3,713 matches
-
violența verbală, evidentă și în "luările de poziție" ale românilor invitați să-și înfiereze conaționalii la televiziunea italiană, la cea fizică. Dacă nu ți-ai pierdut cu totul luciditatea, n-ai cum să nu observi procesul de disoluție morală care pândește astăzi România. El pornește, desigur, de sus, de la o clasă politică incompetentă, coruptă și lipsită de bun-simț. Percepându-și ilegitimitatea - oricât s-ar revolta partizanii "votului pe listă", aceasta e forma cea mai sigură de a diminua încrederea cetățeanului în
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
Nedelciu? Foarte greu de aproximat. Cu atât mai mult cu cât Aberațiile de bun-simț nu ne oferă nici un indiciu. Și, într-un anume sens, e mai bine că e așa: dacă unul din marile pericole - sancționabile, într-adevăr - care-i pândesc pe descoperitorii târzii ai lui Sorin Stoica este cel al transformării dramei personale a autorului în melodramă critică, plăcerea naivă de a mai întâlni măcar accidental o carte a sa nu poate fi nici interzisă, nici blamată în vreun fel
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
privitorul. Acest tropism al efectului este dublat și de un sindrom al excesului de rafinament. între delicatețea liniei ce împarte bezna în două hălci și sonoritățile eterice ale unui gri îndelung cumpănit, se naște o atmosferă apăsătoare de farmacie și pîndește cu multă hotărîre fiara calofiliei. Sub aparența caligrafului anonim și a geometrului impersonal care, în ordine morală, ar putea fi numită discreție și modestie se ascunde, în fapt, un mare orgoliu de creator: acela de a lua lumea de la zero
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
delimitează spațiul până unde au voie să alerge cele două grupe. Se pot striga și alte cuvinte asemănătoare pentru amuzament: „cretă”, „cravată”. Țcl. a III-a; a IV - a). B.a.III Jocuri dinamice specifice însușirii săriturilor 1. „Barza ne pândește” - Copiii sunt împărțiți în două grupe: una reprezentând „berzele” și cealaltă „broscuțele”. Broscuțele stau pe banca de gimnastică recitând: „Barza vă pândește stând într-un picior uite, vă zărește săriți, broscuțelor!” La ultimul vers, broscuțele strigă „oac, oac, oac” și
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
Țcl. a III-a; a IV - a). B.a.III Jocuri dinamice specifice însușirii săriturilor 1. „Barza ne pândește” - Copiii sunt împărțiți în două grupe: una reprezentând „berzele” și cealaltă „broscuțele”. Broscuțele stau pe banca de gimnastică recitând: „Barza vă pândește stând într-un picior uite, vă zărește săriți, broscuțelor!” La ultimul vers, broscuțele strigă „oac, oac, oac” și sar de pe banca de gimnastică încercând să ajungă într-un cerc mare desenat la 5 - 6m de banca de gimnastică. Broscuțele prinse
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite erau făcute de micii locuitori ai unei lumi interesante, invizibilă chiar pentru unii, lumea insectelor. Încălzite de razele soarelui se agitau prin căldurosul covor de iarbă. Greieri, lăcuste, harnice furnici, gândaci, se mișcau peste tot, făcând
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră de când plecaserăm la drum. Hamsterii s-au așezat pe iarbă să se odihnească, iar Ghidușa și-a scos rucsacul și l-a aruncat aiurea, apoi a alergat spre găleata de la cumpănă. Am vrut s-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
prin crâng, urcând dealul în șir, unul după altul. Ghidușa a rămas la urmă, lângă mine, iar Hamsterii au luat-o înainte, de data aceasta. În spatele nostru, fântâna a rămas cu cumpăna sa legănându-se alene, de parcă ne-ar fi pândit în continuare. În scurt timp, am ajuns în vârful dealului, unde se zărea o poieniță. Ieșind la luminiș, am văzut, lângă teiul din vârful dealului, o apariție... Era cineva care ne aștepta acolo. M-am oprit încremenind pe loc, surprinderea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării. * Privești la nevoile oamenilor cu aceeași indiferență cu care te uiți la o pisică dormind. Nici o tresărire, poate doar greutatea suferinței din milă. Te
