4,413 matches
-
Episcopiei de către Președintele Consiliului de Miniștri), a sfinților ocrotitori ai parohiilor noastre, a tuturor sfinților români și a sfinților care s-au proslăvit pe pământul Italiei, ne-a binecuvântat și ne binecuvintează pe toți cu darurile Sale cele cerești și pământești.”, se spune în încheierea comunicatului.
Biserica Ortodoxă Română, recunoscută oficial în Italia () [Corola-journal/Journalistic/59653_a_60978]
-
mai populară, reprezentând 36% la nivel de practică în statele europene. În Rusia, incinerarea e acceptată, întrucât a fost introdusă de regimul ateu din Uniunea Sovietică, care dorea să sublinieze faptul că, odată cu moartea, totul s-a terminat, iar rămășitele pământești trebuie făcute să dispară. Newark Star-Ledger, un ziar din New-Jersey, SUA, arată că peste 40% din decedații din SUA sunt incinerați, în cele peste 1700 de crematorii. În unele state apusene această rată ajunge chiar la 70%. În Elveția, incinerarea
Incinerarea, o practică obișnuită în lumea civilizată by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/57072_a_58397]
-
Fostul rege al Cambodgiei, Norodom Sihanouk, decedat luni la Beijing la vârsta de 89 ani, iar corpul neînsuflețit va fi expus timp de trei luni înaintea organizării de funeralii oficiale. Rămășițele pământești ale lui Sihanouk vor fi repatriate în cursul după amiezii de luni. Urmează o perioadă de doliu care se va încheia la 21 octombrie, iar funeraliile vor avea loc după trei luni, a precizat purtătorul de cuvânt Khieu Kanharith, scrie
Norodom Sihanouk, fostul rege la Cambodgiei, a murit () [Corola-journal/Journalistic/57431_a_58756]
-
sensul adevărat al unității)... Și în dreptul hanului City Arms, Brațele Orașului, a și fost înălțată o barieră ca la toate granițele unde se poate citi „de aici începe Republica câinilor”... A fost o zi plină de speranțe pe harta globului pământesc... Apăruse un alt stat cu parlamentul de-o zi la hanul mic și alb unde mănânci cei mai buni și mai ieftini cârnați, bei bere și asculți povești de pe toate meridianele lumii. Credeam că munca docherilor e cea mai grea
Mile End by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5919_a_7244]
-
întâmple ceva și cu eternitatea, căreia hotărâse să-i dedice timpul și truda lui. Asta chiar nu mai înțelegea deloc. Că doar eternitatea - sau, în orice caz, el așa crezuse mereu - era ceva neschimbător, indestructibil și deloc dependent de lucrurile pământești trecătoare. Dacă, de pildă, volumașul de Pasternak care îi schimbase viața căzuse în această eternitate, atunci nicio forță nu îl putea smulge de acolo. Dar se părea că nu era deloc așa. Se părea că eternitatea exista numai atât timp cât Tatarski
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
funcționar banal e ridicat la cer din miezul mahalalei lui Caragiale (strada Sfinții Apostoli e colț cu Sapienții...). Ultima duminică a lui iunie '98, pe care, cu o precizie care dă de gândit, Mateiu o fixează ca dată-limită a existenței pământești a lui Gogu, întors pe seară de la Bușteni, unde-și arvunise reședința de vacanță, ar fi, în calendarul iulian al vremii, ziua solstițiului de vară. Ori, poate, calculul mă înșală și timpul acestui mister care, spuneam, îl topește pe Anghelache
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
Chiar și punctul de vedere ori perspectiva. Piosul înfipt în cașcaval le lasă câteva firimituri nenorociților. Plus o mică îmbărbătare, care se știe cum sunase, ce le spusese fățarnicul retras în brânză: „Fraților, pe mine să nu contați, chestiile astea pământești, pe mine nu mă mai interesează... " - Ei, copii, ce-ați înțelege voi de-aici?... întrebase în cele din urmă: - Domnu' învățător... pisicile au mâncat șoarecii?... Atât. Acțiune pură, domnul meu. Viața a devenit un western. Și institutorul își desfăcu larg
Tânăra generație by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6126_a_7451]
-
întotdeauna de sus; iar cele de jos nu s-ar putea întâmpla fără exemplul lor ceresc". Aici traducătorul român, de altfel remarcabil, Petru Manoliu, greșește vorbind în același timp de exemplu și de replică: exemplul fiind ceresc, replica este, ea, pământească). Ceea ce trebuie să reținem este că orice poveste este, în opinia lui Thomas Mann, repetarea alteia. Există întotdeauna o poveste dintâi, paradigmatică, la care se referă, direct sau oblic, aceea pe care o ascultăm sau o citim. Fie ea în
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]
-
