467 matches
-
spiritual, care erau creștini de nume și nu în suflet, aceia care în locul fericirii veșnice preferau bogățiile și onorurile lumii. Printre aceștia se numărau și filozoful sofist constantinopolitan Hecebolius, care în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un sofist mizerabil, unul dintre atâția oportuniști; au fost și mulți soldați apostați care se întreceau în aducerea de sacrificii; expresia sa este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
gest, împăratul l-a exilat într-un castel ridicat într-un loc singuratic, poruncind să fie torturat. După ce a stat închis un an și câteva luni, a primit conducerea imperiului ca răsplată a mărturiei sale; momentul decisiv al trecerii de la păgânism la credința creștină, care a avut loc abia după un secol, după conciliile de la Constantinopol I (381) și Calcedon (451). 3. Religia soldaților din armata romană a secolului IV Problema religioasă nu interferează în fidelitatea soldaților față de suveran, înconjurat tot
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu atinge esența problemei inițiale a acceptării serviciului militar alături de apartenența creștină, chestiune destul de actuală; canonul 3 al conciliului de la Arelate (Arles, 314) este perplex și oportunist. Pentru secolul IV nu se cunosc dizertații despre religie: diferențele dintre creștinismul și păgânismul soldaților s-au perpetuat și în secolul IV la fel de bine ca și în secolele II-III cu intensități și consecințe diferite. În general, pentru masele militare problema religioasă nu era la fel de importantă, ca pentru ofițerii din anturajul lui Iulian Apostatul (361-363
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștină; poate și ebraică) și faptele. Concomitent cu Biblia au existat însă și fapte care au tins să-și capete sensul pe un alt fundal, ori cel puțin au dorit să iasă de sub contextul ei. În acest sens conceptul de păgânism surprinde unul din Orizonturile de sens ce au existat concomitent cu existență Bibliei în "lumile" creștine. Spre o astfel de concomitență trimite și conceptul de erezie; cu diferența că acest tip de orizont de sens își are sorgintea în tipuri
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
clare de demarcație între ele. exprimat în toate tipurile de magie și ocultism. Secolul al II-lea își pierduse toată coerența și devenise așa cum W. H. Auden caracteriza lumea modernă între cele două războaie mondiale, "Era Anxietății"52. Convertirile de la păgânismul roman la noul creștinism erau frecvente; familiile erau sfâșiate de aceasta. Omul nu se simțea doar neprietenos dar și rătăcit în univers. Acesta era mediul social în care Hadrian și cei doi succesori ai lui, Lucius Verus și Marcus Aurelius
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cheiurile Senei și în librăriile pariziene pe care le vizita. Apoi, în America a citit și alte cărți din nou majoritatea în franceză și germană din bibliotecile din New York și New Haven. A citit atent cărți despre diverse forme de păgânism și cărți despre convertirea la creștinism. A citit despre scriitorii stoici și gânditori precum Seneca, Epictet (pe care Hadrian l-a consultat în șopronul unde se retrăgea în adolescență), Eufrate și Empedocle, al căror stoicism s-a bazat pe principiile
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Beowulf: 665-68; 696-702). Acesta se opune nu numai lui Grendel, după modelul luptei dintre bine și rău, dar și unora dintre locuitorii castelului Heorot, care în loc să creadă în puterea divină și în voința Domnului de a trimite salvatorul, recurg la păgânism și se închină idolilor (Beowulf: 170-188). Și alte episoade ale poemului susțin ideea că Beowulf poate fi văzut (de poetul creștin? de bardul creștin?) ca figură creștină. Coborârea sa în peștera lui Grendel și revenirea sa purificatoare la suprafață pot
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
important să înțelegem veritabilul sens psihologic îl acestei simbolizări metafizice și al moralei comune tuturor miturilor. Investigația își propune să discearnă mai întîi condițiile în care a apărut simbolul "spirit-divinitate" (spiritualitate-sublimare) și să urmărească apoi evoluția istorică de la animism la păgînism și în final la monoteism. Ea va analiza in continuare simbolul suprem al miturilor, "Dunnezeul unic", a cărui semnificație nu poate fi sesizată decît conturîndu-l cu celălalt simbol metafizic, "sufletul nemuritor" și cu responsabilitatea sa (libertatea). Această cercetare va scoate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se află în special în cărțile „deuterocanonice”), deși nu a devenit niciodată una dintre cele pe care le-am putea numi „de poruncă”. Felul cum este celebrată în iudaismul contemporan presupune că în decursul secolelor a preluat elemente atât din păgânism, cât și din creștinism, astfel încât să dobândească o formă cât mai aproape de Crăciunul creștin. 14 Sărbători și solemnități: Sâmbăta și Luna nouă 14.1. Sâmbăta Ex 23,12 și 34,21, două fragmente considerate între cele mai antice, databile în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
