3,706 matches
-
putea fi o mare din care să lipsească chiar și fidelii Mahi-Mahi, care îi urmau peste tot, si, pentru majoritatea, această ipoteză era de-a dreptul inacceptabilă. Crezi că acela este infernul pe care Tané l-a rezervat pentru sufletele păcătoșilor? întreba dintr-odată Vahíne Auté, care demonstrase dintotdeauna un profund interes pentru soarta sufletelor. Dacă aș crede asta, ar însemna să accept că tatăl meu și toți însoțitorii mei din acea călătorie se află în infern, remarcă Miti Matái. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vie. Dar, în ciuda suferinței, a prăbușirii, împreună mâinile și ridică ochii spre cer spunând: "Doamne, nu Te judec. Doamne, nu mă supăr pe Tine. Dacă asta e voința Ta, atunci așa să fie. Dar sunt doar un om mărunt și păcătos și nu pot să nu Te întreb: De ce mi-ai făcut asta? De ce m-ai lăsat singură pe lume?" Se trezi lac de sudoare, ca din altă viață. Măcină zile întregi tâlcul acelui vis și fu convinsă că toate i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dorise nimic mai mult -, o simțea vibrând în brațele lui cu o căldură și o pasiune de care n-o crezuse în stare, făcându-l s-o privească aiurit, măcinat de tot felul de întrebări, obsedat de ciudățenii smintite și păcătoase. La adăpostul așternutului ei, Luana recunoștea că-și dorea o relație mai apropiată cu Ștefan, dar cum să facă asta și să-l lase, apoi, s-o părăsească? Nu-i era frică de nimic în lume, se considera capabilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
La fel și trupul perfect, dăruirea totală, necondiționată, împletirea deplină cu inima și dorința lui. Urcară mână în mână până la nori și căzură în hăul cel mai adânc de atâtea ori, sortiți pierzaniei, că nimic nu mai putea opri dezlănțuirea păcătoasă. Luana oferea clipei aceeași pasiune cu care trăia fiecare moment al vieții ei. Simțea exaltarea bărbatului iar singurul gând coerent era acela că ea provocase nebunia și se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Iașului avea să descopere că are probleme psihice. I se strânse inima. Și-l imagină lângă frumoasele orașului, vorbindu-le cu vocea lui caldă, bărbătească, fericindu-le cu privirea blândă și pe ele cu ochii topiți de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui îi provocau bucurie, ea clipea des și lăsa privirea în jos. Când, dimpotrivă, suferea, își încrunta sprâncenele iar Ștefan se aștepta să-i ceară, mânioasă, să se oprească. Dar Luana voia să știe. O dată ce soțul ei își încheiase spovedania păcătoasă de la telefon, ea căzuse într-un somn adânc, ce-i amintise toată viața de până atunci. Marcată de suferință și dorința de răzbunare, completase visul cu o pedepsire a vinovatului care n-avea nimic în comun cu realitatea. Revenită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
afle că partea reală a visului nu cuprindea și infidelitatea lui Radu. Deși numele lui o făcea să-și iasă din minți, nu-l putea urî întru totul. Reprezentase unealta împlinirii pedepsei divine. Uneori, Dumnezeu întârzia să-i lovească pe păcătoși dar niciodată nu uita să o facă. Continuând să-și consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu o muțenie îndărătnică, obosit și ajuns la capătul puterilor, Escu își ieși din fire. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mea e marcată de trecut. Nu pot privi înainte fără să nu mă uit, de nenumărate ori, în urmă. Greșelile mă urmăresc și se răzbună. Poți să-mi vorbești despre ele? Nu fără să apar în ochii tăi cea mai păcătoasă dintre femei. Intuind rostul acestor vorbe, Iuliana nu insistă dar simți o dorință nestăvilită de-a se răzvrăti împotriva acestei femei care făcea să se învârtă totul în jurul ei. Avea, la rândul ei, o viață, un zbucium și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în nopțile lungi, sufocată de singurătate și de lipsa de iubire, îmi vine să las totul baltă, să fug afară și să caut în întuneric un suflet, oricare, un trup, oricum, numai să-mi