489 matches
-
paralizați de îngrijorare, propovăduiesc lupta pentru redresare. Un astfel de exemplu este monseniorul Bolo. În diatriba sa intitulată Les Jeunes filles d'aujourd'hui, prelatul pare scos din minți văzând că răul crește, că "emanațiile pervertitoare" ale flirtului amenință să pângărească sufletul tinerelor franțuzoaice. Cu toate acestea, el nu și-a pierdut complet speranța, de vreme ce, după cum declară el însuși, tinerele neprihănite alcătuiesc încă o "masă considerabilă, o masă care se bucură de influență pentru că se bucură de respect". Monseniorul Bolo este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
doar de chemarea aceea înspăimîntătoare. Îmi dau seama că și ceilalți au încremenit. Victorița ne face un semn discret că trebuie să ne adunăm. Plecăm pe nesimțite și ne regăsim în autocar, privind cu vinovăție aparatele noastre fotografice cu care pîngărisem ceremonia. Cu atît mai mult cu cît abia acum aflăm că în cearceafurile albe din moschee se afla un mort... Seara la Samarkand, în luna mai, este răcoroasă și parfumată. Parcul din centrul orașului oază de verdeață, de dimensiuni considerabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
au fost rostite În contexte adecvate, cuvintele: comunism, bolșevism, Stalin, URSS. După plecarea oaspeților, Îngrozită că au fost rostite cuvintele satanice În casa noastră, mamă a chemat preotul satului să facă o slujbă de purificare a spațiului din gospodăria noastră, pângărit de sonoritatea vorbelor pronunțate”... Și totuși merită să aduc În discuție metamorfozele stranii ale colegului meu de liceu În oglinzile timpului, asemenea unui fir de apă condus de imobilismul principiului fizic legat de relieful politic al vremii: La 27 mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
întreaga tragedie a lui Euripide stă sub semnul focului, prefigurare a incendiului final. În prolog, Poseidon o întreabă pe Atena dacă a cuprins-o mila de Troia, ce arde-acuma până la cenușă, iar zeița, mâniată pe aheii ce i-au pângărit templul, vrea să le aprindă corăbiile cu focul fulgerului împrumutat de la Zeus. Când pojarul mistuie Troia, femeile își jelesc soarta de viitoare sclave. Văzând cum țâșnesc din cort văpăi de torțe, Talthybios crede că troienele aprind sălașul dinăuntru și se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Tot astfel, el consemnează comentariile privitoare la cruzimea lui Artemis, însă le atribuie altui personaj și le modifică tonalitatea. La Euripide, Ifigenia nu acceptă ideea că zeița, care odinioară a salvat-o și refuză să primească în altar pe cei pângăriți de crimă, s-ar bucura ea însăși de sacrificii și socotește că oamenii își satisfac pofta de sânge punând-o pe seama divinității : Cred că oamenii de pe aici, sângeroși din fire, au înzestrat zeița cu propria lor cruzime. N-aș putea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în degetul său mic (II, p. 45). După cum se poate constata, exprimarea este împrumutată din tălmăcirea istoriei lui Titus Livius . Mai târziu, Brutus se leagă solemn să răzbune necinstirea Lucreției : Jur pe sângele cel mai nevinovat înainte de a fi fost pângărit de fiul regelui că voi urmări până la capătul lumii pe regele Tarquinius și pe nemernicele lui vlăstare și-i voi stârpi de pe fața pământului cu fierul, cu focul și cu orice voi avea la îndemână. Nu-i voi mai răbda
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nicio putere (I, p. 38). Imobilitatea reprezintă, pentru moment, antidotul fatalității. Mai târziu, corul deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în care templul a fost pângărit prin prezența străinului, oracolul e mut, zeul tace, încât întrebările tuturor au rămas fără răspuns (II, p. 40). Drept urmare, întreaga lume greacă e paralizată, căci pe toți i-a cuprins panica, fiindu-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
