1,609 matches
-
care sînt aceleași pe Întregul pămînt. — Otto! Otto!... Ai luat ce ți-am dat?... Ia vezi! E tot acolo? El caută, e tot acolo - hohote de rîs. — Ai să te-ntîlnești cu Else? — Ce zici? N-aud! strigă, Își face mîna pîlnie la ureche și Întoarce capul cu o privire mirată. — Te-am Întrebat... ai... să... te-ntîlnești cu Else? strigă din răsputeri În palmele făcute pîlnie, peste vuietul mulțimii. — Da, cred că da. Cred că o să ne-ntîlnim cu ei la St. Moritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hohote de rîs. — Ai să te-ntîlnești cu Else? — Ce zici? N-aud! strigă, Își face mîna pîlnie la ureche și Întoarce capul cu o privire mirată. — Te-am Întrebat... ai... să... te-ntîlnești cu Else? strigă din răsputeri În palmele făcute pîlnie, peste vuietul mulțimii. — Da, cred că da. Cred că o să ne-ntîlnim cu ei la St. Moritz. — Să-i spui să-mi scrie. — Cum? Nu te aud. Se repetă mișcarea. — Am zis... spune-i... să-mi scrie - alt strigăt. — Ah, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înăbușite, se Întoarce zîmbitor să-i spună ceva prietenului care pleacă, dar este oprit de femeia cu obraji Îmbujorați, care-l prinde de braț sufocată de un rîs isteric. Nu! Nu! Dar bărbatul continuă să zîmbească și-și face palmele pîlnie În jurul gurii și strigă: — Spune-i unchiului Walter că trebuie să-și pună... — Ce spui? N-aud! mîna pîlnie la ureche, capul Întors Într-o parte ca, mai Înainte. Am zis... bărbatul Începe să strige În continuare. Nu! Nu! Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care-l prinde de braț sufocată de un rîs isteric. Nu! Nu! Dar bărbatul continuă să zîmbească și-și face palmele pîlnie În jurul gurii și strigă: — Spune-i unchiului Walter că trebuie să-și pună... — Ce spui? N-aud! mîna pîlnie la ureche, capul Întors Într-o parte ca, mai Înainte. Am zis... bărbatul Începe să strige În continuare. Nu! Nu! Taci! femeia se Înăbușă de rîs și-l trage de mînecă. —... Spune-i... unchiului... Walter... să-și pună... pe dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frica, bucuria și o fericire mută și puternică, și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor În mișcare prin curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin țevile murdare În formă de pîlnie? Oare n-au așteptat În Întunericul străzii, măcinați de foamea crudă și singuratică a tuturor băieților, simțind În jurul lor liniștea nesfîrșită și Înduioșătoare a somnului, pulsația inimilor a milioane de bărbați care dorm, În timp ce așteptau, așteptau În noapte? Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-se să bea, simți granitul aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți de stîncă, aproape verticali, cu tăpșane. O jumătate de oră își folosi atît mîinile cît și picioarele, tot sucindu-se și cățărîndu-se, prin pîlnii strîmbe, tîrîndu-se peste micile văgăune, apoi trîntindu-se pe spate pe cîte o margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea de pe cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i ajungeau la ureche jos, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la telefon? Bărbatul dădu din cap a aprobare, mestecând. — Și eu, de trei ori deja, de la Universu’, mi-a dat voie domnu’ director Cazzavillan. Se-aude cam rău, cu păcănituri și sfârâituri, da’ crezi că-i omu’ -ntreg acolo, în pâlnia receptorului, mic ca o păpușică, doar că nu-l poți vedea. Unii seamănă cu glasul lor, dar pe alții nici nu-i poți cunoaște, zici că au un glas greșit, parcă nu-i croit pe măsura lor... Vrei să fim
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el de bunicu-său. Faptul că mai aveau în familie un bătrân care se ocupa de covoare fusese trecut sub muțenie. Caryan nu-și văzuse de zece ani vreo rudă a tatălui. Primea bani regulat, ca trimiși din cer, printr-o pâlnie aurită. Uneori, camarazii îl mai întrebau de Omar și le arăta câte o poză cu el în garaj sau în restaurantul benzinăriei. Era însă din vremuri bune, de dinainte de a fi orb: părea încă încrezător, nu se îngrășase și nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Trebuie să găsim altă cale. Contul meu a fost înghețat, nu mai pot primi banii tăi prin bancă“. Omar se mâhni nesperat pentru felul tăios și obrăznicit al cuvintelor. Drept cine îl lua fiul lui? Vreme de două-trei luni, din pâlnia abundenței nu mai curse nimic pentru Caryan. Omar, care își plătea fuga și depărtarea, nu găsea nicio rezolvare. Artimon, care se îmbogățea cu greu din piscine, apăru într-o zi în câmp să îi spună că unul din kurzii fabricanți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asculți puțină muzică. Mirciulică se întoarse cam după vreo oră. Mirosi cutia neagră din care ieșeau sunetele ciudate, ciulindu-și alternativ urechile. Cu privirea subțiată, Melania încerca să deslușească titlul unei plăci. Peste literele mici un câine de vânătoare adulmeca pâlnia unui gramofon. ― Cum e afară, Mirciulică? Destul de umed, nu-i așa? Mi-am închipuit. Adăugă importantă: Vom avea o seară muzicală. Trebuie să recunoști, educația noastră lasă mult de dorit în privința aceasta. Pentru început vom pune piese mai ușoare. Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se plângea că simte mereu lipsă de aer, că obosește repede dacă suie câteva trepte și că în aglomerație se sufocă. Din pricina asta lăsa fereastra deschisă în fiecare noapte. I s-a adus și un aparat cu un fel de pâlnie de cauciuc pe care și-o fixa pe nas și pe gură și respira. "Ăsta are boala ta", i-am zis lui Dinu. Nu, are altceva. Mai simplu". Mi-a părut rău. Aș fi adus în cameră polen sau păr
