1,224 matches
-
să ne demascăm. Ne-am ascuns după o leasă de mărăcini și am așteptat să se întunece bine. Trebuia să ne grăbim că dacă răsărea luna, ne cam strica toată șmecheria. Tactica noastră era simplă. Aprindeam cădelnița, lăsam focul să pâlpâie de câteva ori, apoi cu o cârpă mai mare și mai groasă îl înăbușeam, stingându-l. Am procedat așa de câteva ori în puncte diferite ale dealului, alese strategic, ca focurile să fie vizibile din sat. După ce ne-am făcut
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
câteva ori pe deasupra turnurilor sub ochii holbați ai oștenilor, iar la atingerea pământului se transformă în făptură umană învăluită într-o pelerină roșie. Era un bărbat vânjos între două vârste, destul de chipeș, cu fața sobră și doi ochi în care pâlpâiau două văpăi. Cu toții încremeniră. - Nu știam că am musafiri în noaptea asta! - tună glasul său. Dacă ați sosit cu gânduri bune, am să vă pregătesc un ospăț pe cinste! Contele, căci el era, se plimba cu paloșul la șold, mândru
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
cu umerii bine stabilizați, ochii mari căprui, păr lung cu onduleuri generoase de la mama natură. Deodată simt prezența cuiva lângă mine. Vibrațiile câmpurilor energetice ale noastre parcă s-ar fi intersectat. Întorc capul și rămân surprinsă, “ceva-ul” începuse să pâlpâie în inima mea. - Mă numesc profesor Condurache și am și eu două eleve înscrise pentru clasa a XII - a. Vreți să verificați dacă sunt menționate pe tabel? - Bună dimineața! Aflăm imediat, să verific. Restul știi la fel de bine ca și mine
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
totul se identifică mereu cu locul natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind constructorul și podul însuși ”ca mediator între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit,/ întoarce-mă/ te rog din cale, spre satul meu natal
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
arde singur Sinea. E smuls perfect din chipul celui Sfânt, Stă -ntre altare roase de umilele păcate, Cu vina -ncrâncenată, îl trimite în mormânt Pe-o cruce-ntins, el, zace, stând pe spate. Că -n omul unde-n piep, îi pâlpâie, îl arde; Două lumini zvâcnindu-se mereu cu firea, De neputință, ca viermele gustă și roade, Până -și -ngroapă cu pământ nefericirea. Referință Bibliografică: Unde Dumnezeu creează / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie
UNDE DUMNEZEU CREEAZĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369762_a_371091]
-
și întreaga artă.Cu toate acestea, subiectul nu este epuizat. Dacă ne mai mișcă acest gen de literatură, înseamnă că nu suntem cu totul abrutizați, pervertiți, pierduți sufletește. Mai există o mică speranță pentru om, un fel de luminiță care pâlpâie firav, ca să ne facă să înțelegem că viața nu ne aparține, ea ne-a fost dăruită și nu avem dreptul să abuzăm de ea, să ne batem joc, să o socotim la cheremul și cheful nostru.” Iuliu Marius Morariu, Silviu
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
și micile platforme pe care se însoresc paianjenii de stâncă. Știu păsările care-mi vor străbate respirația și fluturii care vor chicoti în spatele meu ca niște ușuratici, dar netulburat voi continua săurc, printre jnepenii tot mai rări, pânăla caprele săritoare pâlpâind pe abrupturi și de acolo mai sus, spre marile poieni încărcate cu rododendron. Prin locul acela trec îngeri ducând în faetoanele lor vase mari pline cu felurite parfumuri: de inocentă, de gingășie, de înfiorare ori naivitate. Niciunul, știu, nu va
AUTOSTOP de RAUL BAZ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368241_a_369570]
-
05 august 2013 Toate Articolele Autorului Pretinsa dragoste pentru cântec, din partea celor care îl caută mai departe decât unde este, atrage după sine impresia de relativ. Cât timp sunt umbre care astupă vulturii cântecului, sub ele mișună flăcări palide care pâlpâie sub distiliera valorilor, și se sting. Glasul muzicii e fără trup și de aceea se asimilează trupului care îl seamănă și îl rodește. Un glas muzical pătruns în trup de cleștar în și din care răzbate îngerul, al unei epoci