altfel). Chiar dacă nu era potrivit, având în vedere încărcătura istorică și tragică a locului în care ne aflam, a ținut să-mi spună: " Am auzit că, din cauza că mai demult castelul a ajuns în proprietatea cui nu trebuia, faptele petrecute pângărind memoria domnitorului, ziarele vremii ar fi scris despre asta, numind localitatea noastră nu Ruginoasa ci Rușinoasa!.”. Acum, nu mai sunt sigur că într-adevăr, însuși paznicul spusese asta... După ce m-am revigorat mâncând ceva, dezamăgit oarecum (fiindcă nu fotografiasem castelul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din Maramureș; s-a deversat o cantitate importantă de cianură, care a ajuns În Tisa, spre indignarea ungurilor, a căror țară e străbătută de Tisa de la un cap la altul — nu numai că au murit peștii, dar le-a fost pângărit și simbolul național! Și sub acest aspect, lucrurile Încep să se schimbe; din 2005 Încoace, protecția mediului pare să devină mai eficientă, stimulată de exigențele Uniunii Europene. Pe lângă condițiile materiale, sunt de schimbat În România — poate chiar În primul rând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în puhoiul Moldovei, ar trebui căutată la deal, căci ea ar face dimpotrivă și nu s-ar duce la vale, după cursul apei. Unul dintre curtenii Măriei Sale auzind vorbind pe Măria-Sa de căderea Țarigradului unde au intrat spurcații ismailiteni, pângărind pe mireasa lui Hristos, biserica noastră, a început a plânge cu lacrimi și nu se mai putea mângâia. Stolnicul Gavriluță și-a prins nevasta cu unul. Cela a fugit; ea s-a făcut moartă, la pământ. Iubind-o ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a părăsit muntele și mânăstirea unde duhovnicea, a coborât la București la Alexandru Mironescu, bunul său prieten, profesor universitar, unde îl vor găsi și aresta oamenii securității. S-a predat singur, pentru că s-a vrut ca Rarăul să nu fie pângărit de cizmele și brutalitatea soldaților care îl căutau. Ieroschimonahul Daniil era numele său de preot și mare duhovnic, numele de stareț la mânăstirea Rarău din Munții Bucovinei, omul care nu a murit dar s-a lăsat omorât ca martir în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nu dăunează altuia. Și așa, Încercarea mea reportericească a eșuat În fața analistului unui fenomen, fiind nevoită a ajunge la concluzii. Dacă Într’adevăr paralela mea Între realul copac și simbolicul arbore cosmic e corectă, atunci prin atitudinile amintite mai Înainte pângărim Însăși esența noastră. Tendința omului de a degrada, subliniez, conștient, e veche. Să ne reamintim de alchimie, ale cărei Începuturi sunt În epoca elenistică; a transforma metalul comun În metal prețios, Înseamnă schimbarea echilibrului cantitativ dintre ele, deci degradarea. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la vamă. “Radiosfera”, 6 mai 1996, ora 12,43 80. Râul, stație de epurare naturală “Omul sfințește locul” spune o vorbă românească. Omul la singular, căci unul sau oricum doar câțiva sfințesc locul, și au ce, Întrucât oamenii, la plural, pângăresc același loc. Astfel de gânduri au Însoțit receptarea unei informații din Basarabia pe care, pentru că a ajuns trunchiată, o folosesc doar ca pretext al comentariilor de astăzi. Deci cineva, adică o organizație de protecție a mediului, a reușit să obțină
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Ascuns, și totuși la vedere.“ Râvniseră mai mulți la nișă, însă numai blegul de Nelu Fâneață s-a pricopsit cu ea. Și au început să curgă anonimele: la partid, la securitate, la județ. Proiectantul, scriau turnătorii în notele lor informative, pângărea memoria marelui Stalin. Dar când veneau comisiile să constate cum i-o pângărea și dădeau de mutra de prost a proiectantului de instalații apă-canal, anonimele erau clasate. Nu numai că Ion Fâneață a fost lăsat în pace, dar șeful Securității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de Nelu Fâneață s-a pricopsit cu ea. Și au început să curgă anonimele: la partid, la securitate, la județ. Proiectantul, scriau turnătorii în notele lor informative, pângărea memoria marelui Stalin. Dar când veneau comisiile să constate cum i-o pângărea și dădeau de mutra de prost a proiectantului de instalații apă-canal, anonimele erau clasate. Nu numai că Ion Fâneață a fost lăsat în pace, dar șeful Securității și-a făcut și el o nișă în birou. Iar după asta, oriunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
