1,838 matches
-
și Îi descoperi Încet trupul. Amara Îi apăru cu strălucirea unei statui de fildeș. Simți cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită. Cu o altă mișcare, femeia se răsucise, scoțând la iveală pântecul Încă acoperit de văl. Un tremurat al pupilelor arăta că somnul Îi era pe sfârșite. Ochii de cristal clipiră de două ori; apoi, după un sfios gest de teamă la vederea bărbatului aplecat deasupra ei, pe buze Îi apăru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stingă surâsul acela care Îi răsărea mereu În fața ochilor. Respirându-i suflarea, Începu să Înlăture vălul subțire care Îi acoperea sânul. Sfârcurile Întărite de excitație se Întinseră către el, slobozite din apăsare. Când Începu să slăbească voalul care Îi strângea pântecul, Amara Îi apucă mâna, cu o forță neașteptată, oprindu-l. Apoi se ridică Încet-Încet În picioare, ținându-l mereu la distanță cu vârful degetelor. El făcu un pas În față, Încercând să prindă creatura care continua să Îi scape, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Îi scape, Însă din nou aceasta Îi scăpă din strânsoare, refugiindu-se Într-un ungher al odăii, lângă flacăra lumânării. În sfârșit, cu o mișcare Înceată, ca Într-un dans, ea Însăși desprinse ultimul văl care Îi mai acoperea pântecul, arătându-i-se. Dante Își duse mâna la gură, oprindu-și un strigăt de surpriză. Dinaintea lui Își făcuse apariția o ființă cu forme divine, monstrul despre care povestise Ovidiu, bărbat și femeie În același timp, un Hermafrodit viu, ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra, Încetând să-l mai mângâie, Își plecă buzele spre ale sale. Atunci Îi prinse gura Într-o sărutare nesfârșită, În timp ce mâinile Îi urcau de-a lungul gambelor ei, ridicându-i tunica până la pântec. Sărută pielea Întinsă, presărată ușor cu pistrui, iar apoi o trase spre el pe pat, smulgându-i veșmintele, și se afundă În trupul ei ca Într-o mare Întunecată. Rămase nemișcat, nici el n-ar fi știut să spună pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul care se afla în pântecul ei. De altfel, îmi era puțin rușine, țin minte, să mă gândesc la ei, la fericirea noastră, când eu mă apropiam de locul unde fusese ucisă o fetiță. Știam că în câteva ore îi voi revedea, pe ea și pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pântecul ei. De altfel, îmi era puțin rușine, țin minte, să mă gândesc la ei, la fericirea noastră, când eu mă apropiam de locul unde fusese ucisă o fetiță. Știam că în câteva ore îi voi revedea, pe ea și pântecul ei rotund ca un dovleac frumos, acel pântec în care, dacă-mi lipeam urechea de el, puteam auzi loviturile copilului și-i puteam simți mișcările somnoroase. În ziua aceea eram, fără îndoială, cel mai fericit om de pe pământ, în mijlocul atâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
țin minte, să mă gândesc la ei, la fericirea noastră, când eu mă apropiam de locul unde fusese ucisă o fetiță. Știam că în câteva ore îi voi revedea, pe ea și pântecul ei rotund ca un dovleac frumos, acel pântec în care, dacă-mi lipeam urechea de el, puteam auzi loviturile copilului și-i puteam simți mișcările somnoroase. În ziua aceea eram, fără îndoială, cel mai fericit om de pe pământ, în mijlocul atâtor oameni care, nu departe, ucideau și mureau, aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din zi și din noapte. Șirul celor care așteptau ajungea uneori până la o depărtare de zece metri în fața casei sale, și era un teren neutru unde oamenii își vorbeau, se priveau, fraternizau în așteptarea marii uitări care se ascundea în pântecul văduvei. Văduva își petrecea toată ziua, sau aproape, lungită pe marele pat, cu picioarele desfăcute, cu portretul soțului defunct îmbrăcat în mire deasupra ei, zâmbind din spatele unei bucăți de pânză neagră, în timp ce, la fiecare zece minute, un tânăr grăbit lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea îl cunoștea pe el. Că-i văzuse în locul în care fetița va fi găsită strangulată în dimineața următoare - ce dovedește asta? Nimic. Nimic sau totul, depinde. Nu mai auzeam nici un zgomot în cameră. Poate că Clămence adormise. Iar în pântecul ei adormise și micuțul. Josăphine își terminase povestea și mă privea. Eu vedeam scena pe care tocmai mi-o descrisese. Belle de jour părăsise camera, în liniște, cu hăinuțele ude lipite de trupușorul ei micuț și înghețat. Îmi zâmbise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu a răspuns nimic. Am privit focul bătând din aripă, ultimele flăcări micșorându-se, deformându-se, luptând încă pentru a se ține drepte și în sfârșit dispărând. Am văzut atunci privirea lui Clămence, ochii și surâsul ei. I-am văzut pântecul. Mi-am văzut fericirea insolentă și am văzut chipul lui Belle de jour, nu moartă și înecată, ci așa cum o văzusem prima oară, vie și îmbujorată și proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