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
plângerii. La fiecare tresărire a vântului Sufletele noastre, făclii aprinse, Au fluturat precum pânzele Unei corabii lovite de furtună. Am fost atât de triști și neliniștiți Nu fiindcă se apropia seara Ori că se stârnise furtuna Ci pentru că focul care pâlpâise În candelele inimilor, Cuptoare aprinse de lut, S-ar fi putut stinge oricând. Și cum să intrăm noi în noapte Fără o lacrimă de lumină Izvorând în pustiul din noi? Doamne, măcar dacă în seara Aceasta, la sfârșit de drum
PIATRA FILOZOFALĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362582_a_363911]
-
curent cu ceea ce se întâmplă. A plecat de la spital într-o stare contradictorie. Era bucuroasă pentru Gilă că își va intra în drepturi, dar în sufletul ei suferea pentru viața lăsată în urmă pe patul spitalului și care abia mai pâlpâia. -Trebuie să iei legătura cu familia care vrea să înfieze copilul, am înțeles că sunt oameni de toată isprava și au o situație financiară bună. Să vedem în ce ape se scaldă și dacă sunt bine intenționați îi sprijinim să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului întâlnirea pe zebră cu trandafirul roșu în mâini la intersecție de străduțe mica autogară ascunsă într-un colț unde deseori pe ochi ne-am sărutat pâlpâie încă scurtele clipe în sufletul meu mă dor imaginile derulate prea repede niște poze într-un film cu intâlniri petrecute în parcuri pe iarbă, pe ape, printre copacii arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
cu gaz porționat, omenesc, la lumina vastă a universului sonor muzical, supraomenesc! Andra cântă cosmic, infinit și miraculos, cu o voce în puterea de a regrefa duhul supremației umane, dragostea, frumusețea, chiar și în clipa când speranța abia dacă mai pâlpâie, ca dâra unei stele ce cade muribund sub cer! Ce chip frumos, care se face privit cu drag, ce glas care nu lasă rostită nici o silabă de către cel ce ascultă! Cine tace și o ascultă pe Andra primește mângâiere și
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă mai pâlpâia neputincios la apus și luna care parcă se topea în mierea acelei zilei. -Hai, maică, scoală-te că e timpul să te duci cu vacile la păscut!- a venit mama peste mine și mi-a dat la o parte colțul
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
pașii către moarte, Însă-n cuvinte scriu și tac , Ce îmi doresc la catafalc... Îmi las cuvântul mărturie, Că am trăit, că am fost vie... Iubirea-nebună ---păcatul M-a ridicat în înaltul... Sublim și extaz ---agonie... Acum s-amintiri ce pâlpâie... Pe drumul cu fir de nisip 'mi curg lacrimi din ochii ce tip... Și strigă Sahara din mine, Cu focul plăpând ce mă ține : Unde ești tu steua-mi din cer Spre care-mi duc pasul grăbit, efemer ? Scânteie-mi din
GÂNDURI ... SPRE STEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352787_a_354116]
-
cri”,”cri”,în beznă enigmatici se aud, Luna se ivește-n zare, frunzele ușor se ud. Cucuvele rătutite își lansează vaietul, Brotăcei orăcăind, invadează plaurul. În oraș e liniște, totul pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu detașare, tot
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SINGURĂTATE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Oare-aș ști să trăiesc fără tine? Spune-mi tu, dragul meu visător! Inimi seci, pâlpâind, orfeline, S-ar surpa într-o oază de dor. Pătimaș n-ar mai fi decât timpul, Absorbind nopți ingenue,-avid, Și lăsându-ne goi în răstimpul Dintre-un vis și un gând insipid. N-aș putea să îmi port din
SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354001_a_355330]
-
