2,829 matches
-
sărurilor reduse de Fe poate fi datorată aceluiași organism, în urma exercitării pasive a unor mecanisme de coroziune bazate pe aerarea diferențiată, gradientul de concentrație, membrană (consecutive constituirii foulingului biologic), atac chimic (v. CO2 format la oxidarea FeCO3, respectiv H2SO4 de la oxidarea FeS; faptele ar sugera o consecință „catalitică“ asupra oxidării Fe a prezenței organismului în proximitatea metalului în cazul CO2, respectiv a biocenozei în cazul H2SO4, când sulfatul format poate fi redus la sulfură de către o bacterie sulforeducătoare - v. §2.3
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în urma exercitării pasive a unor mecanisme de coroziune bazate pe aerarea diferențiată, gradientul de concentrație, membrană (consecutive constituirii foulingului biologic), atac chimic (v. CO2 format la oxidarea FeCO3, respectiv H2SO4 de la oxidarea FeS; faptele ar sugera o consecință „catalitică“ asupra oxidării Fe a prezenței organismului în proximitatea metalului în cazul CO2, respectiv a biocenozei în cazul H2SO4, când sulfatul format poate fi redus la sulfură de către o bacterie sulforeducătoare - v. §2.3.2.2.1.1.1 - prezentă în biocenoză); nu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
iar comentariul aferent îl repetă pe cel de mai sus. De regulă, ferobacteriile utilizează substraturi feroase; dar pot exista și situații caracterizate de utilizarea altor substraturi, similare, precum cele manganoase, chiar de către aceleași bacterii [16, 85], rezultând ca produs de oxidare MnO(OH)2 [32]. Speciile cele mai întâlnite, cu câteva caracteristici ce susțin cele arătate mai sus, sunt prezentate în tabelul 8, conform datelor din [16]. Un aspect general ce se desprinde din tabelul 8 este mediul dulcicol în care
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în biocenoza foulingului biologic; un exemplu este Oscilatoria, algă albastră, deci inferioară și, totodată, cert, corosivă. Tot așa, algele eucariote, iubitoare de rH-uri oxidante, sunt întâlnite în foulingul biologic exterior, iar algele procariote în cel interior, cu nivel de oxidare mai redus. Cât privește acțiunea algelor asupra mediului, aceasta este diferențiată, avînd în vedere heterogenitatea acestei categorii de plante. Anume, algele „heterotrofe“ modifică rH-ul mediului spre oxidant, iar algele autotrofe spre reducător, iar în acest ultim caz, eucariotele mai
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
puțin 80 la număr [84]; căci întreținerea unei negentropii înseamnă, pe lângă introducerea în sistem a energiei libere (de la sursa primară), includerea (materializarea) entropiei rezultate din viețuire în ceva ce este eliminat). Echilibrarea entropică a acestora cu mediul se traduce în oxidarea și dezagregarea (entropizarea suportului). Dezagregarea rocii, coroborată cu biomassa lichenică descompusă, formează un strat de sol la locul atacului [83], care va facilita instalarea altor plante și implicit biocenoze foulingogene. Este vorba deci de o consecință importantă pentru subiectul în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
care trebuia reluată o evoluție - evident într’un plan superior - și din acest punct de vedere. Ca urmare, singura acțiune asupra mediului rămânea doar consecința eliminării entropiei în exces ceea ce, pentru mediu, din punct de vedere chimic, este sinonim cu oxidarea. Ca o acțiune „involuntară“, eliminarea entropiei n’a produs organe speciale, precum rădăcina ci, cel mult, așa-numiții rizoizi care mult timp (evolutiv) au îndeplinit doar rolul de fixare pe suportul mecanic. Situația este comună atât lichenilor cât și mușchilor
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
acela foarte variabil, în funcție de condițiile de mediu (fig. 64), fapt la care mai contribuie și caracterele duble ale unor organisme. Anume, un același organism poate fi atât fotoautotrof cât și heterotrof, precum Euglena viridis; există bacterii sulfooxidante fotoautotrofe care folosesc oxidarea sulfului doar pentru obținerea electronilor necesari pentru reacții de reducere [32]; un același organism poate avea moduri diferite de nutriție, deci se cuplează la diferite niveluri trofice, în ontogenie (larva - frunze, iar fluturele - nectar), după sex (țânțarul mascul - nectar, iar
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Nu atât dezvoltarea unei coroziuni, ca în primele sale faze, cât degradarea tot mai accentuată din punct de vedere mecanic a substratului reprezentat de incinta tehnologică. 2.3.4.4. Consecințe chimice Existența foulingului biologic provoacă ionizarea metalului, în general oxidarea materialelor de construcție a suprafețelor expuse lui. Spre deosebire de coroziunea propriu-zisă - chimică și electrochimică -, aceea biologică este mai complexă; dacă în primul caz sunt implicate metalul/suportul predispus fenomenului și mediul agresiv, două elemente abiotice, ascultând ambele doar de legi de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Într’un astfel de sistem - chiar abiotic ca natură a membranei - cationii migrează întotdeauna din faza reducătoare spre cea oxidantă [22], condiții ce sunt îndeplinite de sistemul concret, biotic. Anume, la interfața metal-apă, apa suportă un proces de reducere pe seama oxidării (ionizării) metalului (v. și §3.2.1), în vreme ce în volum apa păstrează caracterul redox obișnuit, evident mai oxidat [112, 113]. Stratul de fouling biologic împiedică difuzia dintre cele două categorii de apă amintite, astfel încât gradientul redox se amplifică sau, cel
