1,696 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DACĂ NE-AM IUBI AZI, DOAMNĂ ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 208 din 27 iulie 2011 Toate Articolele Autorului dacă ne-am iubi azi, doamnă, cred că și cerul ar păli; știi acuma ce înseamnă, câte hârtii am iscăli?! îți spun, eu, că mai știu, doamnă, cum lumea toată ne-ar huli; hâdă e și ne condamnă, de râs, pe jos, s-ar tăvăli... dacă ne-am iubi azi, doamnă, mulți
DACĂ NE-AM IUBI AZI, DOAMNĂ ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367395_a_368724]
-
și început să germineze. E mai mare cu șase ani ca mine, dar nu se cunoaște. Ce femeie! Le bate la fund pe cele de treizeci de ani. Așa era și Josephina lui Napoleon. După ce a divorțat de ea, a pălit steaua împăratului. Mă strânge ceva în spate... Are ceva deosebit, te simți bărbat în apropierea ei, emană o mireasmă aparte, de fân proaspăt cosit, de prospețime; buzele freamată, când vorbește parcă recită o poezie, te emoționează pur și simplu! Ei
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
exigențele sau larghețile normelor (ne)scrise ale corpului didactic. Ospitalieri și generoși cu cei din jur, sfătuitori în toate cele, deschiși și săritori, soții Rucsanda erau ei înșiși de o modestie și simplitate care cucereau și apropiau, în fața lor secretele păleau și erau „puse pe masă” pentru a fi demantelate, îmbufnările și răutățile insidioase pe cale de a se transforma în sfruntări iminente, maliții colegiale, cârdășii neavenite și dăunătoare imaginii de ansamblu a corpului didactic, dar mai ales unității acestuia, erau stinse
COOLEGII MEI, SOŢII RICA ŞI NICU RUCSANDA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367041_a_368370]
-
cortegiu devine însuflețit, o nădejde se aprinde în fiecare, procesiunea se îndreaptă nerăbdătoare spre staulul unde pruncul Iisus primește căldura și hrana pieptului Maicii Lui. Protipendada romană și locală, slujitorii ei înarmați au rămas în urmă, parcă ei înșiși au pălit și și-au pierdut din orgoliu nemăsurat și putere, au rămas descumpăniți și fără glas. Intrăm cu sfială și pași înceți călcând peste paiele uscate în staulul animalelor, ce vegheară sfânta minune și caznă a nașterii Împăratului Lumii și Luminii
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
refuzat oferta unei cine la un restaurant de lux, preferând cina în intimitate cu bătrânii tăi părinții.Trebuie să recunoști că nu e ceva obișnuit la tine acest comportament. Se întâmplă ceva, ce eu încă nu știu. Desire simțea că pălește sub privirile scrutătoare ale tatălui său, care o cunoștea atât de bine și simțea că trebuia, să preia imediat controlul situației. Se simțea copleșită de emoțiile contradictorii ce se agitau înlăuntrul său, precum valurile unui ocean agitat de furtună. -Tată
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
Pe culmile succesului, totdeauna am urcat ! Lumea mă vedea ferice ; doar banii m-au bucurat... Averea-mi e, doar o felie din viața mea epuizată Ce pe patul de spital, zăcând, o revăd "filmată..." Bogății și laude, iată, astăzi au pălit Și-n fața morții iminente, fără sens au devenit... În rezervă-n întuneric, unde nimic nu poți să vezi Doar semnalizările, unor beculețe verzi, Ale aparatelor, care în viață mă mențin Apărându-mă de moarte și prevestitoru-i chin... Strângând la
DIN LECȚIILE LUI STEVE JOBS... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368619_a_369948]
-
Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Zăpezile tăcute cad astăzi peste noi Și iarna grea adânc ne înconjoară Si-al nostru-amarnic joc în doi Muri-va pân-la primăvară ! Nici luna nu mai este luna Iar stelele pălesc încet Și nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lor Albastrul nopții reci mă înfioară Sunt trepte mii pe care le cobor Și liniștea ce urlă mă
INGHET de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368633_a_369962]
-
