538 matches
-
dezvălui neștiutor ținta lor către coasta de răsărit: La Veracruz. Ni s-a spus că de acolo o să ne îmbarcăm din nou pe vas. — Veracruz, omul să arătă uimit. E primejdios! Primejdios... — Nu știți că prin părțile acelea tribul Huaxteca pârjolește satele spaniolilor, dă foc la case și stârnește răzmerițe? Să fie vorba despre o răscoală? Așa o asuprire... nici măcar indienii cei supuși n-au mai putut suporta. Velasco nu le spusese nimic. Era prima oară când auzeau despre aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
însemna, de asemenea, și renunțarea la negoțul cu Nueva España. Prin urmare, însărcinarea care le fusese încredințată, la fel ca și călătoria aceasta - toate nu mai aveau nici o însemnătate și erau în zadar. Lunga lor călătorie. Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dar lipsesc politicile de promovare. Traducători excelenți avem. Ai scris o delicioasă (chiar așa!) carte de proză, "Blanca", pe care am citit-o dintr-o răsuflare. E o poveste de dragoste care se consumă așa cum arde focul mocnit, care nu pârjolește, nu emană fum, ci dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în povestea de acolo? Sau mai abrupt: Cine e Blanca, domnule Pantea? Te rog să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de noi. Chiar dacă viața lor a fost săracă și plină, precum ulița satului, de praf..., de praful sărăciei, nu a dorit niciodată să se despartă de cei trei copii micuți, orfani și frumoși! Au rămas copiii ei. MURA Arșița verii pârjolea totul în calea ei. Din depărtare, valuri de căldură păreau că se apropie legănându-se în fuioare plutitoare. Chiar și vântul, copleșit de căldura acelei zile, era ascuns undeva, pe aproape, poate pe sub o salcie pletoasă sau cine știe pe
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând În prima prăvălie cu hamburgeri, așezându-se În spate și comandând ceai. Bău până la fundul ceștii grele, până la gustul taninat, storcând plicul Îmbibat și cerând celui de la tejghea Încă niște apă, simțindu-se pârjolit de sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja cea mai mare nevoie a lui Sammler era acum să ajungă În patul său. Dar știa ceva despre cum să te dai la fund. Învățase În Polonia, În război, În păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot, și cu ce mai rămâne moartea? Pângărește, și apoi fugi spre fericirea uitării. Sau zbughește-o spre alte lumi. Recunoscu după aceste gânduri că se pregătea să-l Întâlnească pe Govinda Lal. Era posibil să discute asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ea și se amenințau pe rând cu atacuri nucleare pe care aveau să le declanșeze primii, cancerul o devora pe mama mea. Noi cumpăram un frigider la mâna a doua, cea dintâi achiziție a noului cuplu - interiorul ei era pârjolit de radiații. Noi dansam ori de câte ori aveam ocazia și credeam că să fii tânăr e tot ce contează - pântecele ei devenea o rană care nu se mai putea închide. De fapt, aș vrea să relatez ce altceva s-a mai întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nimeni nu percepe de ce nu vreau să merg la uitarea ce doare întâi și apoi moare. De ce nu mai urc pe scara de clopote arse care petrec spre cer toate sufletele viselor? Prin țărâna de trupuri viața mea a rămas pârjolită de Demoni. Numai Dumnezeu mai știe de ce mă plânge universul în lacrimi arse de toamnă, iar sufletul meu e un luceafăr stins într-o încercare a stelelor. SECETA ADEVĂRULUI în memoria Eugeniei Moldoveanu Această primăvară e o furtună de suflete
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unse cu unt din belșug, care au văzut urmele monstrului cu limbi de foc pe care le-a lăsat de pe la izvoarele Tisei și până hăt către Slovăcie. Parcă a mistuit totul ce i-a stat în cale după care a pârjolit munții și i-a lăsat numai cremene, încât oamenii nici nu mai cutezau să-i numească cei păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a spulberat din calea sa și toate sălașurile cu oameni cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Obosit, mă întorc acasă, închid ochii și tac. Căci privirile mele și vorbele ar arde totul în jur. Cei dragi. Primițimă! Iubiți-mă așa cum voi fi, orb, inert. Primiți-mi coșciugul între voi și nu mă treziți, căci dragostea mea pîrjolește! Și eul meu subtil, atotstăpînitor, cuvîntează: „-Ei, bine, azi e ultima zi și știi, mîine vine întotdeauna prea repede. Și la urma urmei, nici ea, moartea, nu-i matură. E, probabil, copil sau poate, adolescentă că prea se joacă cu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dai mîncare, le faci injecții și vorbești cu ei, să treacă vremea. Nu, nu. Te împăiez și te păstrez lîngă mine, mai discutăm si noi, ce dracu`...“ 6 În creierul meu e o căldură îndrăcită care arde plajele și gîndurile pîrjolesc printre albine lîncezind, ocolind lacrimile care sfîrîie și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de străbătut, înveliți în prosoape groase, imense cîmpuri crăpate de argilă. Undeva, un negru lipește cu clei ziare vechi deasupra crăpăturilor sperînd ca sub ele pămîntul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