răspândi credința creștină, este 753 Ibidem, p. 148. 754 Ibidem, p. 149. 755 Ibidem, p. 155. 205 un veritabil misionar, deoarece conducătorul cetății alături de soția sa, cei care o găzduiau și erau realmente fascinați de personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de crimă, fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
curând. Condiția era să facă trei pelerinaje: unul la catedrala Notre-Dame, la Notre-Dame des Victoires din Paris și ultimul la Cotgnac în Provence. Ne permitem să punctăm faptul că regiunea Cotgnac era unul dintre locurile de pelerinaj ale druizilor. În păgânism era un loc dedicat ritualurilor închinate fertilității, continuând simbolistica fertilității și în creștinismul timpuriu, însă vechile ritualuri păgâne au căpătat o nouă față, și astfel Cotgnac a devenit un lăcaș dedicat Fecioarei Maria. Miracolul s-a produs, iar în februarie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
religia creștină, pe care Constantin o îmbrățișase. Nefiind atras de doctrina creștină, s-a arătat interesat de vechile culte politeiste, păgâne. Când a devenit împăratul Imperiului Roman, a început să-și pună planul ambițios în practică: acela de a reinstaura păgânismul și de a scoate în afara legii, încetul cu încetul, religia creștină. Visul său însă nu a fost dus la bun sfârșit, deoarece Iulian a murit la numai doi ani după ce a devenit împărat. În scrierile apocrife sunt menționate ultimile sale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pot trece puterile (energiile) divine. Rămâne un răvășit, nu are nici o direcție. Așa este el, așa este și societatea. „Este invadată de toate curentele negative venite ca influențe ale religiilor orientale, din practicile asiatice și africane, din lumea înapoiată a păgânismului și a curentelor pseudo-spirituale care circulă în Occident astăzi: bioenergie, parapsihologie, paranormal, spiritism, hipnotism, satanism etc., etc., mișcări care n-au nici o apropiere cu creștinismul autentic, toate acceptate de noua eră. Trebuie să dezvoltăm cu toții un puternic curent de energie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Fap 17,22-23). Nu trebuie să subestimăm această constatare a apostolului Paul și nici nu trebuie să ne închipuim că este vorba doar de o încercare de a capta atenția atenienilor. Este un fapt știut că cei din vechime, în păgânismul lor, erau foarte pioși, atât de pioși încât nu voiau să ignore existența vreunei divinități necunoscute care ar fi putut să se întristeze fără ca ei să-și dea seama. Este vorba de un fapt care se mai întâmplă și-n
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Evanghelia sa scrie descrie o altă «coborâre», de la Ierusalim la Ierihon, în parabola Samariteanului milostiv, la capitolul al zecelea. Calea evangheliei este această cale ce coboară de la Ierusalim, adică se înstrăinează de acele structuri religioase în care se aciuează mereu păgânismul care nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta reflexie a lui Dietrich Bonhoeffer, se poate spune că «rodnicia întru credință» nu se identifică cu rodnicia religioasă. În religio mereu izvorăsc elemente păgâne, precum câștigul ori victimizarea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dedica unei „intense vieți sociale”: „se vor bucura de ieșiri, de vacanțe cu «prietenii», de mese bogate și sărbători”, vor căuta „să fie luați în seamă în toate ocaziile care comportă prezența lor”. Aceasta înțelege Bergoglio prin „spiritualitatea mondenă ca păgânism în haine ecleziale”, ca punctul cel mai profund al corupției ecleziastice, care se arată prin intermediul a două comportamente principale: nu se îngrijește „datoria pastorației”, ci se cultivă „puterea”; se consideră religia ca pe un izvor de câștig. Capitolul VI Răul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
pierdut în confruntarea cu creștinismul, sfârșind prin a fi confundată cu vrăjitoria. Creștinismul oficial a cultivat susținut și eficient această confuzie. Avea toate motivele să o facă pentru a-și impune supremația. În stilul provocator al lui Arthur Weigall din Păgînism și creștinism, Servier amintește de ofensiva religiilor revelate - printre care și creștinismul - "care, triumfătoare după distrugerea unei întregi părți a gândirii umane, ba chiar a unor civilizații, au tratat celelalte culte, care le precedaseră, drept false religii, superstiții sau "vrăjitorie