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
dintre cele două categorii de apă amintite, astfel încât gradientul redox se amplifică sau, cel puțin, se menține susținând, ca forță motoare, transferul ionilor metalici spre massa apei. Se poate pune problema epuizării ionilor metalici din faza adiacentă metalului, ca și oxidarea acestei faze, prin echilibrarea, în urma transferului, cu aceea exterioară. Problema este falsă, întrucât oxidarea fazei adiacente metalului, coroborată cu migrarea transmembranară a ionilor, implicit sărăcirea în aceștia a fazei adiacente metalului, va relua ionizarea acestuia, la care se adaugă însăși
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
puțin, se menține susținând, ca forță motoare, transferul ionilor metalici spre massa apei. Se poate pune problema epuizării ionilor metalici din faza adiacentă metalului, ca și oxidarea acestei faze, prin echilibrarea, în urma transferului, cu aceea exterioară. Problema este falsă, întrucât oxidarea fazei adiacente metalului, coroborată cu migrarea transmembranară a ionilor, implicit sărăcirea în aceștia a fazei adiacente metalului, va relua ionizarea acestuia, la care se adaugă însăși activitatea metabolică a organismelor alcătuitoare a foulingului biologic, cu efect oxidant (entropizant) chiar în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
hidroxid: respectiv reducerea inilor metalici din soluție, în cealaltă semipilă, implicit trecerea sării (metalului din electrolit) în acid: Evident, acidul poate provoca și la acest electrod o coroziune, de această dată chimică. În zona anodică, cu concentrație anionică mică, apare oxidarea, iar în zona catodică, cu concentrație anionică mare, apare reducerea. Este vorba în principiu de concentrații care stimulează, la limită - a metalului în zona anodică, respectiv a anionului în zona catodică -, procesele caracteristice - de ionizare în zona anodică, respectiv de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fi stimulat atât prin consumul biologic de electroni cât și prin consumul chimic de Fe2+ în reacția sa cu S2- eliberat de heterotroful din preajmă și prin trecerea sulfurii în hidroxid: La catod, hidrogenul este consumat de către heterotrof, evident prin oxidare la apă, având drept consecință reducerea unui sulfat - de Fe ori altceva - aflat în soluție la sulfură, sursa de S2- pentru consumul Fe2+ de la anod. Procesul catodic este astfel stimulat, atât prin consumul biologic de H, cât și prin acela
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fierului în forme exclusiv insolubile, un ultim mijloc de limitare a feed back-ului. Un astfel de depolarizator catodic microbian este acel Desulfovibrio ([116], citat de [16]); același autor confirmă experimental și stimularea, desigur de către partenerul de biocenoză, a procesului de oxidare anodică. 2.3.4.4.6. Mecanismul chimic (electrochimic) Fouligul biologic poate promova forme de coroziune chimică și electrochimică ca urmare a eliminării în mediu a unor cantități importante de electrolit, fie acesta acizi (organici și anorganici), săruri (rezultate din
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
prin recircularea timp de șapte zile a unei soluții de 1/3 000 ETA-75 (16 litri de „zestre“) printr’un duș. Evoluția rH-ului soluției în acest timp este prezentată în figura 75. În urma recirculării, cu aerarea aferentă, se remarcă oxidarea puternică a soluției, deci pierderea caracterului său inhibitor. Cele arătate explică, teoretic și experimental, ineficiența în sistemul industrial concret a biocidului, lucru remarcat și care a determinat recomandarea altui biocid (Biostop-121). În cele ce urmează îl vom analiza și pe
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
s’au indus în zona membranei diferite valori rH, situate în întreg domeniul de definiție al noțiunii) a demonstrat că transferul transmembranar al bismutului are loc în câteva domenii distincte de rH al mediului, de stabilitate a diferitelor forme de oxidare ale sale: − un domeniu extrem reducător (rH cca. 2) neîntâlnit însă în natură, evidențiat atât de conductivitatea electrică cât și de rH-ul soluției; − un domeniu mai larg, începând cu rH cca. 20, alcătuit din trei subdomenii (rH 25, 32
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
algelor, întreaga biocenoză este inhibată. Mai mult, condițiile extrem oxidante induse în apa de răcire conduc la o coroziune accentuată a instalației. Un eventual contraargument invocând faptul că sinergismul modulării oxidative a rH-ului apei de răcire cu tendința spre oxidare a acesteia datorată aerării în turnul de răcire este de preferat antagonismului dintre modularea reductivă a rH-ului apei de răcire și efectul aceleiași aerări, nu poate fi luată în considerare, întrucât ambele tipuri de modulare (oxidativă, respectiv reductivă) scot
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
