518 matches
-
cunoscut sub numele Tamerlan cel Schiop. Acest demn urmaș al marelui Ghengis i-a fost rival în totul: în cuceriri, în credulitate și mai presus în cruzime. Dacă Ghengis a ars Pekingul, Samarkandul, Bukhara și alte vestite cetăți bogate, Timur pârjoli pe lângă Bagdad, Delhi, Damasc, tot pe atât de numeroase metropole ce au existat odinioară. Dacă primul omora tot ce întîlnea în cale, cel de-al doilea se desfăta privind la Bagdad o piramidă înălțată din 90.000 capete tăiate neted
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Toate țările din calea lui fuseseră ocupate, numai Moldova sta încă slobodă și-i era ca un ghimpe în coastă. Și era în anula acela o iarnă goală. Din porunca lui Vodă, poporul se trăsese din calea turcilor spre munte, pârjolind totul în calea lui și otrăvind fântânile. Caii turcilor trecuseră ca prin- tr-o pustietate de la Dunăre până la Vaslui și slăbiseră foarte. Turcii șiau așezat tabăra lângă Podul Înalt. La câteva zile după Anul Nou, era o negură, s-o tai
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
a X-a de la Liceul din Noua Suliță, Eu vin din neamul românilor, publicată în Septentrion literar: Eu vin de-acolo, de unde piatra a fost lovită, crăpată, ciuntită, dar a rezistat puhoaielor vremii... Eu vin de-acolo de unde focul a pîrjolit, culcînd stejarii, dar rădăcinile acestora au înviat din nou. Eu vin din acel pămînt ce ascunde adînc sămînța vieții unui neam iubit de zei. Eu vin de-acolo, de unde susurul apei, răcoarea pădurii și cîntecul păsărilor au făurit melodia doinei
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cer, ca o grămadă incertă. Să fi fost mâna arhitectului măcinată ca o bucată de carne, înainte de a prinde creionul? Întrebări pălind în lucirea deșertului, în timp ce vila se înalță, inertă și grea, crescută din sine însăși. Razele roșii ale înserării pârjolesc fațada masivă în loc s-o mângâie, iar cele două turnuri rotunde, având ferestre cu menouri, primesc, ca-n fiecare zi, încruntarea mânioasă de purpură a soarelui la apus. Cu siguranță Windcote, cu numele ei de mascaradă, trebuie să fi răsărit
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fratele meu. Acest lux îmi dădea motive de mândrie față de colegii din sat, deși îmi lipsea anturajul lor și îi invidiam pentru peripețiile și năzdrăvăniile pe care le făceau în timpul navetei. Am trăit greu în timpul secetei din 1946. Pământul era pârjolit. Animalele nu mai aveau ce mânca, iar apa scăzuse în fântâni, iar unele dintre ele chiar secau. Rezervele de porumb și de grâu ni s-au terminat din primăvară. Norocul nostru a fost că tata făcea cu locomotiva curse pe
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
treci și tu la injecție! se răstește doctorul. Filozofie la un pahar Peste numai cîteva miliarde de ani, Soarele se va umfla mai ceva ca spuma pe lapte și va cuprinde Pămîntul și celelalte planete. Frumosul nostru Pămînt va fi pîrjolit, ars, topit și, din cauză că scăpare n-are, va exploda. Buum! Și după asta, gata, nimeni și nimic nu mai poate ține socoteala timpului. Nici un arheolog, nici un istoric, nici un șef de stat și nici urmă despre cei care au făcut cîndva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mică. Vînzătorul vecin vine și el la acest spectacol inedit. În spatele meu o aud pe vînzătoarea frustrată: Are un cap cît o coșarcă! Nu sînt sensibil la necazul vînzătorilor de pălării, dar ce mă fac eu cu soarele acesta care pîrjolește și arde totul? După cîteva săptămîni am treabă în Mexic și soția îmi aduce aminte: Ai grijă, nu uita să cumperi o pălărie. Tot timpul sejurului meu acolo mă gîndeam la o pălărie din paie. Dacă la umbra unei pălării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simțul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decență, de generozitate. Eul propriu pârjolește totul în jur: realitatea devine materia primă a unor ambiții private, ceilalți devin adversari sau unelte, viața nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare. E nevoie de efectul trezitor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Iisus este exclusă în mod sistematic. Duminică, la ora trei după-amiaza, nefe ricitul moșneag cu barbă albă a plătit ca mulți inocenți pentru o greșeală de care se făcuseră vinovați cei ce vor aplauda la execuția lui. Focul i-a pîrjolit barba și