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: "Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la capăt destul de ușor, dar, așa cum cineva adăpostește un cîine de pripas, el se crezuse dator să adăpostească robustul inconștient al tatălui lui, ceea ce nu era chiar o nimica toată. Își Îndopase creierul de parcă ar fi turnat În el cu pîlnia, iar acum dădea pe dinafară - o imagine care ar fi putut figura Într-un tablou semnat de Hieronymus Bosch. Îl Îndopase nu doar cu amintiri personale care nu-i făceau nici un bine, dar și cu informații dezlînate, lacunare, frustrante, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu răspunse. Ieși din bucătărie, intră în cameră unde se dezbrăcă rapid, aruncă o privire la ceea ce oglinda comodei îi arăta din trupul său și se băgă sub duș. Puțină apă sărată se amestecă cu apa dulce care curgea din pâlnie. Cu apreciabilă și liniștitoare unanimitate privind semnificația cuvântului, dicționarele definesc ca ridicol tot ce se arată demn de râs și de batjocură, tot ce merită ironia, tot ce este derizoriu, tot ce dă naștere comicului. Pentru dicționare, circumstanța pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se plângea că simte mereu lipsă de aer, că obosește repede dacă suie câteva trepte și că în aglomerație se sufocă. Din pricina asta lăsa fereastra deschisă în fiecare noapte. I s-a adus și un aparat cu un fel de pâlnie de cauciuc pe care și-o fixa pe nas și pe gură și respira. „Ăsta are boala ta”, i-am zis lui Dinu. „Nu, are altceva. Mai simplu”. Mi-a părut rău. Aș fi adus în cameră polen sau păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Încă la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un firicel de aer pe care el continua să-l insufle muștiucului, ținând limba Între buzele abia Întredeschise, fără să le apese pe ventuza de alamă. Instrumentul se menținea Îndreptat Înainte, fără să fie apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Cecilia, cu Lorenza, cu Sophia, cu pământul și cu cerul. Poate chiar unic printre muritori, el ducea, În sfârșit, la Împlinire Marea Operă. Nimeni Încă nu-i spusese că Graalul e o cupă, dar e și o lance, și că pâlnia lui Înălțată ca un caliciu era În același timp o armă, un instrument de dominare nespus de dulce, ce săgeta spre cer și lega pământul cu Polul Mistic. Cu unicul Punct Fix pe care universul Îl avusese vreodată: prin ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Acum dă-mi informațiile despre zbor. În timp ce se Încarcă fișierul În computerul ei, Wakefield Îi ascultă respirația. Își imaginează aerul coborîndu-i În jos pe gît, Încercuindu-i sînii, umplîndu-i inima cea Înflăcărat catolică, bulucindu-se către pîntecul plat, coborînd În pîlnie către pubis. Aude vocea asistentei ei celei roșcate, care vorbește la un alt telefon. „Crossroads Travel. Cu ce va pot fi de folos?“ și se simte confortabil Învăluit de un fel de domesticitate ciudată, creată de telefon. — Nu uita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
primului volum. Doar cîteva texte adoptă ostentativ și programatic maniera prozei avangardiste. Unul dintre ele e „Aliluia“, publicat în nr. 62 al Contimporanului și neinclus (totuși) în volumul Descîntecul. Flori de lampă. Textul - ostentativ abracadabrant - este alcătuit, ca și urmuzianul Pîlnia și Stamate, din patru părți inegale (a treia include și un III bis) cu subtitlul „A se citi cu peria de dinți”. Programatismul demonstrativ e vădit. Personificată ironic, literatura va fi deconstruită în manieră absurdistă printr-un procedeu alegoric; mixajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al lui Geo Bogza se intitulează, ostentativ, „Roman“. Textele „romanești” ale avangardiștilor sînt scurte sau extrem de scurte, hiperconcentrate, minimale, oarecum în acord cu cerințele futuriștilor privind „instantaneizarea” literaturii (recte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiecare întrebuințare”, reflex al unei lumi pe dos, vidate de transcendență (blasfemiile la adresa creștinismului, dar nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîte dintre ele erau deja elaborate în 1909, anul „inventării” Futurismului european. „Actul de naștere” sau pseudonimul scriitorului a fost parafat abia în 1922; la începutul lui 1923, Tudor Arghezi îi publică - „subversiv” și după o susținută persuadare - trei texte: „Pîlnia și Stamate”, „Algazy & Grummer” și „Emil Gayk”, în paginile revistei Cugetul românesc, unde Urmuz se regăsește alături de somități ale vieții publice și personalități universitare, dar și de numeroși scriitori moderniști (printre ei - Ion Vinea, Perpessicius, Adrian Maniu, Ion Călugăru). Etapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
criticul subliniază — în Istoria... — imaginea unui Urmuz-parodist al academismului: „Numai pentru a-și distra frații și surorile, Urmuz compune niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Despre mînie. Pe alte coordonate, observațiile despre „Sinuciderea” vor fi reluate, mai tîrziu, și în Arca lui Noe. Eseu asupra romanului românesc, I, Ed. Minerva, București, 1980), apreciindu-se că „Acest concis roman burlesc seamănă pînă la un punct cu „Pîlnia și Stamate” și cu celelalte ale lui Urmuz” (1998, p. 221). Prin această „psihanaliză” a confuziei lui Călinescu, autorul „Contradicției lui Maiorescu” punea de fapt în evidență ambiguitatea atitudinii călinesciene față de scrierile lui Urmuz. Pe de o parte - atracție, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]