496 matches
-
care le făcuseră împărații lui Iuda, și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului; după ce le-a sfărîmat și le-a luat de acolo, le-a aruncat țărîna în pîrîul Chedron. 13. Împăratul a pîngărit înălțimile care erau în fața Ierusalimului, pe partea dreaptă a muntelui Pierzării, și pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urîciunea Sidonienilor, lui Chemoș, urîciunea Moabului, și lui Milcom, urîciunea fiilor lui Amon. 14. A sfărîmat stîlpii idolești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ars înălțimea și a prefăcut-o în țărînă și a ars idolul Astarteei. 16. Iosia, întorcîndu-se și văzînd mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte, și le-a ars pe altar și l-a pîngărit, după cuvîntul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. 17. El a zis: "Ce este mormîntul acesta pe care-l văd?" Oamenii din cetate i-au răspuns: "Este mormîntul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
urmat de Amar a făcut câțiva pași împreună pe hudiță îngrijorați de vestea proastă ce urma a se înfăptui. -Am primit vorbă bolnavă de la Târgov, precum că la hotare pâlpâie bucluc, îl informă Uran pe Amar. Dacă și amu ne pângăresc femeile, ne iau vitele, ne ard strânsura, ne iau grânele și ne omoară oamenii, ne-am pierdut ca nație, se mărturisi Uran, strategului Amar. -Mărite șef, de data asta cred că noi le venim de hac, zise Amar, parcă trezit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gunoi. Locuința trebuie eliberată și în ea se mută locatari pe care tu, ca urmaș fără drepturi, nu i-ai cunoscut niciodată și nici nu arzi de nerăbdare să-i cunoști fiindcă ei, indiferent de cât sunt de cumsecade, îți pângăresc, fie și fără voie, intimitatea. Fosta intimitate. Tu, ca urmaș, nu vrei niciodată să revezi spațiul acela care ți-a aparținut sau te obișnuiseși cu gândul că îți aparține; după care a venit scadența și acum nu mai e al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spuse ea, a trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întregime îmbrăcămintea și permiteți îngerului aerului să vă îmbrățișeze tot trupul gol. Apoi respirați adânc și rar, pentru ca îngerul aerului să poată fi adus înlăuntrul vostru. Îngerul aerului va alunga repede afară din trupul vostru toate necurățeniile, care l-au pângărit atât pe dinafară cât și pe dinăuntru. Și astfel, toate lucrurile rău mirositoare și necurate vor ieși în curând afară din voi, așa cum fumul iese din foc și se răsucește în sus, pentru a se pierde în marea aerului. Pentru că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
totul în brațele sale pure și cuprinzătoare și, tot atât de des pe cât mișcați aerul cu respirația voastră, mișcați acum și apa cu trupul vostru. Îngerul apei va arunca, la rândul său, repede afară din trupul vostru, toate necurățeniile care v-au pângărit atât pe dinafară cât și pe dinăuntru. Și toate lucrurile necurate și rău mirositoare vor curge repede afară din voi, la fel precum necurățiile hainelor murdare, spălate în apă, curg și se pierd în curentul râului. Adevărat, adevărat vă spun
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
decât sângele vostru. Cu acest foc al morții toți dintre voi vă gătiți hrana în casele și în câmpiile voastre. Adevărat vă spun, acesta este totdeauna focul care vă distruge hrana și trupurile, tot așa cum focul răutății și perversității vă pângărește gândurile și vă înrăiește sufletele. Pentru că trupul vostru este chiar ceea ce mâncați, iar sufletul vostru devine, până la urmă, exact ceea ce gândiți. De aceea, este bine să nu mâncați nimic din ceea ce un foc mai mare decât focul vieții a distrus
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
plai. Au venit șacali din lume Fără glorii, fără nume Și cer toți cu dușmănie Să le dăm autonomie. Se întind, se-ncolăcesc Pe plai dulce românesc. Ne învață ei pe noi Cum se țese la război. Ei ne-au pângărit cadâne Cu păr alb, cu trup de zâne, Vor mereu să le iubească Și pe noi să ne turcească. Toți ne dau astăzi târcoale, Ne-au lăsat fără furnale. Astăzi prin economie Este jaf și tâlhărie. Scoală din somn, Țepeș
Scoal?, ?epe? Doamne! by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83194_a_84519]
-
cu dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei, pe aceeași alee ce duce la casa preferatului ei Licorn. Numai că ea a încetat să mai vină. Și Licornul își odihnește acum capul august în poala tuturor mironosițelor din comitetul de conducere al fundației. Ce trist să-și pângărească cornul, așa, cu te miri cine. În fine, de ce ar fi el mai puțin degenerat decât alții, încearcă și el să obțină favoruri. Chiar și când ești aproape nemuritor, nu poți aștepta o eternitate. Din nou prima zi. Uvedenrode. Întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de timp ca tineri iar să-i faci Din crudul lor pe crengi să năpădească Desiș de verde pui să cuibărească ... Pe buzele-ți angelic arcuite, Aș înălța oceane de ispite; Dar gura ta și vorbele-ți curate Le-aș pângări și le-aș ucide toate ... Din trupul tău mi-aș încropi altar, Iar sufletul l-aș face clopotar Să fim acolo-n ceas de rugăciune, Un jar aprins și-o spuză de tăciune. Și cuibărit la pieptul tău cuminte Ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