Moșul a dispărut în fum. La finalul execuției a fost publicat un comunicat, din care redăm aici esențialul : Reprezentînd toate căminele creștine din parohie dornice să lupte împotriva minciunii, două sute cincizeci de copii, strînși în fața porții principale a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cel puțin în parte faptul că popoarele acestea nu aveau nici nevoie, nici chef să cultive pămîntul și să crească animale, deși o serie de tehnici preagricole le erau cît se poate de bine cunoscute. Popoarele fără agricultură știu să pîrjolească la sfîrșitul perioadei de vegetație cîmpuri cu plante sălbatice ca să-și asigure o recoltă mai bună anul următor. Ele amenajează în apropierea locuințelor, cu specimene transplantate, grădini ce le oferă legumele și fructele preferate. Creează pentru aceste specii habitate originale
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
multe sute de văleaturi, Până când, de la o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând pe rând, cu gând de moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de ordii pribege Le izbesc cu vrăjmășia celor ce n-au
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
lacrimi. Când vine vre-un vecin în curte, Ea-l privește Și nu-i răspunde la binețe. Cu gura amară oftează adânc : - «Zahiu, nădejdea mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ploaie... o bură măcar... Ei nu se lasă, tot trag nădejde că nu-i va lăsa Dumnezeu să moară. Rugăciunile pe ogoare pentru ploaie, nu mai conteneau... nădejdile nu se stingeau... Seceta, însă, nu slăbea ba dimpotrivă, parcă mai îndârjită pârjolea totul fără milă. Păpușoiul a fost compromis, n-a plouat în luna mai deloc, nici o picătură. Vitele și oamenii erau amenințați cu foametea... Bietele animale zbierau de foame pe câmp, ziua și mugeau prin ogrăzi noaptea. Bucatele se scumpiseră, că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o duceau bine. Numele Împăratului nostru era Maramengro Dev. El mai avea doi frați. Numele lor era Romano și Singan. Toate bune și frumoase dar se Întâmplă un mare război. Musulmanii l-au făcut. Soldații au distrus țara Rromilor, au pârjolit pământul. Toți rromii au fugit din țara lor...Cei trei frați și-au purtat oamenii pe drumuri Îndepărtate. Unii au mers În Arabia, unii În Armenia și alții În Bizanț...” (după Gh. Sarău- Rromii, India și limba rromani1998- poveste culeasă
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
să fie transportat. Alte metode de prindere a cangurilor sunt alergarea pe teren deschis, zeci de kilometri, până la epuizarea forțelor cangurului, mânarea În zone anumite cu ajutorul crengilor sau al unor plase speciale Împletite din fibre speciale, utilizarea focului cu ajutorul ierbii pârjolite de soare, iar când pământul este plin de apă de ploaie urmărirea cu ajutorul câinilor dingo 200. Dacă sunt mai mulți vânători, cangurul poate fi gătit simplu, asemenea metodei de e preparare a „oii tâlhărește” În groapa de jăratec, cu blană
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dorește, de a o face pe veci fericită. Aș fi vrut ca, în timpul care ne-ar mai fi rămas, să o consolez așa cum numai un zeu poate consola. Dar, totodată, doream din ce în ce mai mult, și cu o violență care aproape că pârjolea tandrețea, să fie a mea, să o posed trup și suflet. Chiar din momentul recunoașterii, dorința fizică, stârnită, tulburată, se sucise și se răsucise în mine, simțurile fiindu-mi în permanent dialog cu gândurile, pentru că, pe măsură ce mă căzneam să contopesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
visului unui om măcinat de febră. Vremea, intuindu-mi starea de spirit, sau poate chiar molipsindu-se de ea, a devenit mai dogoritoare, apăsată de acea căldură compactă, neînfiorată de vreo suflare, care prevestește furtuna. Lumina se întunecase deși soarele pârjolea dintr-un cer fără nor. Mă simțeam slăbit, străbătut de frisoane de parcă aș fi clocit o gripă. Impresia mea că Hartley ar fi bolnavă lua din ce în ce mai mult forma unei certitudini. Ochii îi scânteiau, mâinile îi erau fierbinți. Mirosul îmbâcsit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu 20 de ani, mi-a dat pașaportul pentru România. A venit să negocieze convenția comercială. Seara cu Elisabeta în grădină, senin, nici o speranță să plouă. Sandro în Rusciuc. Joi, 3 iunie/22 mai Foarte cald, secetă îngrozitoare, totul e pârjolit. Ora 11 Pherekyde, problema comercială înaintează greu. După-amiaza Nacevič, care îmi anunță vizita lui Sandro. Ora 4 Coutouly, care pleacă la Paris pentru tratatul comercial. Ora 5 Filipescu, pentru ferăstrăul cu aburi de la Galați, care trebuie mutat la Reni din cauza