ne amăgește este firescul cu care spune eu". Naratorul romanului comite aceeași identificare: reamintind scena „convorbirii frumoase" dintre Iacob și Iosif, cu care începe romanul, el ține să precizeze: „la care am fost de față". Distanța în timp a replicii pământești față de modelul ceresc nu e cu mult mai mare în cazul povestirii lui Eliezer decât în relatarea naratorului. Întrebarea fără răspuns este de ce, contrar legii tribului și a cutumei, tatăl îl preferă adesea primului său născut pe cel mai mic
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]
-
Și ce sentimente ai față de asta? Spune-mi mai mult. Ea mai curând asculta și-și lua notițe, iar toate astea nu se petreceau într-o cameră elegantă, cu mobilă din lemn de cireș ori canapea din piele (sau globul pământesc al unui vechi amiral, doar așa, de atmosferă). Nicidecum, stăteam față în față, într-un cabinet mic dintr-o clinică de stat și între noi nu se afla decât o măsuță minusculă, rotundă. Nu-mi amintesc exact ce i-am
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
onoruri. Nici firea lui n-a cerut altfel. „Deși în mare favoare la curtea lui vodă Bibescu, dar nici intriga, nici lingușirea nu s-a putut apropia vreodată de dânsul." Drumul drept nu l-a dus, se-nțelege, la desfătări pământești: „Mai târziu a fost numit director la Departamentul Credinței, pe când moșiile mănăstirilor închinate și neînchinate se arendau cum da Domnul, post important și ambiționat de toți acei cari căuta să facă averi mari. El, care l-a ocupat atâți ani
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
pături vechi, un Sf. Francisc de ipsos ciobit care ar fi trebuit să împodobească peluza, un pește-spadă pe suport (ăsta de unde naiba mai apăruse și oare de ce îl păstraseră?) și, așezat pe un raft, ca o lună stinsă, un glob pămîntesc care avea să lumineze de îndată ce își amintea cineva să cumpere becul special de care era nevoie. Erau multe altele, mult mai multe, așteptînd ca o ceată de suflete în purgatoriu, în întunericul mai adînc de dincolo de raza șovăitoare din fereastră
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
să înceapă să vadă în religie o poamă putredă. De fapt pe renumitul astronom nu religia îl preocupă, ci pătura de idei care plutește în capul celor care sînt legați prin ea. Nu pravila bisericească, ci schemele teologice. Nu rînduiala pămîntească, ci teoria macră înfățișată ca revelație divină. Ca accentul să-i fie cît mai apăsat, conferințele pe care le-a ținut în 1985 la Universitatea din Glasgow le-a adunat sub titlul de „teologie naturală”, iar expresia nu are cum
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
-se pe sine ca aflat în descalificare socială, autorul își caută reazem în cîmpul de forță al trăirii în duh, imperiul credinței compensînd ritmul anodin al vieții plate. „Am avut întotdeauna, poate și din cauza neîmplinirii în social, sentimentul precarității vieții pămîntești și conștiința că aparțin altei lumi.” (p. 19) Unui asemenea spirit vorba lui Noica că „trebuie să-ți dorești înfrîngerea ca să te împlinești“ îi vine nespus de bine la îndemînă, pliindu-se pe un orizont de așteptare care întreține speranța
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
Am aflat prin cărți vechi că uneori se întâmplă să fie niște existențe pe jumătate-lumești, pe jumătateîngereș ti care, într-o zbatere și foarte dulce și foarte amară, străbat cerurile târând după ele, peste oameni și locuri, umbra îndrăgostirilor lor pământești. Așa cum îl știu, Țepi cam pe aici și pe acolo trebuie să fie, bântuind prin miraculoase interstiții, însuflețind șăgalnice amintiri: un „Maître” al unei melancolii ce este și a lui, și a noastră, el purtând-o prin ceruri îngăduite, noi
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
mâna verde, înaltă și amenințătoare că o trâmba a răzbunării, maturând și brumă de viață rămasă. Adesea totul începe cu o unduire nelămurita, trezin-du-i pe cei adormiți. Sufletul, aflat între somn și veghe, comunica prin rădăcinile-i adânci, cu străfundurile pământești. A vrut s-o știe dintotdeauna. Ei bine, acum o știe. Apoi, cănd marea cutremurare ia sfârșit, n-ai încotro s-o apuci: zeii s-au dus, iar trufașele biserici sunt praf și pulbere. Groază ce te cuprinde nu seamănă
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
părăsirea Occidentului, întoarcerea la Brăila, colaborarea la Cruciada Românismului, falimentul prieteniei cu Romain Rolland. Din URSS, Istrati îi scrie la un moment dat: ,, Am plecat în Uniune fără să știu ceva concret, numai din auzite, că ar fi un rai pământesc". Iar Rolland îi răspunde: ,,Să nu-mi vorbești mie despre revoluție". în timpul celei franceze, în departamentul de unde era originar, a fost adusă la eșafod o familie de burghezi: bărbat, nevastă și un copil de șase ani. Au fost mai întâi