Lavinia , publicat în Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017. Zăpezile tăcute cad astăzi peste noi Și iarna grea adânc ne înconjoară Si-al nostru-amarnic joc în doi Muri-va pân-la primăvară ! Nici luna nu mai este luna Iar stelele pălesc încet Și nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lor Albastrul nopții reci mă înfioară Sunt trepte mii pe care le cobor Și liniștea ce urlă mă
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
iubite,azi privești Și în nici una nu mă vezi pe mine ! Citește mai mult Zăpezile tăcute cad astăzi peste noiSi iarnă grea adânc ne inconjoaraSi-al nostru-amarnic joc în doiMuri-va pân-la primăvară ! Nici luna nu mai este lunaIar stelele pălesc incetSi nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lorAlbastrul nopții reci mă infioaraSunt trepte mii pe care le coborSi liniștea ce urlă mă doboară!E un abis
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PREMONIȚIE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului S-au așezat pe chipu-mi negre umbre, zorite-n răsărituri fără soare, sugând nectarul vieții mele sumbre, eu m-am pălit sub ele ca o floare! Strigat-au anii roși de câte-o piatră, să îi dezleg din roata înrobirii, dar lacrima și-a prins căderea-n roată, tocind sub suflet strigătul iubirii! Un vânt și-a așezat fioru-n teacă, sub
PREMONIȚIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363729_a_365058]
-
pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Nici să crească curpenii nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva aici în acest lac
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ar avea apă. De n-ar fi fost el, Eminescu, N-ar fi strălucit luceferii. De n-ar fi fost el, Eminescu, N-ar fi-nflorit nici nuferii. De n-ar fi fost el, Eminescu, Stelele-n cer ar fi pălit, De n-ar fi fost el, Eminescu, Flori de tei s-ar fi ofilit. De n-ar fi fost el, Eminescu, Bucăți de suflet ar fi fost pierdute. De n-ar fi fost el, Eminescu, Mărețul și sublimul n-ar
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
primăvară care să-și explodeze mugurii pe pielea mea - ca niște cratere de sudoare - aș vrea stelele - miriade - să se ciocnească-ntre ele în jurul lămpii de pe masa mea - și să aprindă perdelele... aș vrea ca lucrurile din jurul meu să nu pălească - atunci când le privesc - de parcă și-ar lua un sfios - dar definitiv - adio ...cine sunt eu să îndrăznesc a vrea ceva? - sunt mucegaiul negru - care deja sufocă - umed iarna stufoasă-a ferestrelor... afară e viscol - dar nu de petale: sunt cuvintele
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
am aflat de la o asiatică. E un tip care a făcut o rețetă care poate sparge cercul, te poate scoate în afara Jocului. Ce se întâmplă pe ecran nu se va mai repeta în realitate”. L-am văzut pe prietenul meu pălind brusc. Ce e? Te simți bine?!”, l-am chestionat. ”Tipul de care vorbești... a murit alaltăieri. L-a călcat o mașină. De fapt... cred că cel mai bine ar fi să nu mai vorbim deloc de el”. ”Cum? Cum l-
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Curpenii nici să crească, nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva , aici în acest lac
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
daruri și fiecare încercase atunci să-l binedispună sau să-l distreze cu câte ceva. O trupă de gimnaști îi încântase cu tot felul de acrobații, iar apoi un uriaș musculos ridică tot felul de obiecte grele, chiar oameni, însă acestea păliseră pe lângă ceea ce avea să urmeze fiindcă cel mai mult îi înfierbântă simțurile Salomeea, fiica Irodiadei și a lui Filip, cea mlădioasă ca trestia, care își îmbrăca trupul cu voaluri transparente și se înfrumuseța cu măgăritare, aur și mătăsuri aduse din
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
