465 matches
-
simțeam că aș avea o valoare prea mare și nici respect pentru propriul meu eu" (Ibid.:301). Asemenea date i-au îndemnat pe Werth și Flaherty să lanseze anumite teorii cu privire la relațiile nesincere. Am menționat deja părerea lor că persoanele păcălite care descoperă înșelătoria au inițial tendința de a nega existența acesteia. În a doua fază, minciuna este acceptată, drept urmare se trece la acțiune. În relația dintre două persoane minciuna se poate ramifica, incluzînd și alți protagoniști, fie pe post de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
relația dintre două persoane minciuna se poate ramifica, incluzînd și alți protagoniști, fie pe post de colaboratori la înșelătorie sau inițiatori ai unor noi minciuni. O relație nesinceră se poate extinde și în alt sens, influențînd întreaga existență a celui păcălit; "era o minciună care ținea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru", a spus R2 (Ibid.:302). Sentimentele generate de minciună sînt uneori foarte intense și pot intra chiar în conflict unele cu altele. Există numeroase motive pe care le dau cei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt mințiți sau, ca să prezentăm problema într-o manieră mai pedantă, motive pentru care unii oameni mențin relația cu cei despre care știu că încearcă să-i mintă sau ale căror minciuni le acceptă. În general, acordul tacit prin care păcălitul pretinde că nu a fost înșelat și se poartă ca și cum minciuna ar fi ceva adevărat, este un act de inducere în eroare, deoarece mincinosul are impresia greșită că a reușit să înșele. Cu toate acestea, mincinosului poate să-i convină
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a fost înșelat și se poartă ca și cum minciuna ar fi ceva adevărat, este un act de inducere în eroare, deoarece mincinosul are impresia greșită că a reușit să înșele. Cu toate acestea, mincinosului poate să-i convină această purtare a păcălitului, din moment ce este lăsat să creadă că minciuna sa a avut succes. Acordul tacit uni-direcționat poate provoca sentimente de frustrare celui păcălit și e posibil ca acestea să persiste chiar dacă acordul devine reciproc, iar mincinosul doar pretinde că a reușit să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
are impresia greșită că a reușit să înșele. Cu toate acestea, mincinosului poate să-i convină această purtare a păcălitului, din moment ce este lăsat să creadă că minciuna sa a avut succes. Acordul tacit uni-direcționat poate provoca sentimente de frustrare celui păcălit și e posibil ca acestea să persiste chiar dacă acordul devine reciproc, iar mincinosul doar pretinde că a reușit să înșele. Colaborarea deschisă poate fi binevenită cînd mincinosul și păcălitul au o relație de egalitate, însă nu același lucru este valabil
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
avut succes. Acordul tacit uni-direcționat poate provoca sentimente de frustrare celui păcălit și e posibil ca acestea să persiste chiar dacă acordul devine reciproc, iar mincinosul doar pretinde că a reușit să înșele. Colaborarea deschisă poate fi binevenită cînd mincinosul și păcălitul au o relație de egalitate, însă nu același lucru este valabil și în cazul unei inegalități, cum ar fi de exemplu relația dintre părinți și copii. Aici se întîlnește mai des acordul tacit decît colaborarea deschisă, deși copiii pot fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
membrilor Pentagonului și cel al unor femei americane aflate în criză sentimentală. Aceste fenomene complexe nu apar numai în cele două contexte separate, iar datele înregistrate ar trebui să ne pună în gardă în privința posibilelor relații similare între mincinos și păcălit, ce ar apărea în multe alte situații. Comentariul lui John Locke, menționat în capitolul 1, că "oamenilor le place să fie păcăliți" se aplică nu numai minciunilor spuse altora, ci și celor spuse propriei persoane. În plus, modul de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt motive întemeiate care justifică faptul că mulți mincinoși reușesc să-i păcălească nu numai pe ceilalți, ci și pe ei înșiși. Exemplele noastre arată că această consecință îi poate costa foarte mult atît pe mincinoși, cît și pe cei păcăliți. 8 A spune și a depista minciunile SOCIALIZAREA ȘI PERSONALITATEA Capacitatea de a spune minciuni și capacitatea complementară de a le depista, pe care pînă acum am considerat-o subînțeleasă în discuția noastră, nu apar complet cizelate la fiecare nou-născut