opuse În mormîntul lui Hector, ci devin oarecum una singură sau, mai exact, În fața primejdiei, unicul refugiu pe care-l găsește speranța este În memorie. Dacă speranța este condamnată fără ieșire, nu are sens, ar vrea să spună Andromaca, să pîngărești și memoria ei. Ceea ce este sfînt În trecut trebuie să rămînă astfel, indiferent de vicisitudinile care ne amenință. Nu ne putem revolta Împotriva mormintelor că nu ne ocrotesc de ceea ce nu izbutim să ne apărăm singuri. „Și va mai fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
246-252)"/>. Ca orice entitate satanică, „demonul evreiesc” este prezentat de Nicolae Iorga ca o „forță uriașă, distrugătoare și invizibilă, care acționează cu ajutorul forțelor răului și amenință să Înghită România, să subjuge poporul ei, să-i schimbe caracterul și să-i pângărească sufletul”. Lupta cu „evreul-demon” este dificilă, crede și Al. Brătescu-Voinești În 1938, pentru că acest dușman, folosindu-se de „meșteșuguri diabolice”, Își schimbă mereu forma și numele. Ca orice demon, precizează Nicolae Roșu, evreul poate fi exorcizat cu ajutorul crucii sau al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
preot <endnote id="(259, p. 236)"/>. Cele două legende sunt paralele. În primul rând, ambele asociază porcul cu momente din viața lui Isus (cu moartea și, respectiv, cu nașterea lui). În prima legendă (o perspectivă creștină atribuită evreilor), porcul iese „pângărit” din această asociere, de unde rezultă interdicția rituală pentru evrei de a-i consuma carnea. În a doua legendă (o perspectivă creștină atribuită creștinilor), porcul iese „blagoslovit”, de unde rezultă obligația rituală pentru creștini de a consuma carnea acestui animal. În fine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
exemplu, vase pentru carne diferite de cele pentru lactate). Țăranii și târgoveții creștini nu percepeau aceste reguli din perspectiva curățeniei și igienei culinare, ci dimpotrivă. În 1817, de pildă, târgoveții români din Botoșani se plângeau domnitorului Moldovei că „jidovii le pângăresc fântânile”, spălându-și „vasele [lor] spurcate” <endnote id="(535, p. 403)"/>. La acestea se adaugă legendele privind evreii care infestează fântânile, doctorii evrei care-i omoară pe creștini („Medicii jidani asasinează bolnavii creștini !”, sună titlul unui articol din revista antisemită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Colhida, pe țărmul răsăritean al Mării Negre (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, IV, 45) și jertfele practicate de suveranul egiptean Busiris, care - pentru a scăpa țara de o foamete cumplită - omora străini În temple : „Eu [= Hercules] am Învins pe Busiris care pângărea templele cu sânge străin” (Ovidiu, Metamorfoze, IX). Tot aici ar trebui rememorat și ritualul de decapitare a străinilor la sfârșitul secerișului, practicat de legendarul Lityerses, În Frigia. Simulacre ale acestui din urmă ritual au supraviețuit În Europa, ca practici și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
formațiuni ale rocii roșiatice, stratificate pe orizontală, o mare cristalină, cu diverse reflexe, în funcție de adâncimile ei, o poveste venită din alte timpuri, cu 40 de fete legate de cozi, care au preferat să se arunce în mare decât sa fie pângărite de turci. Așa s-a încheiat călătoria, cu imaginea apusului de pe această înălțime. Ce-a urmat, a fost un drum străbătut în tăcere, melancolia fiind cea care a pus stăpânire pe noi, deși, poate, am încercat să ne ascundem această
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume, vad în calea răutăților, ce să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot felul de peșcheșuri și plocoane; că atunci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până seara târziu, a fost, contrar anticipărilor mele, de-a dreptul furtunoasă. Începuseră demascările, soldate, în unele cazuri, cu prompte eliminări, ce se executau pe loc: cel „dovedit” vinovat era invitat să părăsească de îndată sala, să n-o mai „pângărească” prin prezența lui. Deodată, s-a auzit numele lui Gh. Udr. Era învinuit că învață prost, că întârzie seara la cămin... cam lucruri de genul ăsta. Rolul procurorului îl juca, cu mult zel, un asistent de la noi, un oltean cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]