13,312 matches
-
adus virtuții ultragiate), ea este improbabilă din partea acestui vrednic asasin. El, Stalin, nu-i Plantagenetul care făcuse penitență cînd cu uciderea lui Becket, la Canterbury, în altar, de care se simțea culpabil; nu este nici Ivan cel Groaznic, din sumbra pînză a lui Repin, jelindu-și țareviciul mort, al cărui ucigaș era; după cum nu e nici chiar Petru cel Mare, ucigaș, și el, al tînărului Alexei, deplîns de către propriu-i tată la rece, nu dostoievskian (precum în cazul anterior). Tot astfel
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i se adaugă, reflex, reacția
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
sus", G. Macovescu. Vor fi mai existînd careva dintre cei ce au asistat la nimicirea iluziilor poetice afișate de Cicerone Teodorescu, într-un moment cînd căzuse la patimă formelor fixe, lapidare; spre a duce ridiculizarea ermetismului de opereta pînă în pînzele albe, Călinescu a recurs la lirica veche și modernă (chiar Trakl) demontînd inepția alegoriei din plinul de sine "Rondel al dopului isteț". A omite asemenea scene memorabile, cu impact de durată, și a-i atribui lui Călinescu, în absolut, o
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
un experiment care nu-i reușește întrutotul și anume combină poezia cu proza, sperând să realizeze un fel de duet de genuri literare. Teoretic combinația este posibilă - ne-o putem închipui că pe un dans al lui Don Quijote cu Sancho Pânză. Practic, însă, poezia este prea prozaica și proza prea poetica, astfel încât trecerea de la un gen la altul nu se remarcă și se pierde efectul scontat, de contrapunct. Există însă în volum câteva poeme demne de interes, poeme care, deși nu
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
aceeași premisa afectiva, ar putea fi de o platitudine dezarmanta, în absența artei: "Bătrîn poetul se trage/ Fetus în melc/ Și rostogolește lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu i se deșira limba/ Pe care s-au lipit condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
politice nu reprezintă forme de mistificare a populației de către politicieni, ci un fel de trăiri mitice, pline de farmec, pentru reușita cărora populația trebuie să coopereze cu politicienii. Știm cu toții că un steag nu este decât o banală bucată de pânză și că un conducător este și el un om că toți oamenii, care răcește când stă în frig și se îmbată când bea prea mult, dar de ce să refuzăm să trăim momentul înălțător în care steagul flutură în vânt, iar
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
Constantin Țoiu Totdeauna în atelierele pictorilor și sculptorilor m-am simțit bine, liber și bucuros. Bucuros pentru că deseori vedeam primul pînzele zugrăvite, proaspete încă, sculpturile neexpuse, pe care artistul-prieten mă invită să le trec în revistă cel dintîi. Mirosul culorilor... Gesticulația... Mai este apoi admirația mea față de cei înzestrați să lucreze cu mîna, minunățiile pe care le fac ei, îndemînateci, față de
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
Din nefericire, marile boli sunt cauzate adeseori de elemente microscopice. La noi, însă, microbii au dobândit demult proporții gigantice, umblă pe străzi, sunt aleși în parlament, dau interviuri imbecile, ba au chiar și adepți sinceri, gata să-i urmeze până-n pânzele albe. N-au decât s-o facă, dacă acesta e blestemul nostru, dar să fie conștienți de primejdia mortală în care se pun și în care ne pun. Măcar atât.