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Dagobert; Sfîntul Hilaire la Poitiers... Începută în timpul sfîntului Martin, evanghelizarea satelor progresează profitînd de fondarea parohiilor rurale de către episcopi și mai mult de fondarea de biserici private construite de nobili pe domeniile lor. Acestui creștinism încă rudimentar și adesea aproape de păgînism, sufletele de elită îi preferă perfecțiunea vieții monastice, care este și un refugiu față de asprimea vremurilor. Înmulțirea mănăstirilor este unul dintre aspectele marcante ale epocii merovingiene: rare la începutul secolului al V-lea, ele sînt aproximativ două sute către anul 600
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ceremoniei, importanța pe care episcopii regatului franc au acordat-o botezului lui Clovis. Putem reține din acest text cîteva aspecte majore: mai întîi Clovis, în ciuda presiunilor anturajului său regina Clotilda însăși și a clerului regatului său, rămîne mult timp fidel păgînismului; apoi și cele de mai sus explică ceea ce urmează convertirea regelui franc la noua religie este însoțită în mod firesc de cea a întregului său popor, începînd cu războinicii; în sfîrșit că, imediat, Biserica subliniază importanța convertirii acestui prim rege
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se decupează ferestre înalte și elemente orizontale, coloane și pilaștri după stricta etajare a celor trei ordine antice, dar susțineri de acoperișuri numite "à la française", lucarne și șemineuri. În sculptură, Jean Goujon și Germain Pilon se inspiră direct din păgînism și din Grecia antică. Societatea franceză și începuturile Reformei Cler, nobilime și starea a treia. Întărirea autorității regelui se traduce și printr-un mai bun control al societății. Prin concordatul de la Bologna (1516), Francisc I și-a asigurat supravegherea clerului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Biserici și confesiuni creștine. 3. Combaterea superstițiilor După cum ne informează istoricul Ghenadie de Marsilia, în Catehismul Sfântului Niceta de Remesiana erau cuprinse și două lucrări, care, din nefericire, nu s-au păstrat. Titlul lor era De gentilitatis erroribus (Despre erorile păgânismului) și Adversus genthliologiam (Împotriva horoscopului). Cele două lucrări aveau un loc bine stabilit în planul Catehismului. Despre erorile păgânismului era așezată după prima cărticică a Catehismului, în care Sfântul Niceta prezentase candidaților la Botez importanța credinței creștine și rostul exorcismelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Remesiana erau cuprinse și două lucrări, care, din nefericire, nu s-au păstrat. Titlul lor era De gentilitatis erroribus (Despre erorile păgânismului) și Adversus genthliologiam (Împotriva horoscopului). Cele două lucrări aveau un loc bine stabilit în planul Catehismului. Despre erorile păgânismului era așezată după prima cărticică a Catehismului, în care Sfântul Niceta prezentase candidaților la Botez importanța credinței creștine și rostul exorcismelor, timpul când se făceau și „lepădările” de diavol și de toate lucrările lui. A doua cărticică avea menirea să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apreciază cu resemnare că „istoria este verdictul națiunii învingătoare”. Secole de-a rândul, remarcă el, istoria a fost scrisă de învingători, și nu de învinși. Romanii au scris istoria războaielor punice, și nu cartaginezii; creștinii au înregistrat triumful creștinismului asupra păgânismului, și nu păgânii; spanioliiauspus povestea cuceririi statelor Mexic și Peru, și nu aztecii sau incașii (Commager, 1966). Asupra acestor aspecte nu este cazul să se insiste mai mult. Un fenomen nou ar fi necesar să fie înregistrat. Este ceea ce aș
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însemna ca cineva să se întoarcă din morți în trup și să trăiască din nou cu adevărat într-o anumită formă trupească, lumea păgână considera că așa ceva nu se poate întâmpla. De-a lungul celor o mie de ani de păgânism până la Isus, autori precum Homer, Platon și Plinius negau în același fel posibilitatea învierii trupești. Lumea ebraică, dimpotrivă, nutrea speranța învierii, după cum se poate vedea în unele scrieri târzii ale Vechiului Testament, în special într-un pasaj precum Dan 12
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fariseii, primii creștini susțineau cu tărie o dublă credință despre viitor: mai întâi va fi o perioadă provizorie de așteptare și apoi o nouă existență trupească într-o lume recreată de la început. Permiteți-mi să subliniez încă o dată că în păgânism nu întâlnim o concepție asemănătoare. O altă remarcă preliminară privește presupunerea actuală că noi, modernii, de vreme ce trăim într-o epocă științifică, știm într-o nouă manieră că morții nu se reîntorc la viața trupească. Ideea aceasta nu e de fapt
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]