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ar fi zis Petru cel Mare. * Văd îngerii stându-ne în conștiințe ca în camerele de izolare din spitalele de boli nervoase. * Tot ce se întâmplă în Frații Karamazov se întâmpla și în orașul meu: la fiecare colț de stradă pândea câte un Dimitri Karamazov, delirul făcea ravagii prin cârciumi, prin instituții, cei mai mulți trăiam jalnice și provinciale povești de dragoste sub semnul iraționalului, al instinctului primar, frustrat. Exact ca în lumea lui Dostoievski, care poate fi ecranizată cu mare succes în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Maturizare Copt la minte nu înseamnă neapărat inteligent ori deștept. Se poate spune așa despre cineva care a ajuns la maturizare intelectuală. Logic Dintr-o minte opacă sau tulbure nu pot ieși idei limpezi. Întrebare Viciile și bolile secolului îi pândesc pe tineri la tot pasul. Cine îi ajută să nu le cadă pradă? Educator Educator bun este acela care învață necontenit pentru a-i putea învăța tot mai bine pe alții. Carențe Carențele manifestate în comportamentul copiilor, adolescenților și tinerilor
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
români, basarabenii refugiați urmează o altă serie de umilințe și de suferințe. Despărțindu-se de rușii sovietizanți, de basarabenii resemnați cu ocupația rusească, refugiații descoperă că, în 1949, românii (la început, numai ardelenii) sunt la fel de detestabili, de răuvoitori: "Autoritățile ne pândesc, ne iau periodic, ne mai sperie, ne mai întreabă dacă nu ne-am răzgândit (cu repatrierea)... Noi... ne vedeam de antisovietismul, de anticomunismul nostru, ca unii care cunoscuserăm pe pielea noastră socialismul-sovietic și fugiserăm de el - dar localnicii ne tratează
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
citate copios, așa cum citezi, de frica ucigătoarei parafraze, dintr-o poezie. Viziunea vizuinii, a lui Marin Sorescu, din 1982, de la Albatros, e un asemenea fel de tîlcuire. Un "roman într-o doară" zice, scăpîndu-se de răspunderi, autorul lui. O fabulă pîndită de ispita absurdului, făcîndu-se că se încurcă în întîmplări și-n cuvinte. Starostele, om - vorba vine... - subțire, retras în peșteră, e un urs brun pe care-l paște, ca pe toți congenerii lui albiți, alungați, pesemne, de semenii în putere
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
supusă desigur temperamentului autorului, capabil să-și domine subiectivitatea. Criticul trebuia să aibă din plin curaj, gust, sinceritate - dar nu și plăcerea de a se pune pe el în valoare sau de a scrie frumos. Altminteri, critica ar fi fost pândită de riscul "literaturizării", în dauna obiectivității absolut necesare. Principiile acestea a încercat, într-un fel, să le aplice și în volumul de Amintiri, apărut în anul 1975, la Editura Eminescu (și reeditat cu completări în 1981, la aceeași editură). Intervievat
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
Roxana Covrig Jurnalistul Radu Banciu a comentat intenția europarlamentarului PDL, Monica Macovei, de a candida la alegerile prezidențiale 2014. "Cu această candidatură de maximă importanță națională a Monicăi Macovei, un fapt care ne pândea prin toate ungherele, cred că modelul ei este Angela Merkel. Cele două bat așa în aceeași direcție, sunt două bunicuțe care au încercat să facă din politica asta un fel de bici. Angelăi Merkel i-a reușit, dar pe alte
Radu Banciu. Ce spune despre Monica Macovei, candidat la Președinție by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/80348_a_81673]
-
Chelaru, 1937, C. Armeanu, 1937 etc.) - ca și în micul glosar, din 1936, al lui V. Cota (Argot-ul apașilor). În anii '30 sînt menționate unele sensuri pe care nu le mai regăsim azi: la P. Ciureanu, blat era "cel care pîndește să nu fie surprinși pungașii cînd săvîrșesc un furt: ŤPunem blatul să gineascăť"; pentru V. Cota, era "tăinuitor, gazdă de hoți", în vreme ce la Al. Vasiliu apărea cu semnificația mai generală "tovarăș" (preluată ulterior de Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu, în
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
poată spune măcar bună ziua. In ziua cînd s-a trezit acasă cu tatăl ei farmacistul, judecătorul se simțea în culmea fericirii. Iată că tatăl ei înțelesese de ce își tot parca el Buick-ul în fața casei lui și îl scutea să o pîndească pe Cristina pînă cînd avea să se hotărască să iasă pe stradă. Farmacistul i-a cerut scuze că îl deranjează și n-a vrut să intre în casă. I-a spus că fata lui era logodită cu un tînăr din