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
noi, cei de azi, începe să ne toarcă la ureche. Da, sigur, "trecutul e aici, împreună cu noi". Cât despre eliberarea de propriul trecut, ce să mai vorbim? În Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, cred, există un fel de Sancho Pânză, un scutier nebun al nu mai puțin nebunei armuri goale, care se crede ceea ce vede: se aruncă în imensă oală cu ciorbă, crezându-se materie a acesteia, năvălește mâcâind peste ratele dintr-un eleșteu și altele asemenea. Dar asta e
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
în carlingă din față , un țigan tînăr, vesel, care se dea cu goarna în mînă pregătit de cîntare, să sune tare Deșteptarea prin huruitul aparatului, nu zgomotos, chiar un pic prea delicat pentru un aeroplan englezesc, foarte ușor, înjghebat din pînză . Locotenentul, pilotînd, ajungea repede cam prin centrul Tecuciului, făcea acolo cîteva viraje, execută un picaj deasupra localului Mon plaisir, cînd îi făcea semn țiganului să-i dea drumul, Deșteptării, adică, pentru iubita să Sulamita, iar țiganul umezindu-si mai întîi
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
Ion Iliescu și al colaboratorilor acestuia constituiau infracțiuni la fel de grave și atunci, ca și acum! Dacă justiția noastră ar fi renăscut că adevărat, n-ar fi trebuit să-și afle hodina decât după ce va fi dus ideea de dreptate până-n pânzele albe. Cu atat mai mult cu cât e vorba de infracțiuni comise în fața unei lumi întregi, iar probele filmate există din abundență. Încă mai tulbure - pentru că mobilurile sunt mai greu de detectat - stau lucrurile cu afacerea "Țigareta ÎI". Mulțumită că
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
vedere pare o rafinare extremă a materiei, o sublimare a carnalului în abstracția stereotipa și în geometria ultima, un principiu al formei care se descifrează cu greu în transparență obiectualității, este, de fapt, o soluție minimala în negocierea cu vidul pînzei și cu substanță brută a culorii. Unui ochi leneș, Piliută îi propune rețete facile și probleme artistice care, în loc să provoace și să stimuleze, flatează narcisiac și fortifica amăgitor. Nu rafinametul și hieratica interiorizata a unei vagi stilistici bizantine, așa cum ar
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
rațională, pe cei onest nedumeriți, ca la mijloc e o neînțelegere. Neîndemînatic mă transpuneam în modul lor de percepere a lucrurilor și observăm că e tulburata comunicarea. De unde țîșnește discordanta? Dacă Ana Blandiana stăruie pătimaș pentru o clarificare pînă în pînzele albe - acțiunea ei nu denotă un instinct al cruzimii. Dezbaterea se desfășoară pe un tărîm abstract al conceptelor. Cînd e pus la îndoială devotamentul față de o credință, poetei îi displac compromisurile, jumătățile de măsură, aranjamentele. Degeaba asud, aducînd argumente, depoziția
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
colajului mecanic pentru a trece, mai departe, într-un plan simbolic și în unul al sugestiei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria să substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafață perfectă, imaculata și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnică directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit an semn imponderabil și an urma crepusculara. Cele două categorii de lucrări, identificate astfel an funcție de suport, determină și motivează diferit atitudinea și intervenția pictorului. Pânză, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei configurație este fluida și instabilă, determină o intervenție decisă, mai apropiată de picturalitatea consacrată prin practică tradițională. Pastă se așază cu o anumită densitate pe suprafața ei, formele se detașează
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
densitate pe suprafața ei, formele se detașează și ele prin modelaj cromatic, iar compoziția se realizează cu o naivitate jucată, prin repetiții și simetrii. Lipsite cu totul de acea frumusețe previzibilă și decorativă, care cucerește rețină și lenevește imaginația, aceste pânze monotone ale lui Vlădută au o discretă frumusețe interioară, născută din umbre fragile și din melancolii vagi. Structura lor maniheică (alb - negru, ăntuneric - lumină, mic - mare) subăntelege un anumit mister, măcar și numai pe acela născut din jocul contrastelor, iar
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
făcu Bixiou. - Debitorul este mai tare decît creditorul. - Oh! exclama Blondet, eu, in ce ai spus, văd parafrazaraea unei vorbe de-a lui Montesquieu, vorba în care se concentrează Spiritul legilor. - Ce vorba? întreba Finot. - Legile - explică Blondet, - șunt niște pînze de paianjen peste care muștele mari trec și în care rămîn doar cele mici. - Unde vrei să ajungi? îl întreba Finot pe Blondet. - La guvernul absolut! exclama acesta. Singurul guvern care poate reprimă faptele rele care încalcă legea. Da, arbitrariul