la valori tot mai reducătoare (22,0 la două zile, respectiv 20,2 la trei zile). La nivelul zonei de contact dintre anodul de sacrificiu cu metalul de protejat apare, așa cum este binecunoscut, o pilă, fapt care este evidențiat prin oxidarea survenită în stratul laminar deasupra anodului (rH 19,6), respectiv reducerea deasupra metalului de protejat (rH cca. 14); excepția observată la timpul de contact de o zi, în sensul rH-ului de deasupra anodului de sacrificiu mai reducător decât cel
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
o necesită soluția adăugării în apa de răcire a biocizilor. Or, s’a demonstrat supra că biocizii utilizați în prezent au același mecanism de acțiune (crearea unui rH reducător în apa de răcire). Ca substanțe reducătoare, ei sunt consumați prin oxidare la nivelul turnului de răcire și, întrucât este ignorată necesitatea compensării continue a biocidului oxidat, soluția nu este eficientă. Mai mult, se pune problema protecției mediului, context în care orice aport de substanțe nocive (iar biocizii sunt puternic iritanți și
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
expuse în continuare. a. În cazul argintului (fig. 109) se constată o coroziune puternică în zonele extreme de rH, în zona reducătoare formându-se produși solubili, iar în cea oxidantă insolubili. Metalul fiind monovalent, se constată un singur domeniu de oxidare la rH > 39. În zona de rH 10-39, incluzând și domeniul curent în mediul acvatic, metalul prezintă o stabilitate manifestată prin modificarea redusă de greutate înregistrată în această zonă. b. Cuprul se comportă similar argintului, cu deosebirea atacului mai slab
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
complementară, astfel încât biocenoza se poate conserva indefinit, mai mult evolua, în detrimentul biotopului, care suferă un proces de degradare; include trei funcții: producătorul primar, care fixează chimic, prin reducere, în substanțe macroergice, energia primară, întotdeauna un autotrof; consumatorul care folosește, prin oxidare, substanțele macroergice excedentare; descompunătorul care mineralizează, prin oxidare, substanțele de catabolism ca și biomassa moartă, creând substratul propriu producătorului primar; ultimele două funcții sunt susținute de organisme heterotrofe, dar succesive ca nivel de oxidare a substanței organice folosite ca hrană
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
mult evolua, în detrimentul biotopului, care suferă un proces de degradare; include trei funcții: producătorul primar, care fixează chimic, prin reducere, în substanțe macroergice, energia primară, întotdeauna un autotrof; consumatorul care folosește, prin oxidare, substanțele macroergice excedentare; descompunătorul care mineralizează, prin oxidare, substanțele de catabolism ca și biomassa moartă, creând substratul propriu producătorului primar; ultimele două funcții sunt susținute de organisme heterotrofe, dar succesive ca nivel de oxidare a substanței organice folosite ca hrană biocid - substanță care produce moartea - prin varii mecanisme
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
un autotrof; consumatorul care folosește, prin oxidare, substanțele macroergice excedentare; descompunătorul care mineralizează, prin oxidare, substanțele de catabolism ca și biomassa moartă, creând substratul propriu producătorului primar; ultimele două funcții sunt susținute de organisme heterotrofe, dar succesive ca nivel de oxidare a substanței organice folosite ca hrană biocid - substanță care produce moartea - prin varii mecanisme - unui organism; a se deosebi de biostatic, care doar inhibă, până la blocare, metabolismul biotop - componenta abiotică a unui ecosistem, un spațiu acvatic sau terestru, delimitat geografic
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de baltă briozoar - reprezentant al unei clase din încrengătura Lophophorata de animele mici, nevertebrate, marine sau mai rar dulcicole, sedentare și coloniale, unii cu exoschelet calcaros comun; dintre ei fac parte coralii C - concentrație catabolism - latură a metabolismului care, prin oxidarea substanțelor macroergice eliberează energia necesară organismului, proces însoțit de eliberarea în mediu a produșilor de reacție cenobiu - colonie de organisme unicelulare neseparate prin membrane celulare, ci doar printr’un perete „colonial“ comun; poate fi asociată, la prima vedere, cu o
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
unisau pluricelulară, la organismele inferioare (bacterii, ciuperci, mușchi, unele protozoare) subclasă - v. sistematică subregn - v. sistematică substanță macroergică - constituient chimic celular, care prin schimbarea structurii sale chimice eliberează energie la locul folosirii, fiind apoi reconstituit pe baza energiei provenite din oxidarea hranei; exemplu: ATP (adenozintrifosfat) U ADP (adenozindifosfat) + H3PO4 + energie sursă de energie primară - punct de reverberare/alimentare energetică, în uzul biocenozei; întotdeauna este externă ecosistemului fie spațial (Soarele), fie ideatic (compusul chimic redus, care este întotdeauna străin circuitului de substanță
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]