umple golul din viață, cât de păcătoasă ți-aș părea? De ce mă priviți cu toții ca și cum aș fi o sfântă sau o martiră și uitați că sunt, la rându-mi, o femeie, o femeie ca și tine, Luana? Vreau să mi se întâmple un accident și să cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cerul nopții. Ce-o să se mai Întâmple cu bebelușul? Întrebase Adam. Ei bine, o să moară ca să mântuie omenirea de păcat, Îi răspunsese unul dintre străini. Să păcătuiești Înseamnă să faci lucruri rele, să greșești, a explicat acela. Suntem cu toții niște păcătoși, și tu, și eu, amândoi. Iar asta Îl Întristase pe Adam Într-atât, Încât n-a mai scos nici o vorbă. Stătea la fereastră, cu privirile pierdute spre câmpurile rămase anul acela golașe și Înțelenite, cu urme de cenușă, ca niște
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să știe să țină stiloul în mână. Nu mă ocup de așa ceva, îi răspunsese în silă și-i întorsese spatele. Șeful de secție văzând scena îl întrebă pe veșnicul lui însoțitor: Ce face Sfântul Petru, se chinuie să atragă sufletul păcătosului veșnic rătăcitor? Încearcă el, că încercarea moarte n-are dar cu acesta nu-i merge. Urâciosul îi dă de furcă. Până la urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai puțin, îi spuse, să vă impuneți un exercițiu zilnic de relaxare a cărui durată să se mărească de la o zi la alta. Ar fi catastrofal, îi răspunse Sidonia. Atunci când nu gândesc lucid și real, visez și visul e mai păcătos decât o durere de măsele, vă spun adevărat. Își aminti de dantura ei, toată compusă din lucrări, executate, în timp, de diverși tehnicieni. Se putea compara cu dinții naturali ai lui Dimitrie, sfidător de puternici, aproape jignitori? De altfel observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar locuri libere, măcar că ce versuri frumoase are. La Judecata de Apoi e concurență mare Întrucât fetele plecate la lucru În Italia, și chiar centuristele de la noi, emit pretenții. E greu să alegi când Își povestesc siviurile. Nepotu' meu, așa păcătos cum e, are Însă și principii. Nu face nici o concesie În cazul Lui, al Fecioarei, al Fiului și al Evangheliștilor. Aici e cu credință și cu știință. Și cu multă, multă evlavie. Când ne-am apropiat de Szolnok, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în iarna lui '46. Uite, citește asta: "Dac-ați fi mai inteligenți și mai identificați cu tradițiile culturii, ați desființa definitiv cenzura și ne-ați lăsa să lucrăm după cum ne taie capul. Tăiatul capului e unicul criteriu în cultură (...)". Gura păcătosului! Îl sărbătoriseră, la jubileu, ca "poet național". N-a contat. Sorin Toma, N. Moraru, Traian Șelmaru și Vitner l-au zvîrlit din teritoriul literar. Fără să le dea nimeni replică. L-au scos poet al burgheziei, dăunător, purtător de molimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima, plesnită cum e și cana (din cauza cafelei fierbinți, turnate prea repede) își revine. De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca toată lumea să știe. Noi am iubit-o pe Philomena și din cauza asta a trebuit s-o mințim și să ne ascundem de Dora. Așa au stat lucrurile în general. Și nu e nimic deosebit în această poveste, dincolo de firea păcătoasă și pătimașă a Dorei, care pur și simplu ne asteniza cu insistențele și geloziile ei. Dora: Ipocrit nenorocit! M-ai mințit și umilit o viață întreagă, acum mai sunt și acuzată de trigamie și trebuie să trăiesc cu conglomeratul ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
n-o poate sesiza decît un ochi bine format, se gîndește. Credeți că mie nu mi-au ieșit ochii din cap de oboseală? se plînge și Tușica, dar fiecare cu treaba ei, încearcă să se consoleze, croitul e cea mai păcătoasă muncă, i se pare. Depinde pe cine croiești, face Angelina o glumiță, trăgîndu-i cu ochiul Delfinei, ia spune-ne în ce-ai intrat că murim de curiozitate, o pune la încercare. Zbîîîrrrrr, Delfina se preface că n-o aude, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