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
deloc disimulat al povestașului, cum îi spuneam, au parcă acea naturalețe a unui prim povestitor, de va fi fost vreodată cineva primul, și totodată o blîndețe disperată de Șeherazada care nu pentru viața ei povestește, ci pentru a urzi din pînzele înțelepciunii universului întreg, cu toate semințiile sale, o poveste fondatoare și atoateîncăpătoare. O poveste a poveștilor, cu toată conotația inevitabilă de licențios pe care familiaritatea cu Creangă o va include aici. În fond, gestul lui Carrière, de a concepe o
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
de sînge liric cu aceștia, desi cu o vigoare personală, fără nici un tic epigonic, autorul Duminicii fără sfîrșit adopta un ton sfidător, uneori ușor licențios, de artizan arțăgos, emițînd meșteșugite sudalme: "Zi de zi am lucrat la corabia cu șapte pînze/ că la o mare construcție./ I-am așezat cu grijă prova teuga babordul./ Treceau zilele a prostituate fierbinți/ pentru ibovnici de treabă. Tinerețea/ așa a trecut./ Veneau oamenii un fel de Iisusi astmatici:/ ase spune c-ar înaltă o corabie
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
o corabie de vorbea./ Zi și noapte am continuat să lucrez la corabie./ Zi și noapte imperiul îndoielii am frînt./ I-am așezat cu grijă pupă trirema odgoanele/ despăturita vatra din suflet gălețile cu roua/ ăPoftiti în corabia cu șapte pînze/ vîntu-i prielnic și depărtarea ne-asteaptă/ iat-o cum luminează cu toate rănile sale!a/ Dar oamenii întîrziau să urce./ ăAsta nu-i o corabie că toate corăbiile/ ziceau încercînd în mîini carcasa de litere/ fierbinți/ asta e o corabie de
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
de texte ce atestă talentul lui C. Th. Ciobanu, inventivitatea, proteismul sau archimboldesc și vocația reală a insolitului. Este vorba de poeme scrise cu garda jos și cu viziera trasă, arătând față umană a cavalerului inexistent: "Liane de legi găsesc pânză păianjenului/ despre cum n-aș ieși/ pe surpare-ncetinind cauza/ lovită de sunetul unui lanț,/ încă-i zic cerc aparent/ să-l încerc sau să-l ocolesc,/ oricum apărâmdu-mă de norii prea ignoranți/, gata să mă-nnopteze/ până mă disculp/ imprimând
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
perechi superbe biologic, sportiv-despuiate, cu brațe și pulpe rumenite de soarele verii, intră în localurile astea, botezate amuzat-cosmopolit: Caffă Marlene Dietrich, Discotecă Blue Angel, Berăria Deutschland! Deci, o secundă, fără văicăreli! Terapeutic. "La Luminiș e muzică din nou", așa sună pînză albă de deasupra ușii prin care, iată, intră pilcul de învățăcei ce, după săptămînile de studiu, în încăperile de taină, vor da diseară concertul de închidere. Revăd vila stenic-demonicului Enescu și a delicat-princiarei sale Maruca. Ce fantastică metamorfoza! În domneștile
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
principalele reprezentări picturale ale nudului feminin, pornind de la celebrul tablou al lui Gustave Courbet din 1866, Originea lumii, prima înfățișare directă a sexului femeii în pictură. Tabloul a trecut în decursul timpului prin diverse mâini, ascuns de obicei sub alte pânze nevinovate, chiar și de către Jacques Lacan, care l-a disimulat sub o pânză suprarealistă a lui Masson. Abia în 1995, tabloul intră în posesia Muzeului d’Orsay și poate fi văzut de toată lumea. Cine a fost modelul Originii lumii nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
Courbet din 1866, Originea lumii, prima înfățișare directă a sexului femeii în pictură. Tabloul a trecut în decursul timpului prin diverse mâini, ascuns de obicei sub alte pânze nevinovate, chiar și de către Jacques Lacan, care l-a disimulat sub o pânză suprarealistă a lui Masson. Abia în 1995, tabloul intră în posesia Muzeului d’Orsay și poate fi văzut de toată lumea. Cine a fost modelul Originii lumii nu se știe nici astăzi. Când „Paris Match” a pretins în 2013 că a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
a depus plângerea împotriva lui Radu Moraru și a televiziunii B1 TV. "Decizia a venit la doi ani de zile după ce am depus plângerea, în octombrie 2009. Sunt mulțumit. Nu mă iluzionez, știu că va face recurs, dar mergem până în pânzele albe. Legea zice că nu poate să spună oricine orice despre oricine, fără să și probeze", a spus Victor Ciutacu. Totodată, Victor Ciutacu a spus că are de gând să facă recurs, deoarece, deși nu îl interesează pentru sine valoarea
Victor Ciutacu a câştigat procesul împotriva lui Radu Moraru şi a postului B1 TV () [Corola-journal/Journalistic/24870_a_26195]