în foița de hârtie, de și-au făcut țigare. Ca și cum n-ar fi avut bani, să-și cumperela la pachet. El, ca și vărul său Ghicuță Anastase erau renumiți de câtă zgârcenie erau stăpâniți. Aproape să zic, că Hagi Tudose pălea în fața lor ... Nici unul, nici altul nu intraseră vreodată în cârciumă, cum proceda de multe ori Costică Teodorescu, care comanda băutură pentru toată lumea de la mese. Asta, după ce gusta personal din pahar, pleca pe ascuns și tot pe ascuns plătea Veruței Vorovenci
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus o nouă încercare va să vină când astrul se va trece spre apus
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
să spun, trebuie să fie decența. Există în lume eroism, excentricitate, fanatism, dar există și sfințenie, și cumpătarea la braț cu răbdarea, cu acestea din urmă ajungându-se la mult doritul echilibru sufletesc, în urma căruia „Ziua soarele nu te va păli și noaptea luna nu te va vrăji” (psalm 121). Oricum, unei ofense nu-i răspunzi cu ură și crimă, ci cu argumente, în același mod, cu iertarea ce conferă putința ei înălțătoare, salvatoare, sau chiar cu ignorarea, care poate avea
RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350151_a_351480]
-
când sunt în preajma florilor. Rămân fără grai în fața frumuseții cu care Dumnezeu le-a înveșmântat... o bogăție de culori, de arome, de forme, ce-ți fură privirea într-o secundă și te fac să te simți o umilă creatură, ce pălește în fața ingeniozității naturii. Curtea casei este un parc în care simți bucuria de a trai, de a simți profund fiecare clipă, pe care vara ne-o promite. Nu exagerez cu nimic când spun ca grădina mea este un adevărat Paradis
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
fi văzut pe NĂMEȚILĂ! O namilă cât trei munți puși unul peste altul și, pe deasupra, încă trei stânci țuguiate. Purta un cojoc imens din care se prăvăleau avalanșe în torenți iuți, atunci când mergea cu pași hurducați și împiedicați. Dacă te pălea fericirea să fii în apropierea lui, îți găseai mormântul sub troienele ce-ți cădeau în cap. Namila își avea sălașul într-o văgăună din spatele palatului, numită VALEA TROIENELOR URIAȘE. El comanda coloanele de oameni de zăpadă împrăștiați prin toată împărăția
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
el din iaz, și, urcând într-o Volgă, se repezi în capitală, cu crapii în valiză. Aaaa... îl întîmpină la intrare șeful de cadre, Anton Antonovici. Bine ai venit, Ptițâi... am auzit că la dumneata se întâmplă lucruri stranii... Ptițâi păli... Deschise valiza, scoase trei pești, și îi inmână cu ochii în pământ, șefului de cadre.. Am înțeles, spuse acesta. Totul este minunat la Karandașaia. Dar, zise Ptițâi, știți, v-aș ruga... Se poate, dragul meu, știu , știu, nicio vorbă, nu
NIMENI NU ŞTIE NIMIC ÎN MINISTER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361844_a_363173]
-
Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori, să mă smurdă...! E primăvară și tânjesc Cu mina mea pliurdă, Cu tine-o vară să trăiesc În vechea noastră Turdă... Referință Bibliografică: Primăvară / Romeo Tarhon : Confluențe
PRIMĂVARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366055_a_367384]
-
Caută creangă următoare. Cuib își fac Doar de le lași, De cumva Îți șunt pe plac. Cand te culci și-astepți să vină somnul, Gînduri pot veni, și-așteaptă tonul, Căci stăpîn pe ele-i omul. Înfloresc, De le-nmulțești. Și pălesc De le gonești. Scîrbe mișelii și răzbunare, Se clocesc ușor prin gînduri care, Șunt lăsate-n voia mare. Și cresc, cresc, Te-nebunesc. Le accepți Și le-mplinești. Cheia înțeleaptă-i prima fază. Dac-atuncia creieru-i de pază, Și la poarta
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
gheață stau să mă doară și aș vrea O iluzie, un vis să-mi mai treacă de urât; Știe toamna ce să-mi dea și mai știe ea și cât Îmi ajunge să tresar ca o frunză fără ram, Când pălesc de-atâta dor și mușcatele la geam... Nu am cântec, nu am vers și nici un alt anotimp Nu încape-n toamna mea și mă caut în răstimp Într-un scâncet fără rost, într-o lacrimă de dor; Unde-i vara
VARA MEA, CU TINE-N GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364807_a_366136]