695 matches
-
mâloase stau pescari. Grupări religioase țin Întruniri În corturi. Însă o dată cu venirea Întunericului, insula e cuprinsă de un aer de izolare și de moravuri ușoare. Îndrăgostiții parchează În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își etaleaza pergamentul sub cerul negru ca smoala. Ce lipsea majorității mașinilor În anii 1920: oglinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
parter, cădelnițând. Scânteietor, plin de bijuterii, Împopoțonat În veșmântul său ca un ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea atâta fum, Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai târziu În aceași după-amiază, În sufrageria noastră, redevenea bărbatul scund, timid, În haine negre din poliester, cu guler de plastic. Autoritatea mătușii Zoë mergea În sens invers. La biserică era supusă. Pălăria rotundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Scânteietor, plin de bijuterii, Împopoțonat În veșmântul său ca un ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea atâta fum, Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai târziu În aceași după-amiază, În sufrageria noastră, redevenea bărbatul scund, timid, În haine negre din poliester, cu guler de plastic. Autoritatea mătușii Zoë mergea În sens invers. La biserică era supusă. Pălăria rotundă și gri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
funiculare, făcând ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără În vârful Turnului Coit până când n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm Încă, și-i sâcâie pe turiști. Ceața din San Francisco, pâcla aceea rece care spală identitatea, rostogolindu-se peste oraș În fiecare zi, explică mai bine ca orice de ce acel oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a fost principalul punct de Întoarcere pentru marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acolo, aș părăsi Raiul!... I-a spus, odată demult, Iorgu. Ei i-a plăcut. Dar, când au fost toatea astea?!... Ieri... acum douăzeci de ani... poate treizeci... ori, patruzeci?!... Greu de spus!... În mintea bătrânului, negura vremilor e ca o pâclă deasă, întunecată... cu greu mai păstrează câteva repere. Olimp, din aur si fildeș, care avea o înălțime de 12m si era considerată si era considerată una dintre cele șapte minuni antice. Se gândește cu tristețe, ori de câte ori își amintește, cu melancolia
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în ochi cu tine însuți, ca în cazul ”dublului tău”, nu se poate fără a-ți ieși din minți...!”. Prin somn îsi strânse ochii până la durere. Setea de neștiutul tainei, pieri... se stinse în solul rațiunii... alfricii. Conturul uman de pâclă alburie, de la capătul patului, rămas nemiscat, începu să tremure vălurit, si-i întinse o mână. O femeie, cu trup de silfidă, într-un giulgiu alb, pluti o clipă lângă el. Nu-i vedea fața... și-o ținea întoarsă. O clipă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ar fi întâmplat. Iorgu se trezi din somn brusc, bâiguind, amețit de somn... ”Alo... alo... salvarea!.. Vă rog, salvarea!”. Ceasul arăta orele cinci si treizeci de minute... O geană palidă de soare se ivi în zare. Peste vreun ceas din pâcla sură izvorâ dimineața albă. N-a mai adormit... Era în ziua întâia de Pasti. -...Moartea, iubiți credincioși, de la strămoșul nostru Adam, până la sfârșitul veacurilor, vine la vreme necunoscută asupra întregului neam omenesc, de la Porunca Dumnezeiască: "Pământ ești, în pământ te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
visat, astfel, că umblam pe aleile nesfârșite și mereu încrucișîndu-se ale unui parc. Era o înserare roz-violetă, ca o ceață ușor luminiscentă. În acest ținut crepuscular lucrurile nu aveau greutate, ci doar o mare densitate emoțională. Tot aerul acela sidefiu, pâcla aceea mare se concentra dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu neon îi mai spărgea masivitatea. Era umezeală și frig, dar nu-mi păsa. Curând am distins sălciile care împrejmuiau ovalul lacului înghețat. Acolo era capătul. Am pășit pe gheața acoperită de zăpadă moale. Abia îmi vedeam mâna întinsă prin pâcla de aici. Arn mers mult, cu pași mici, pe gheața lacului, apoi, năpădit brusc de-o undă de durere, m-am ghemuit și am îndepărtat cu mâinile înmănușate stratul de zăpadă. Dedesubt, gheața era netedă și neagră. Plutea o tăcere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a unui corp nedefinit. Când a putut să mă zărească, ființa s-a oprit și ea, a ezitat, dar s-a îndreptat spre mine, ieșind tot mai mult din ceață. Când a fost la un pas de mine, fumuri și pâcle aburii i se roteau încă în jurul trupului. Era o femeie brunetă, la vreo treizeci de ani, cu ochii puternic machiați, prelungiți cu o coadă de dermatograf negru unsuros. Purta o haină de blană cu glugă și cizme cenușii. Ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
erupțiile mai timpurii din Munții Apuseni, Oaș și Gutâi. La acestea se adaugă stâncile cu fizionomii ciudate, vârfurile ruiniforme, 12 Apostoli (Munții Călimani) Con vulcanic (Masivul Ciomatu, Tușnad) Craterul vulcanic Sf. Ana Coloane de bazalt (Detunata, Munții Metaliferi) Vulcan noroios (Pâclele Mici) cheile și defileurile sculptate în rocile vulcanice. Cele mai apreciate obiective turistice din cadrul munților vulcanici sunt: Sfinxul din Oaș, o stâncă sculptată în andezit, cu aspectul unui chip de om; Vârfurile din Gutâi, interesante prin aspectul ruiniform și dispunerea
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Sud) Râpa Roșie (Sebeș) Grădina Zmeilor (Podișul Someșan) zgomot intermitent în zona craterelor, de bolborosire, ca efect al expulzării materialelor. Cel mai spectaculos areal cu vulcani noroioși în țara noastră se întâlnește în Subcarpații Buzăului, cu deosebire pe platoul de la Pâclele Mari și Pâclele Mici. 2.1.6. Relieful litoral Relieful litoral este rezultatul acțiunii mării asupra țărmului și cuprinde trei sectoare, fiecare cu valențe turistice specifice: - sectorul deltaic, caracterizat prin prezența gurilor de vărsare a celor trei brațe dunărene: Chilia
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Sebeș) Grădina Zmeilor (Podișul Someșan) zgomot intermitent în zona craterelor, de bolborosire, ca efect al expulzării materialelor. Cel mai spectaculos areal cu vulcani noroioși în țara noastră se întâlnește în Subcarpații Buzăului, cu deosebire pe platoul de la Pâclele Mari și Pâclele Mici. 2.1.6. Relieful litoral Relieful litoral este rezultatul acțiunii mării asupra țărmului și cuprinde trei sectoare, fiecare cu valențe turistice specifice: - sectorul deltaic, caracterizat prin prezența gurilor de vărsare a celor trei brațe dunărene: Chilia, Sulina și Sf.