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a întîlnit numeroase situații în care apărea minciuna. Totuși, ea spune că oamenii se plîngeau rareori că au fost mințiți. Se sublinia întotdeauna faptul că din moment ce mințitul implica prezența a două tabere, sarcina de a descoperi adevărul îi revenea persoanei păcălite. Această repartizare oarecum neobișnuită a responsabilității poate explica absența sancțiunilor pentru minciună în comunitatea Quechua. Majoritatea observațiilor asupra minciunilor spuse de copii provin, desigur, din culturi în care aceste sancțiuni sînt puse în practică; absența lor rămîne probabil nesemnalată. Multe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
general le arată doar cum să fie buni în mod acceptabil). Însă ar trebui întreprinse anumite cercetări pentru a descoperi modul în care se învață arta mințitului, pe lîngă alte jocuri copilărești cum ar fi încrucișarea degetelor la spate (încît păcălitul să nu vadă acest lucru) sau atingerea umărului drept al altcuiva cu mîna stîngă (Hall 1890:68), pentru a obține astfel imunitatea față de consecințele religioase sau seculare ale mințitului. Avem nevoie de mai multe studii, cum este spre exemplu cel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
persoane care nu au legătură cu acestea. În politică, majoritatea minciunilor sînt spuse cu intenția de a păcăli pe toată lumea, încît chiar ziariștii pot fi victime care au sesizat înșelătoria. Însă, în alte domenii, unde ținta minciunilor este mai restrînsă, păcălitul poate fi avertizat de către o persoană din afară. Într-adevăr, o persoană păcălită care este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea în vileag înșelătoria. După cum s-a menționat în capitolul 7, femeia
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu intenția de a păcăli pe toată lumea, încît chiar ziariștii pot fi victime care au sesizat înșelătoria. Însă, în alte domenii, unde ținta minciunilor este mai restrînsă, păcălitul poate fi avertizat de către o persoană din afară. Într-adevăr, o persoană păcălită care este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea în vileag înșelătoria. După cum s-a menționat în capitolul 7, femeia care se autoamăgea, consultată de Werth și Flaherty, a afirmat: "Nici nu m-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intențiile pot fi schimbate "fără ca acest lucru să atragă și o pedeapsă" (cf. Bilmes 1975:66, 68). După cum s-a menționat în capitolul 1, Bok (1978:20) ia în considerare două perspective asupra minciunii, cea a mincinosului și cea a păcălitului. Ford și Hollender (1988) comentează că "minciuna este adeseori percepută de cel păcălit ca fiind un atac agresiv". Indiferent dacă îi simpatizăm sau nu pe mincinoși, sîntem cu toții conștienți că și noi putem deveni victimele lor. Drept urmare, este în interesul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
agresiv". Indiferent dacă îi simpatizăm sau nu pe mincinoși, sîntem cu toții conștienți că și noi putem deveni victimele lor. Drept urmare, este în interesul nostru să se mintă cît mai puțin posibil, mai ales dacă adoptăm punctul de vedere al celor păcăliți. Bok (1980:7) ilustrează clar diferența dintre cele două perspective. Ea vorbește despre Frederic II al Prusiei care, pe vremea cînd era prinț, a scris o carte atacînd principiile lui Machiavelli, iar mai tîrziu, cînd a ajuns rege, i-a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îl consideră pe el și pe Machiavelli avocați ai înșelătoriei și violenței. Pledoaria lui Nietzsche avea totuși un caracter diferit și era însoțită de un accent pus pe slăbiciunea muritorilor de rînd și pe tendința lor de a se lăsa păcăliți. Atitudinea lui ambivalentă este bine ilustrată de unul din "principiile" sale: Există o anume ură față de minciuni și disimulare, care este rezultatul unui delicat simț al umorului; există de asemenea o ură similară care este însă rezultatul lașității, provenind din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
gînduri. Natura specifică a minciunii nu se caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect pe care minciuna îl are în comun cu eroarea. Ceea ce este specific e faptul că păcălitul este înșelat cu privire la adevărata viziune a mincinosului. (Simmel 1950:312) Al doilea aspect este contrastul pe care Simmel îl face între "omul primitiv, care trăiește în comunități restrînse" (1906:445 ) pe de o parte, și "viața modernă, civilizată", pe de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