loc în care oamenii au supraviețuit. Și nu știam ce se întâmplase, dar cumva, înțelegeam că toată planeta fusese lovită de o catastrofă ini maginabilă. Nu mai erau nici păsări pe cer, nici insecte în aer. Iarba din parcuri fusese pârjolită și peste tot vedeam numai câmpuri de cenușă fumegândă. Asfaltul de pe străzile orașului era crăpat și crevase imense se căscau sub picioarele noastre, trebuia să fim atenți pe unde pășim, ca să nu cădem în lava care clocotea în adâncuri. Ardeau
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Cei doi copii creșteau frumos, o soție care mă iubea și o iubeam și un socru, un tată, cum nici nu credeam că voi găsi în viața mea. Am spus marea tragedie. În Australia, când nu te îneacă apele, te pârjolește focul. Eram plecat la o fermă cam la 200 de kilometri pentru a rezolva o problemă ivită acolo. Când am plecat dimineața cu mașina, la buletinul meteo s-a anunțat pentru zona statului Queensland că va fi furtună cu vânt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
gerul a fost cumplit peste Moldova. Grâul, secara și orzul de toamnă semănat în toamna anului 1945, a răsărit frumos, dar din cauza lipsei de zăpadă și a gerului din lunile de iarnă ale anului 1946, ogoarele semănate arătau primăvara ca pârjolite de foc. Ici-colo mai erau smocuri de grâu, secară sau de orz. Gerul distrusese culturile de toamnă. Ploaia puțină căzută în primăvară nu a mai putut ajuta cu nimic recoltele. Oamenii au semănat orz de primăvară, porumb și floarea soarelui
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
capătul de sus al listei. Și, În privința eroului nostru, așa s-a și Întâmplat. În anii primei legislaturi a fost ponderat. A furat mai cu perdea, mai câte puțin, la Început, dar, pe măsură ce timpul trecea, pe măsură ce experiența primarului creștea, Pârjol pârjolea mai cu nesaț, mai cu nerușinare, mai cu Înverșunare. Pământ, și iar pământ! Își dorea, mai mult decât orice pe lume, pământ! Cât mai mari suprafețe de pământ, pe care și le alătura, celor de mai dinainte, Încât, moșia sa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și de apă și a recomandat mai multe măsuri pentru cultivarea plantelor în condițiile actuale de secetă și de criză economică. În faza actuală de derularea apocalipsei, viața pe pământ nu mai poate decurge de la sine. Atunci când energia solară ne pârjolește și ne arde de vii, nu este suficient să ne dăm cu alifie și să ne ascundem sub umbrelă. Dacă vrem să continue viața pe pământ, trebuie să acționăm conștient. Excesul de energie solară, emis de soare, este permanent. În
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
se făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea rumenită atât de apetisantă, Încât mulți din cei prezenți pe terasa Corso Înghițiră În sec. Salivau nu numai mesenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură să-și caute, chipurile, consoartele... Intrau dintr-un comaprtiment În altul, Întrebau de-un nume, apoi, arătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
magazinul de chilipiruri și al dorințelor nestăpânite în contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și fredonate, eu am înșfăcat energia nebiruită; iar tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate în pasiunea amintirilor! Am sorbit lacomi, în ciuda Împăratului Verde, dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
cum se rupe ceva în ea, ceva îngrozitor de profund, simțea greșeala de a-și fi creat un astfel de iubit ficțiune, dar nu mai era drum de întoarcere, iubitul ei ficțiune îi intrase în toate fibrele, îi devasta zilele, îi pârjolea nopțile, devenise umbra ei. Ca să scape cumva de el se așezase lângă telefon, aștepta să o sune ca să-i poată spune una de la obraz, nimeni nu o putea desprinde de acolo, cei din casă îi improvizaseră un pat dintr-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spectacol, fiecare încerca să profite la maximum de mintea celuilalt, chiar se simțeau geloziile intelectuale dintre ei, dar erau atât de mascate încât de abia se broda o catifea pe o relație intelectuală de excepție. Nu se tutuiau, dar se pârjoleau din priviri și în jur "mirosea a creier ars", cum spuneau fascinați și invidioși colegii lui Aide. Toată Agronomia se hrănea din această poveste de dragoste intelectuală. Dar pe Aide a costat-o cariera universitară. Târziu și-a dat seama
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
amenințat pe șeful restaurantului și al hotelului că le iau capul dacă fac cea mai mică greșeală și apoi mă băgam în pat cu interdicția strictă să nu fiu deranjată în "boala mea". Trăgeam să mor. Omul acesta mi-a pârjolit inima mai abitir ca focurile iadului. Îmi venea să mă spânzur de durere. În ziua când a plecat m-am urcat pe vasul unui WC ca să-l mai pot vedea încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]