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Numai acolo unde este motivație interioară, viața este frumoasă. Motivația interioară dă frumusețe vieții. Nu m-am putut obișnui niciodată cu ideea că profesorul trebuie să facă administrație: dosare, regulamente, proceduri... Sunt oameni care - cu egoismul, mândria și încăpățânarea lor - pârjolesc tot ce este autentic și sincer în jurul și în calea lor. Fiecare se apreciază doar pe sine. Nimeni nu ne spune, dar iubind oamenii ajungem - probabil - până la urmă, să fim sacrificați de ei. Să le lăsăm oamenilor să le tihnească
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
am observat abur ieșind din tastatura laptop-ului meu. Fiindcă am pregătire de diplomat, cuvintele mele sunt de obicei rezervate; fiindcă prin natură sunt directă, ocazional mânia mea față de interpretarea greșită, din partea administrației Bush, a rolului și intereselor Americii va pârjoli totul în calea sa pentru a ieși la suprafață. Totuși, ceea ce simt e mai mult decât mânie; este tristețe așa cum simt mulți americani indiferent de afilierea politică pentru că ne-am îndepărtat atât de mult de idealurile noastre. Această tristețe nu
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
clocotind într-o furie albă de spumă cremoasă [...] ca o creatură pe punctul de a se smulge din fiarele care o imobilizau"7. În doar câteva secunde, miile de oameni de pe străzi și din grădinile din centrul orașului au fost pârjoliți de un val de căldură uscată. Mulți au fost uciși pe loc, alții se zvârcoleau pe jos urlând în agonie [...]. Fiecare ființă vie era încremenită într-o atitudine de suferință indescriptibilă [...] După aproximativ jumătate de oră de la explozie [...] o ploaie
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
de noi. Chiar dacă viața lor a fost săracă și plină, precum ulița satului, de praf..., de praful sărăciei, nu a dorit niciodată să se despartă de cei trei copii micuți, orfani și frumoși! Au rămas copiii ei. MURA Arșița verii pârjolea totul în calea ei. Din depărtare, valuri de căldură păreau că se apropie legănându-se în fuioare plutitoare. Chiar și vântul, copleșit de căldura acelei zile, era ascuns undeva, pe aproape, poate pe sub o salcie pletoasă sau cine știe pe
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
de la daci», cum spunea căminul cultural de altădată. Acum, nici cămin cultural nu mai au. Au însă ghinionul să fie lângă Baia Mare: moroșenii și-au ridicat coșurile combinatului mai sus și fumul blestemat se condensează deasupra oșenilor la fiece ploaie, pârjolind grădinile și livezile. «Uitați-vă la strugurii noștri: niciodată n-au fost așa de urâți», îmi spune doamna Feher din Negrești, un târg de vreo 16000 de suflete, dar cu orgolii de metropolă. Unii oșeni au firme rentabile, care varsă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
obiceiurile. Precuvântarea istoriei moderne a țărilor române este neapărat schimbul portului; țivilizația de astăzi este fapta logică a părăsirei hainilor vechi; ideea nouă a năvălit în țară odată cu pantalonii, și mai strașnici decât năvălirile tătărești: în cât ai scăpăra, au pârjolit șacșâri, șlicuri, mestii, giubele și toată garderoba strămoșască.“ (Studie modovană) Teoria este vizibil tributară punctului de vedere „fiziologist“, cu numeroase adeziuni în epocă, potrivit căruia aparențele induc esența printr-un sistem inflexibil de concordanțe. Dar fiziologiile, la noi ca pretutindeni
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mare templu cu un altar dedesubt", în care ea însăși îi va învăța riturile pe oameni (v. 271 sq.). Apoi părăsește palatul. O dată clădit sanctuarul, Demeter se retrage înăuntru, mistuită de dorul fiicei sale și o cumplită secetă începe să pârjolească pământul (v. 304 sq.). În zadar îi va trimite Zeus soli rugând-o să revină printre zei. Demeter îi răspunde că nu va pune piciorul în Olymp și nu va mai. Lăsa nimic să mai crească pe lume până când nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]