te poate viola și să rămâi virgină, să te strângă de gât și să poți cânta apoi arii din opere, să te Îngroape de viu și tu să zburzi apoi prin parcuri, lanuri de grâu ori de floarea-soarelui, să te pângărească și apoi să te purifice. Era o sumă de paradoxuri și un izvor de miracole. Era bărbatul ideal, Înțepenit deocamdată În ușa casei cu pălăria unei ciuperci albe și gigantice În brațe, pe care o ținea lipită de el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întâmpină cu reținere; parcă-mi imputau îndrăzneala de a fi pângărit un loc unde nimeni n-ar fi trebuit să pună piciorul. Dar în cele din urmă curiozitatea s-a dovedit mai puternică și mi-a venit inima la loc. „Chiar ați fost?” m-a întrebat, bănuitor, Domnul Andrei. „Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp pentru Axona. Nu se poate să fi venit aici ca să i se-nchine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
perfect, iar acum Axona era la cheremul lui Vultur-în-Zbor. Acesta înaintă către ea, chibzuind totul încet. — Rămîi acolo unde ești, Necuratule, a zis ea, dar vocea a trădat-o. — Nu știu ce ești, a spus Vultur-în-Zbor în timp ce înainta, dar când te voi pângări, mă voi curăța de trecutul meu. Mă voi curăța de vinovăția și rușinea care au pus stăpânire pe o parte ascunsă a minții mele, iar dovada acestui lucru ești chiar tu. Ca să mă eliberez, trebuie s-o pângăresc pe Axona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te voi pângări, mă voi curăța de trecutul meu. Mă voi curăța de vinovăția și rușinea care au pus stăpânire pe o parte ascunsă a minții mele, iar dovada acestui lucru ești chiar tu. Ca să mă eliberez, trebuie s-o pângăresc pe Axona. înțelegi? A rostit cuvintele cu o uimire blajină, ca pe niște adevăruri pe care tocmai le înțelegea. Apoi a violat-o. Când Lama Alunecoasă s-a întoars la țărmul unde aștepta Virgil, ducea cu ea un nou Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o mârlească, s-o facă poștă, cum le fusese vorba. Și lui Sandu-Mînă-mică, pentru că a lui fusese și-o mai vrea, și celor noi, gașca ălui bătrân, și lui Gheorghe, cât nu mai avea el puteri. Plângea Didina c-o pângăreau caramangiii, dar cel tânăr n-avea milă, că-l vânduse. Degeaba striga ea: - Nu mă lăsa, sufletu meu, că a ta sânt de-acu... Pungașul fuma numai, auzindu-i suspinele, $i-n carne îi creștea dorul după trupul ei, c-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căzut pe jos. Le-a stricat hoțul petrecerea. Au dus-o în 353 groapă, la locul lor. A mîrlit-o și Paraschiv, și gloaba de Gheorghe. Didina se uita, strângând din dinți. Ăl bătrân îl certă pe Paraschiv: - Nu pricep, de ce pângărești tu toate lucrurile? - Gura, hodorogule, ce, ți s-a urât cu binele? Să nu-mi umbli cu șahăr-mahăr... Fac ce-mi place, m-auzi? Și scuipase cu scârbă. Pe urmă spusese mai înbunat: Lumea asta-i o hazna, Treanță! Mie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregătit dintru început" (Înțelepciunea, 9, 8). Ierusalimul ceresc a fost creat de Dumnezeu o dată cu Paradisul, deci in aeternum. Orașul Ierusalim nu era altceva decât copia aproximativă a modelului transcendent: el putea fi pângărit de om, însă modelul nu, pentru că nu făcea parte din Timp. "Construcția care se află acum în mijlocul vostru nu este aceea care mi s-a arătat mie, aceea care era gata de când m-am hotărât să fac Paradisul și pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cosmosul era anulat, iar Marduk era nevoit să-l creeze din nou, după ce-l înviase încă o dată pe Tiamat.4 Iată care era semnificația acestei întoarceri periodice a lumii într-o modalitate haotică: toate "păcatele" de peste an, tot ceea ce Timpul pângărise și învechise, era nimicit în sensul fizic al termenului. Participând în chip simbolic la nimicirea și la recrearea Lumii, omul era și el creat din nou și renăștea, pentru că începea o existență nouă. Cu fiecare An Nou, omul se simțea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de brațul meu, șonticăind, greoi, gâfâind. Îi povesteam cum am făcut rost de ceapă. I-am arătat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bătrânii îl priveau fără glas. Doru Matei se strîmbă: ― În sfârșit, treaba voastră! Să revenim la tablouri. Ca om de artă, artiștii au fost întotdeauna apreciați, socotesc că mi se cuvine caimacul: Dama cu evantaiul. Ar fi o crimă să pângărească domnul Popa cu ochii lui murdari surâsul cucoanei. Știți cum aș boteza cu tot balamucul ăsta? Cianură pentru un surâs... S-a consumat o cantitate bunișoară. Domniilor voastre vă ajunge Vânătorul. Se adresă bătrînului: Poartă semnătura lui Rembrandt, papa, pictor olandez
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi dorit ca Iozefina să rămână pentru mine, ca un lucru de mare preț tăinuit, ceva numai al meu și nepângărit de nimeni. Simțeam că, vorbind cu cineva despre ea, aproape mă vedeam obligat să-i fragmentez chipul, să o pângăresc pe nedrept, dacă totuși, n-aș spune prea mult. Doream ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină glorie, cum o întâlnisem de atâtea ori în bibliotecă, pe parcursul dactilografierii piesei și, ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de gând să prietenesc cu ea, să-i scriu măcar o scrisoare de adio. Nu-mi sunase bine de la bun început sintagma: scrisoare de adio. Mi se părea că aș fi omorât în mine viața însăși sau că aș fi pângărit tot ce atinsesem cu timp în urmă. Aveam nevoie de timp. De timp și de multă răbdare. Eram convins atunci, că timpul va pune lucrurile la punct și că eu sunt prea mic ca să stopez un sentiment ca iubirea. Aveam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]