.) Deși primit cu ovații la întoarcerea în Paris, Ludovic al XIV-lea nu a uitat niciun moment cine i-a fost aproape și cine nu în timpul Frondei, având subtilitatea să puncteze prin fraze bine alese atitudinea pe care o va avea în continuare față de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
unor mari universități internaționale de profil - sub bagheta maestrului Cristian Mandeal și cu participarea extraordinară a marelui pianist Valentin Gheoghiu, un dar neprețuit: iubirea și prețuirea lor necondiționată. Modest și sprinten, octogenarul sărbătorit a îndreptat la final spre tinerii artiști ovațiile și aplauzele furtunoase izbucnite vulcanic la acutele formidabile ale tânărului tenor Teodor Ilincăi interpretând celebra Nessun Dorma de Puccini. Ei, da, a fost un Vincero de poveste. 12 martie 2010 Știu din experiența tristă a familiei mele că o provocare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Grace Bumbry, cea mai faimoasă soprană americană de culoare. Curioșii pot vedea pe YouTube lacrimile sărbătoritei atunci când își ascultă aria sa favorită ("Vissi d'Arte" din Tosca), interpretată de invitata ei specială, Angela Gheorghiu. Pot, de asemenea, auzi, la final, ovațiile întregii audiențe ridicată în picioare, având cuplul prezidențial american în frunte, în cinstea româncei. Restul sunt detalii. Având-o pe Angela Gheorghiu la Iași poate că singurul lucru care s-ar mai cuveni spus este deviza ei faimoasă, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poezie „de concepție”, „de cugetare”, precum și poezie explicit patriotică și partinică, militantă. Mai mult, este unul dintre rarisimii autori prin care își prelungește existența „poezia nouă”, impusă prin mijloace administrative odată cu socialismul. Tipărindu-și în cărți apărute până după 1980 ovațiile meditative „optimiste”, precum stihurile (nu tocmai coerent semantic) intitulate Călcâiul lui Ahile, autorul culegerii Scrisori din infinit (1981) se recomandă drept un nou Meșter Manole, comunist: „Manole sunt, Manole din vremea de demult, / Care-a purces pe drumul umanului partid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
nu le vom lua în considerație aici. Printre altele, Ovidiu îl anunță că a scris un libellus în grai getic care are ca subiect laudes de Caesare și-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul lecturii cu o ovație entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să scrie un asemenea poem în limbă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
copiii lor nu au ce mânca, (...) de la București nu se aude decât uruitul vagoanelor, ce strecoară averi muncite de alții pentru a se înălța palate falnice, insolente, în beneficiul vreunui norocos al soartei”. Discursul a fost primit cu aplauze și ovații, chiar și de către unii parlamentari liberali. Pe data de 15 august 1916 clădirile orașului au fost „tapetate” cu anunțul privind intrarea României în război. În comunicatul oficial redactat de Marele Cartier General al Armatei de Nord se precizau următoarele: „Mobilizarea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
P m (4) Marian 2008 1994 P m (4) Monorom 1008 1975 1999 P m (4) Morgane 2007 1999 P m (4) Origo 2023 2003 P m (4) Orio 2077 1998 D m (2) Orix 2007 1994 P m (4) Ovațio 2023 1995 P m (4) Pesota 2077 2002 D m (l) Picnic 2023 1999 P m (4) PN Mono 4 2047 1998 P m (4) Poenta 2012 1999 P m (4) Polirom 1008 1975 1999 P M Porto 2046 2002
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]