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
de Impărătasa Elena. Peste tot în drumurile noastre am dat de o construcție sau de o primă construcție, ridicată de această împărăteasă creștină, care a mers pe urmele lui Hristos, marcând cu un așezământ toate locurile împortante din istoria Lui pământească. Dacă acele locuri nu ar fi fost atunci consemnate, în primele decenii ale secolului IV, începând din anii 326-327 - deci, cam la peste un deceniu după ce fiul ei Împăratul Constantin a dat libertate de manifestare cultului creștin, în 312 - urmele
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
studiilor, se crede că Marea Neagră ar fi dovada Poptopului Biblic, întrucât datările s-au situat în jurul anului 5.000 î.Hr. Într-un interviu acordat ABC News, Robert Ballard susține ipoteza conform căreia, în urmă cu 12.000 de ani, globul pământesc era acoperit, în cea mai mare parte, de gheață, iar Marea Neagră era un lac cu apă dulce, înconjurat de terenuri arabile. În jurul anului 5600 î.Hr, când ghețarii au început să se topească, nivelul oceanelor a crescut considerabil. Acest fapt
Potopul Biblic ar fi avut loc în Marea Neagră, afirmă descoperitorul epavei Titanicului by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65348_a_66673]
-
să vă cunoașteți și să vă înțelegeți cu adevărat pe voi înșivă, pentru a trăi în armonie și iubire pe planeta voastră Terra! Noi cei din Comandamentul Galactic Ashtar vă mulțumim pentru atenția acordată. Vom părăsi acum planul existenței voastre pământești. Fiți binecuvântați în numele iubirii supreme și al adevărului cosmic.”
Mesaj de la extratereștri? Vezi buletinul de știri care a uimit Anglia () [Corola-journal/Journalistic/65548_a_66873]
-
îl trimite pe românul cetățean austro-ungar pe frontul împotriva românilor. Apostol simte, cu disperarea ultimă, că din această situație dramatică numai Dumnezeu, în care până de curând nu crezuse, îl mai poate salva. Dar Dumnezeu nu-l ajută în viața pământească, în prezentul trăit cu disperare. Păcătosului nu-i rămâne decât să spere în mântuirea postumă. Căci nu există mântuire decât în viața de apoi.n
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
totuși sunt crispați e din cauza durerilor fizice, dar nu din pricina disperării. Deznădejdea nu intră în vocabularul antic al grecilor. Sufletul este sigur nemuritor și atunci de ce să dispere? Și fiindcă nu cunosc disperarea, grecii au pînă în ultima clipă neliniști pămîntești: cui îi va rămîne averea, ce datorii neplătite au lăsat și dacă rudele se vor îngriji de moștenire. Contabilitatea aceasta poate părea meschină și oricum inutilă, cînd de fapt ea se hrănește din viziunea reîncarnării: grecul știa că tot ce
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
muri, ci în perspectiva etică a palingenezei. E filozof cel care, murind, își face din moarte un exemplu de urmat. În fine, grecii nu au sentimentul ușurării provocat de părăsirea lumii, nu au presimțirea că, oricît de chinuitor e traiul pămîntesc, el va lua odată sfrșit. În ochii lor, periplul existențelor se va încheia cînd judecătorii divini vor hotărî asta, și de aceea adagiul că fiecare e dator cu o moarte nu are sens în înțelegerea grecilor: ei sunt datori cu
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
pumnal împlântat în piept de unul dintre foștii lui complici amoroși, Mario. Abia în 2010, la multă vreme după publicarea cărții, specialiștii au anunțat că, la capătul unui an de studiere (datare cu carbon, analiză ADN, etc) a unor rămășițe pământești descoperite într-o biserică din Porto Ercole, în Toscana, s-a ajuns la concluzia că ele îi aparțin lui Caravaggio, confirmând versiunea potrivit căreia pictorul s-ar fi îmbolnăvit în drum spre Roma de o „febră" letală. Fire epice prețioase
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
obiect ce poate fi revendicat! (Da, eventual, dislocat, strămutat și - Doamne, ferește! - scos la licitație...) Dar, deocamdată, la Montparnasse, Sărutul simbolizează, deja de 100 de ani, dragostea eternă, însuși Brâncuși mărturisind, în 1956, nu cu mult înaintea definitivei sale treceri pământești: „Am vrut de fapt să fac un lucru care să pomenească nu despre o singură pereche, dar despre toate perechile de oameni ce s-au iubit și s-au perindat pe pământ, înainte de a-l fi părăsit". Vecinul imediat al
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]