normal că s-au hotărît să renunțe. La început stăteam și mă rugam să nu ni se întîmple și nouă același lucru, spune Părințelul, dar se pare că nici rugăciunile nu mai sînt bune la nimic zilele astea. Ești un păcătos și jumătate, zice Curistul, nu trebuia să scandezi nici jos Ceaușescu, nici jos Cizmarul, asta era treaba altora. — Asta credeți voi că s-a întîmplat? întreabă Roja cu jumătate de gură. De asta v-ați descurajat în halul ăsta? — Exact
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că nu erau și oameni cumsecade printre ei, au fost și din ăștia, dar s-au retras pe rînd cînd au văzut ce se petrecea acolo. Parcă te văd și acuma la balconul ăla, priveai totul cum privește diavolul un păcătos, nu-i adevărat, se opune Roja, eu încercam să acumulez doar experiență, asta nu mai contează, i-o întoarce Părințelul, doar nu te așteptai să planez deasupra voastră și să fac ordine în Sodoma și Gomora. Odată cineva mi-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a Înțeles că nu se mai poate, s-a gândit retrospectiv și a considerat că „au făcut păcate mari”! S-a Întors către soare și a rostit un „iartă-mă Domni cî nu știu di ci-am căpchiet!” Dar gândul „păcătos” nu l-a părăsit. A cătat soluții ... „trii-patru ani”, auzi tu colo, ce-i pasă ei! Și apoi tare: Tu nu ești oare vinovată, așa un pic? Nici oleacă! N-ai spus tu minciuni că ai fost cu fete! Băiatul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dom' George. Da' să știi că nu vînd. N-aș cumpăra nici să mi-l dai degeaba. Cum așa? zîmbește moșul. Am alte gînduri acum. În lumea asta totul este trecător. Trebuie să rămînă ceva în urma ta. Dacă ai moștenitori păcătoși, degeaba rămîne. Tocmai aici este buba. Trebuie să lași ceva tuturor. Cum adică? Eu voi cumpăra un teren și voi face o biserică și o casă parohială. Moșul George cască ochii ca la vederea ursului. Da, da, dom' Damian. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
jumătate din cheagul adunat și cealaltă jumătate o vor da pentru păstrarea posturilor. Am muncit degeaba, se văită Crudu. Am 50 de ani, am timp eu să refac ce-am pierdut? Unii îi spun că nu, alții că da... Cleptomanul păcătos Nu vă luați niciodată după aparențe, zice un proverb foarte înțelept. Aproape că aș fi de acord, dar Vasile Datcu mi-a creat anumite îndoieli. Mai precis, pe unde trece Vasile ăsta, cel care căuta pe acolo după plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a trebuit să merg la nuntă. Era să fac infarct. Mireasa avea 19 ani, era atît de frumoasă, de delicată, de vaporoasă, de ireală, încît am uitat să închid gura. Donose mergea țanțoș și o sorbea din ochi. Fata, ca păcătoasa, resemnată și chiar bucuroasă că a găsit un țap ispășitor. Ceea ce nu știa frumoasa făptură este că absolut toți bărbații prezenți acolo ar fi fost în culmea fericirii dacă ar fi fost ei "țapi ispășitori". Și dumneavoastră? ați întreba cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dura uneori și două-trei minute pînă te lovea în cap. Acum însă, și-a inversat ordinea etapelor pentru care venise. Mai întîi o va jupui și apoi o va iubi. A scos cuțitul și, cu mișcări încete, se apropie de păcătoasă. Avea ochii injectați, puțină salivă pe la colțurile gurii, adică era pus pe fapte mari. Cînd Parșivu se întreba de unde să înceapă jupuitul, i s-a rupt filmul instantaneu. O măciucă l-a scos din lumea reală și l-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aură 178 Judecătorul lui Bostan 181 Fîntîna cu ghinion 184 Șmecherul 187 Între confrați 189 Un inginer nefericit 192 Adevărații creștini 195 Datini de Crăciun și de Anul Nou 198 Destinul lui Laurențiu Spînu 201 Un vameș distrus 204 Cleptomanul păcătos 207 Șmanglitorul 209 Un ziarist pocăit 212 Cu ce ți-am greșit, Doamne? 215 Ce, mă crezi proastă? 217 Ce oameni! 220 Bogații maneliști 223 Ploșnițele 226 CAPITOLUL IV Taina eternității 229 S-a însurat Costică 231 Norocosul 234 Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]