capitolul 6 am menționat comentariul lui Scheibe cu privire la efectul terapeutic al unor minciuni inofensive, iar în capitolul 7 am amintit pledoaria lui Snyder în favoarea auto-amăgirii "la nivel global". Evident, în cazul unor minciuni, este în interesul mincinosului cît și al păcălitului să nu fie descoperite. Ambele extreme, lipsa dezvăluirii și dezvăluirea absolută, trebuie evitate. Totuși, avantajele și dezavantajele detectării minciunii nu pot fi analizate separat de un alt fenomen, demascarea. Majoritatea celor care au scris despre minciună par să fi neglijat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dezvăluirea absolută, trebuie evitate. Totuși, avantajele și dezavantajele detectării minciunii nu pot fi analizate separat de un alt fenomen, demascarea. Majoritatea celor care au scris despre minciună par să fi neglijat acest aspect important. Depistarea minciunii îl afectează pe cel păcălit, însă numai odată cu demascarea începe acest lucru să îi afecteze și pe alții în mod direct, inclusiv pe mincinos. Păcăliții trebuie să suporte singuri consecințele minciunii nedemascate, însă dacă are loc o demascare, consecințele vor fi diferite și pentru ei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Majoritatea celor care au scris despre minciună par să fi neglijat acest aspect important. Depistarea minciunii îl afectează pe cel păcălit, însă numai odată cu demascarea începe acest lucru să îi afecteze și pe alții în mod direct, inclusiv pe mincinos. Păcăliții trebuie să suporte singuri consecințele minciunii nedemascate, însă dacă are loc o demascare, consecințele vor fi diferite și pentru ei și pentru ceilalți. Efectele detectării și ale nedetectării diferă în funcție de domeniul în care apare minciuna, după cum în același mod diferă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
publică ar trebui să evităm pe cît posibil "iluziile plăcute" oferite de minciunile nedescoperite. În plus, în acest domeniu, detectarea ar trebui să fie însoțită de demascare, cu excepția cazului în care aceasta din urmă i-ar face mai mult rău păcălitului decît mincinosului. În alte domenii, avantajele și dezavantajele detectării și demascării sînt mai greu de caracterizat. Minciunile inofensive spuse în scopuri terapeutice au probabil mai puțin efect dacă sînt detectate, deși unii pacienți grav bolnavi, însă cu multă voință și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acesta a încercat să-i păcălească. În capitolul 8 am amintit preferința lui DePaulo și Jordan pentru o încredere necondiționată mai degrabă decît pentru adevăruri neplăcute. În general, adevărurile neplăcute sînt mai ușor de acceptat dacă sînt împărtășite altora, însă păcăliții care nu pot face acest lucru se confruntă singuri cu suferința. De aceea, un păcălit slab de înger și singuratic poate fi mai fericit, dar nu și mai înțelept, dacă nu reușește să descopere minciuna spusă de cineva în care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înger și singuratic poate fi mai fericit, dar nu și mai înțelept, dacă nu reușește să descopere minciuna spusă de cineva în care are încredere. Mărturia oferită de femeile consultate de Werth și Flaherty, citată în capitolul 7, ilustrează neputința păcăliților slabi de înger de a face față unor adevăruri neplăcute și suferința pe care acestea le-o provoacă. Astfel, deși ne-ar surîde să ne imaginăm o lume în care toți cetățenii ar putea detecta și demasca minciunile, trebuie să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Machiavelli accentuează permanent importanța onoarei și a gloriei cuceririlor militare. Totuși, chiar și așa, el scrie că "liderii înțelepți nu încearcă niciodată să cîștige prin forță ceea ce pot cîștiga prin fraudă". Această preferință pentru minciuni aparține, bineînțeles, mincinoșilor; inamicul lor, păcălitul, nu are ocazia de a-și spune și el părerea. Dacă argumentele înșiruite anterior pledează în favoarea minciunilor mai eficiente, mai inofensive și mai puține la număr, nu includ în aceeași categorie minciunile rău-voitoare, poate doar cu excepția contextului unui război. Dacă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în mod curent, nu mai apar acele avertismente premergătoare, din moment ce toată lumea știe despre ce e vorba. Importanța contextului, determinată odată cu dimensiunile domeniului, culturii și structurii, a fost demonstrată în capitolele 2-6. Printre altele, am atras atenția asupra modului în care păcăliții vizați de mincinoși sînt mai degrabă prieteni ai acestora decît inamici. Această direcționare a minciunii este dusă mai departe de minciunile discutate în capitolul 7, unde am încercat să fac diferența între autoamăgire și autoiluzionare. Procesul de transformare care intervine
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
implică o progresie, care se întinde pe parcursul a cîteva luni sau ani, de la o intenție clară de a înșela, aparținînd mincinosului, la situația în care nu mai este clar cine înșeală pe cine. Conflictul inițial de interese între mincinos și păcălit este atenuat de un acord tacit sau o complicitate prin care ambii pretind că ceea ce era o minciună nu mai este. Pe o distanță mai mare de timp, am văzut în capitolul 8 cum capacitatea unui individ de a minți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]