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
doar și poate lăudabil, dar și neserioasă prin tratare, fapt peste care nu se prea poate trece cu ușurință. Cum, între scrierile lui Diaconu, aceasta din urmă are cea mai largă apertură culturală, era de așteptat ca pericolele care-o pândesc să fie direct proporționale cu intenția. Nu mai e vorba, aici, de temele regionale - bucovinene sau nu - din studii cum sunt Poezia de la "Gândirea" (1997), Mircea Streinul. Viața și opera (1998) sau Mișcarea "Iconar". Literatură și politică în Bucovina anilor
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
La malul acesta/ De sare" (Amintire). Obsesia insondabilului plutește peste tot, amenințătoare, aproape niciodată revelația nu e fericită, ori măcar senină: "Hieroglif peste tot/ În cer, pe pământ/ Îmi spune povestea/ Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care nimic nu poate s-o aline: "Ce singur, Doamne, în singurătatea Ta!/ Un cer rotund se-ntinde peste noi,/ Făcliile s-au stins, cuvântul este mut,/ Iar stelele-n
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
curajul frust al studiilor Constanței Vintilă-Ghițulescu. Singurul bagaj cultural permis aici e literatura, cu toate artificiile ei speculative. Nu istoria literară înțesată de liste, așadar. Ca orice volum reunind o sumă consistentă de eseuri pe măsură, însă, și acesta e pândit de riscul de a fi expus de critică de la o distanță globală și - intelectual - nepoliticoasă. Cu alte cuvinte, nu mă sfiesc s-o spun, în genul celor de mai sus. Vă propun, totuși, să intrăm în carte cu rigoare metrică
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
dormit" (luată cu chirie, de mai mulți, într-o pensiune nu tocmai onorabilă - varianta cu poantă, verde, a cloroticelor asemenea așezăminte din Bonciu și Fântâneru): "A văzut el unul, - uite, ală dela perete, care se face că doarme, - cum îl pândea pe furiș, când scotea portofelul din buzunar... Se scoală și aprinde lumina, să-l vadă mai bine. - Ce faci, domnule? - strigă unul. - Nu pot să dorm. - Serios?! Nu vrei să-ți dau un jurnal?... Fă bine și stinge. Omul nu
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
sinuciderea acesteia), după o perioadă de coabitare cu eroul nostru, este enigma povestirii, de fapt a unei vieți secerate. Recuperate post-mortem de narator, dintr-o pioasă datorie morală. Tandru-ironic, mimetic, parodic-simulant, analitic cât trebuie, epic cât cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări de conturi pe plan local, își confirmă vocația de prozator mai ales atunci când se implică în existențe aparent neînsemnate și resemnate, iluminate subit de mesaje dintr-o lume paralelă
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
bun vin de pe la noi și nu cred eu că ne va lăsa așa să plecăm pe uscat, chiar dacă l-am supărat oleacă. Vă spun eu că cei trei frați sunt și răi și proști și ciudoși! Câte nopți n-am pândit eu În pădure să-l prind pe Victor și degeaba. De la un timp, nici nu i-am mai băgat În seamă. Hai, leatule, scoți o cană cu vin sau nu? Cum să nu, dar hai să facem treaba gospodărește, că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
semăna cu explozia unei grenade. Prizonierii stăteau întinși pe jos, fără să-și vorbească; așteptau, nu dormeau. Ar fi fost greu să-ți dai seama dacă simțeau teama celui aflat în primejdie sau fericirea celui care stă în preajma unui bolnav, pândind ivirea primelor semne de însănătoșire. Chavel stătea la fel de neclintit ca și ceilalți: nu-i era frică, era prea adânc îngropat în locul acesta pentru a fi descoperit. Primarul își acoperi ceasul cu amândouă mâinile, încercând în zadar să reducă la tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la etajul de sus, dintr-un motiv oarecare invocat de mama sa, dar care se pare că se lega în mod inexplicabil de ideea de igienă și moralitate. Acolo sus, unde se termina covorul, dincolo de baie și de spălător parcă pândeau amenințător, din umbră, fapte de viață. O dată, o singură dată pătrunsese el în acest tărâm interzis: în vârful picioarelor, sub blânda apăsare a vârstei de șase ani, se apropiase de camera în care dormea acum și se uitase pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]