devreme, Când descânta tăcerea pe poteci, Eu încercam să îți mai scriu poeme, Zidind din mine drumul către veci. ÎNTREABĂ-MI CUVÂNTUL Întreabă-mi cuvântul ce dor l-a născut, Ce mână stingheră l-a scris într-o seară, Când pâlpâia luna pe frunza de lut Și se juca vântul c-un spic de secară. Întreabă-mi cuvântul ce dor m-a durut, Ce lavă fierbinte mi-a curs printre pleoape, Când ploaia de vară-mi fura un sărut Și stropi
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
răspunsul. Așadar: „Mucius Scaevola n-a fost fratele meu./ El nu si-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot: un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din 'naltul fumegând/ al Crucii.” (Poezia „Blasfemie”) „Gaius Mucius Scaevola (n.?-d. 509 î.e.n.) a fost un personaj eroic legendar al Romei Antice. Când regele etrusc Porsenna a asediat cetatea Romei, Gaius Mucius Scaevola
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
sacrificiu. Uneori, asemeni lui Icar, care s-a apropiat prea mult de Soare, cel ce se apropie prea mult de focul ... patimii riscă să fie el însuși ars de acesta. Și, totuși, se mai întrevede o speranță, „un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din 'naltul fumegând/ al Crucii.”, o speranță, care, pentru autoare, este credința. Aluzivă sau tangențială la fapte petrecute cu mii de ani înainte, autoarea se exprimă parcimonios, folosind cuvinte atent alese în favoarea ideeilor, învăluindu
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
masă, niște babe, Toacă tot ce s-a adus. De purcel câteva labe, Ceapă și cartofi au pus. Cârnaț adus de moșnegi, Toacă că ei sunt prea blegi, Paprika, colesterol, Le amestecă cu spor. Tralala.... Ce minune vom mânca ! Focul pâlpâie în vatră, Foc și-n inimă avem; Bătrânețea nu-i o piatră, Când mâncăm gulaș și bem. În mireasma de parfum, Ce s-a îmbâcsit cu fum, Spunem bancuri și cântăm, În timp ce burta umflăm. Tralala.... Bătrânețea nu-i chiar rea
UNU MAI GULĂŞERESC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352688_a_354017]
-
fiind prea târziu. Cunosc trucul. -Iat-o ! spuse Lup arătând o imagine luată din dronă. O siluetă neagră fără nici un însemn pe ea se deplasa cu mare viteză către ei. În partea frontală se puteau zări două protuberanțe în vârful cărora pâlpâiau alternativ două lumini roșii. Era înfricoșătoarea Beel Zebul. -Nimeni n-a mai scris nimic pe corpul rachetei! spuse zâmbind Arc Silan. -Vor trece una pe lângă alta in câteva zeci de secunde, spuse din nou Lup. -Ăia de pe Arctic Boreal ce
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > APRILIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Să nu mai cugetăm despre mâhnirea Și vaga-urmă-a frigului fugit... Pâlpâie, înviind înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul, din nou, dospește Aruncat zilnic de pe roata de foc, Amorțit pământul se învârtește Deși ni se pare că el stă pe loc. Se țes, urcând, arome visătoare Și
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
atenția. Așa dar, mi-am șters cu batista umedă pleoapele apoi, fruntea și am ciulit urechile. ,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar, aerul proaspăt contribuia împreună cu legănarea din fotolii la o somnolență plăcută. Mie îmi sună în urechi cel mai potrivit cuvânt al ghidului,,odihna''. După ce rucksacul și încă o boccea au fost transportate în
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu răbdare Irevocabilul Dar
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
organe aparținând cândva - sau trebuind să aparțină - ființelor umane, dotate acum de Veșnica Putere Obscură cu afectivitate senzorială, se târăște chinuită, parcă, de ictusuri comițiale spre unica lumină rămasă. Ultimul Far, fascie plăpândă și efemeră în vasta și orbitoarea semiobscuritate, pâlpâi agonic. Deodată proteza unui picior, proteza unei mâini și o perucă bărbătească se detașează de grosul masei. Mâna, suprapusă piciorului vârât într-un bocanc militar, se cațără pe coama unui gnais, fluturând în degetele rășchirate peruca decolorată. Un glas cavernos
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]