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În ceva moale. Peste tot În jurul lui fotografii ale lui Lynn. Lynn, blondă și curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l fără grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele. Bud Începu să Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum: În față, În nări. Respira greu - Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu o mutră acră și-i face vânt înăuntru. Draperia cade în urma lui. Buimăcit, Trio Fulcinius înaintează un pas. Se dezmeticește abia când își dă seama că a rămas singur. Gândul îl îngrozește într-atât încât vede totul ca prin pâclă. — Aici! se aude chemat de o voce aspră. Împăratul! Distinge doar o siluetă neclară la capătul celălalt al încăperii. Figura este și mai estompată întrucât lumina vine din spate. Se 93 grăbește să se prosterneze adânc, cu capul până la pământ
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de greutatea din piept. Atavismul idumean se trezește în el. Închide ochii și, pentru o clipă, simte din nou sub tălpi fierbințeala pământului aceluia roșu-lăptos, orien tat înspre răsăritul de vară. Un sol argilos cu izvoare rare, ni troase. Prin pâcla amintirilor, distinge conturul copacilor ce cresc spontan, coborând în vale până la câmpie. Se revede pe sine, copil, așezat de-a curmezișul în șaua bunicului. Apoi băr bat tânăr, călărind singur pe un drum îngust. Îl recunoaște ime diat. Este singurul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la orizont, apoi o văpaie trandafirie se răspândi în tot văzduhul. Cu ochii dilatați de uimire, ama văzut arcul luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal deasupra mării. Atunci, primele raze țâșniră biruitoare, străpungând pâcla dimineții de vară. Apa își schimba treptat culoarea, devenind întâi aurie, apoi albastră, din ce în ce mai albastră. Vântul care se întețise ridica valuri tot mai mari care veneau să moară la picioarele mele pe țărm. Lumina se răsfrânge acum în mii de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În pâcla lui vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. În jurul Ceahlăului e nevoie să-ți pregătești sufletul și să veghezi la cele trecute; numai astfel, urcându-te în aerul pur al înălțimii, toate ți se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
putrezite, rare, fără poartă, ca și cum de multă vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo și nici n-ar mai vrea să intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânză de fum și de pâclă, din care de-abia scoteau capetele, sfioase și răsfirate vârfuri de pomi desfrunziți, câteva coperișe țuguiate de paie și turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre miazănoapte se vedeau ruinele gării și linia ferată ce închidea zarea ca un dig
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi fost unse de luni de zile. Trebuie să fi trecut de nouă... Ce-mi pasă? Am vreme destulă... Numai Dumnezeu să-mi ajute să..." Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea legănat prin valurile de pâclă. Ici-colo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumină, ca niște licurici, însemnînd case nevăzute. Drumul șerpuia cenușiu în beznă. În pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în tăcere, deși unul din ei, făcut praștie, căzu de pe cal în apă și-abia îl aburcară în șa. Nistrul i se păru atamanului cam mic, dar cu seceta asta... în sfârșit, la prima geană de lumină, zări ca prin pâclă casele unui sat. Aprinseră cu chiu cu vai șomoioagele de paie, apoi bătrânul, clătinându-se maiestuos, se ridică în șa și dădu semnalul de atac. El ochi o casă mai arătoasă, porni în galop chiuind și, cu destulă precizie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cumpăra drepturi. Asta pentru că aventura începe miercuri dimineața, la prima oră, când deschizi tabelul întâlnirilor și o iei la goană spre prima, și ia sfârșit duminică, cu puțin înaintea închiderii târgului. Perioada dintre cele două limite se reduce la o pâclă așternută pe ochi, picioare care aleargă mecanic și grija de a nu comite vreo gafă la următoarea întâlnire, în sensul de a confunda cumva persoana din fața ta. |sta a fost al doilea meu Frankfurt. Asta înseamnă că toți cei cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
au mașină, dar au dragoste de Ea. Zeci de mașini și autocare așteaptă cuminți la poartă, ca într-o vitrină a pământului, calci pietrele șlefuite de vreme și de ploi și ochii ți se îndreaptă spre luminițele ce străbat prin pâcla nopții. Multe mașini cu număr de Vaslui și doar un singur autocar, cel mai viu și mai frumos dintre toate. Spun asta că e roz bonbon, taman pe gustul meu. În fiecare vineri, când se fac rugăciuni, de la începutul anului
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
pe care nu o înțelege și, uneori, în rare radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]