putea înainta mai mult de atât. Nu mai țin minte prea bine nici ordinea, nici timpul, nici toate gesturile mele. Clămence era întinsă pe pat, palidă și cu buzele încă și mai palide. Pierduse mult sânge și mâinile ei strângeau pântecul ca și cum ar fi încercat să nască singură pruncul pe care-l purtase în ea atâtea luni. Dezordinea cea mai mare domnea în jurul ei, iar asta m-a făcut să-i înțeleg sforțările, căderile, efortul. Nu reușise să deschidă fereastra pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce face, dar știam că o face bine. Mi-a spus câteva cuvinte: hemoragie, comă. Mi-a cerut să ne grăbim. Am ridicat-o pe Clămence. Era ușoară ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mi-a spus câteva cuvinte: hemoragie, comă. Mi-a cerut să ne grăbim. Am ridicat-o pe Clămence. Era ușoară ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mor... Seara de 7 octombrie 2005, la Snagov, înainte de spectacolul cu Regele Lear... Loredana e în baie, face duș, se pregătește de spectacol. Singur, la birou, așezat în fața monitorului rece. Maestrului îi e dor de Tina, simte ceva sfâșietor ca pântecul textului pe care-l aștepți de 20 de ani și despre care știi că n-ai să-l mai scrii niciodată. Căzut în el, ascultând orice zgomot, oricât de mic, sperând să fie mâna ei, încercând clanța ușii. Totdeauna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
va mai putea lipi sau chitui. Durerea se umflă la capacitate maximă și dă pe dinafară, în momentul în care tramvaiul mirosind a oameni mediocri și nesuferiți îi primește din nou pe cei doi în trupul său care e asemenea pântecului matern, din care sugarul vrea întotdeauna să iasă cât mai repede. Un Porsche ar trebui să ai, dar nu ai, chiar dacă povestești la școală că nu știu ce rudă care nu există are o astfel de mașină de lux. În camera ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e un cântec... Astea-as vorbe și descîntec! Trebuia să dormi ca ieri Surd la cânt și îmbieri, Să tragi alt oblon de var Între trup și ce-i afar'... Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
soitariu, Încheie-acum Bosforul cel limpede-n sicriu Cu mâlul giulgi. - Eu, unul, n-am vrut să cred. Și iată, Lucești în bucuria cetății înviată! Dar ne mâhnești c-o față prea tristă; hai, curînd! Nu sta pe punte, coabe cu pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca și entități fizice, a doua oară noi cu familiile noastre, pe care le purtăm în suflet, a treia oară noi cu strămoșii noștri pe care îi purtăm în amintire. La ușa ne-am descălțat - Marae-ul este asemuit de Maori pântecului mamei, locul păcii, în care intram cu respect, lăsând afară toate gândurile și influențele negative. După ce am intrat în Marae a urmat un ritual extraordinar, cântece interpretate de ambele părți, apoi prezentările și acceptarea grupului nostru prin atingerea nasurilor (hongi
INTERCULTURALITATE de GEORGE SMARANDACHE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364287_a_365616]
-
tăi cum se bucură un val de mare când rătăcit se-ntoarce de pe țărm bătut de vânt și ars de soare bucura-m-aș eu de trupul tău cum se bucură un prunc la sânul mamei purtat și dezmierdat în pântec își astâmpără la țâță chinul foamei bucura-m-aș eu de tot ce ai de gura ta înmiresmată de mângâierea palmei de zefir de răsuflarea ce mă-mbată și de mersul tău căzut din rai atât m-aș bucura de
CE M-AŞ BUCURA DE TINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364403_a_365732]
-
hai la o minge! - Nu, acuma, poate săptămâna viitoare. Hai că mai vorbim, nu mai pot acuma. Te sun eu. Darius puse receptorul în furcă, fără a aștepta un răspuns. Se lăsă pe podea, se ghemui, aidoma unui copil în pântecul mamei. Își apăsă stomacul cu podul ambelor palme, așa cum apasă un grădinar pământul din preajma unei flori abia plantate. Un geamăt ușor, ca de om bătrân, străbătu camera semimobilată. Trebuie să-mi treacă, sunt mai tare decât durerea, își spune tânărul
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
carusel nebun. e trupul tău o carte numai mie scrisă, doar mie mi-a fost dat să te citesc și fermecat, mereu să te iubesc, în fata mea pe veci rămâne-vei deschisă. cu buze-alunecand pe-obraji, pe gât , pe pântec din arșița iubirii sloboade-or greieri cântec. Referință Bibliografică: să mă aștepți în câmpul plin de floare / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș
SĂ MĂ AŞTEPŢI ÎN CÂMPUL PLIN DE FLOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361420_a_362749]
-
fază, o realitate umană incipientă. Este o etapă în care ființa umană, începe să se decopere pe sine însăși ca parte direct proporțională cu realitatea alternativă pe care singură și-a oferit-o. Realitatea călduroasă a cercului primordial oferit în pântec, este foarte repede spulberată de perceperea luminii soarelui de pildă, care deși nu poate fi atinsă tactil este percepută drept o nouă realitate, comparativ cu întunericul călduț de dinainte. Imediat cu percepția luminii ca nou factor existențial, își face apariția
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
capricii minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala stă să se nască pântec rodind veșnicii în altare de iasca ruga întoarsă pe dos în troițe de roua cruce înfiptă-n genuni și despicata în două pe avers zeu de ceară întemnițat în uitare pe revers zee căzută-n păcat cerșind indurare de asupra
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]
-
ne-a fost, ne este Românesc destin. Amin! Gerar, 2010 C R U G Îmi ațipesc toți greierii pe sân Robiți de taină și de grabnic cântec. E prea rotund prezentul să-l aman Și să-mi alung simțirile din pântec. * * * * * Să nasc, aș vrea, din dragoste plămada, Hyperioni rătăcitori, plăpânzi, Nemuritori când anii stau să-mi cadă Hlamida peste umerii rotunzi. * * * * * Și ascultând al timpului meu bucium Să mă predau statornica, supusă, Nemuritoare cumpănă de zbucium De mreaja apei să
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]