985 matches
-
o ființă atît de urîtă încît nu găsesc cuvinte să o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare decît orice gloabă sau animal [o tufă de]** păr(ul) încîlcit, păroasă fruntea și ceva mai lată de două palme; urechi păroase și mari cît cele de elefant; sprîncene stufoase, fața turtită, ochi de cucuvea, nas de pisică, gură crăpată ca de lup, dinți de porc mistreț, cafenii și ascuțiți, barbă neagră
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare decît orice gloabă sau animal [o tufă de]** păr(ul) încîlcit, păroasă fruntea și ceva mai lată de două palme; urechi păroase și mari cît cele de elefant; sprîncene stufoase, fața turtită, ochi de cucuvea, nas de pisică, gură crăpată ca de lup, dinți de porc mistreț, cafenii și ascuțiți, barbă neagră, mustață răsucită, bărbia lipită de coșul pieptului, spinare lungă, strîmbă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau a obiectuală. Din punct de vedere lingvistic, această operație se manifestă prin comparații (sistematice în (31) și (32), dar și în (33): "țeasta mai mare decît orice gloabă sau animal" și prin metafore: "[o tufă] de păr încîlcit", "urechi păroase" etc. J. Verne recurge la asimilare atunci cînd vorbește, în Douăzeci de mii de leghe sub mări, de "pești asemănători unui ou de culoare cafenie-închisă, dungați cu alb, fără coadă: diodoni, adevărați porci spinoși de mare [...]". Unele negații permit, de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a răspuns:Dormi, ai nevoie de odihnă, mai văd eu. Și a plecat. La două noaptea m-a sculat, de fapt, eu eram întins ca un arc, căci nu dormeam. M-a dus la un om ghebos, cu o mutră păroasă de bandit, pescar pe Prut. Acela m-a întrebat de ruble. Am sfâșiat pufoaica și i-am făcut o moviliță de bancnote - Toate sunt ale mele? a întrebat cu ochii strălucind a lăcomie. - Da, dar trece-mă dincolo. Le-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă stările făpturilor, când ies gângăniile, omizile și toate târâtoarele de sub pietre și de prin pământuri, năpârcile cele veninoase și cele nevătămătoare apar din ascunzișurile mlaștinilor, păianjenii cei păroși cu opt picioare și ochi cât boaba de mei vin să țeasă la lumina soarelui ce au urzit o iarnă-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Impatienti - Stachyion sylvaticae, Petasition officinalis, Alnion glutinosae, Fagetalia, Alnion incanae ORD. LINALES FAM. LINACEAE -Linum austriacum L. (Ineață) - H., Euras. Frecv., z.step.-se.fa.; L9T7C6U3R8N2; Brometalia erecti, Festucion valesiacae, Dauco - Melilotion, Cirsio - Brachypodion, Me., Md. *Linum hirsutum L. (In păros, In mare) - H., Pont.pan. Frecv., z.step.-se.fa.; L7T6C5U2R7N2, Festucion valesiacae, Festucetalia vaginatae, Me. ORD. POLYGALALES FAM. POLYGALACEAE -Polygala vulgaris L. ssp. vulgaris (Amăreală) - H.(Ch.), Eur. Frecv., z.silvost.-e.sa.; L7TXC3U5R3N2: Cirsio - Brachypodion, Molinion, Arrhenatheretalia ORD
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
ești aici, vrând să ne întâlnim trimiși de Dumnezeu. Robert îngenunche în fața ei ca la o mirifică icoană, declarându-și dragoste reciproc, nu au băgat de seamă că în jurul lor s-a întunecat și s-a stârnit vijelie. O arătare păroasă cu coarne și cu coadă, care se asemăna cu o maimuță, scoțând scântei ucigătoare din ochi, se năpusti asupra lor într-un nor de fum și foc, căutând să-i atragă într-un abis fără sfârșit care se deschise sub
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
starețul Machedon, au început să tragă cu pietre și să-i lovească pe cei doi înalți prelați. Belzebut apăru atunci la marginea pădurii rânjind cu ochii sclipitori de pisică, de sub rasă i se văzu pentru o clipă picioarele de capră păroase, cu copită despicată. O piatră mai mare îi dădu potcapul negru jos. Atunci Belzebut apăru cu toată hidoșenia sa. Capul țuguiat acoperit cu păr negru ca smoala, era purtător a două coarne. -Oameni buni opriți-vă. Nu agresați înaltele fețe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
timp de trei zile cu aghiasmă și tămâie. Minunea nu ținu decât trei zile, după care totul a fost luat de la capăt. Mai mult de atât. . Luminițile care la început numai survolau jucăușe, acum s-au materializat în niște ființe păroase, care deveneau din ce în ce mai agresive. -Cine sunteți voi? Ce vreți de la mine și familia mea? -Suntem strigoii acestor locuri. Aparținem casei și familiei tale-chicotiră cei douăzeci de strigoi. -O să plecați imediat de-aici, ne-ați făcut suficiente pagube și neca-zuristrigai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
prin zidul gros și înalt ca prin varză. Castelul avea un zid de apărare, construit din granit, gros de doi metri. Grațiano chemă: -Belzebut intră-n acțiune. Apăru ca ieșită din pământ o armată de douăsute de draci încornorați și păroși. Se lucra silențios. Strigoii erau puși pe fapte rele. Tocmai se pregăteau să-l omoare pe Racoși și să dea foc castelului. când drăcimea cu copite, îi înconjură, îi prinse și-i duse cu ei în întunericul iadului, unde îi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-Soluția este un paleativ de moment, nu și de viitor. -Dă-i drumu! -Stăpâne al infernului am nevoie de tine-invocă astrologul magician. În odaie apăru un cavaler îmbrăcat în armură neagră, purtând pe cap un coif cu coarne de taur, tuciuriu, păros. cu laba picioarelor despicată în două copite. -Care-ți este porunca? -Adună-ți armata și înconjoară regatul. Omoară și alungă dușmanii care vor să intre în țară. -Mefistofel execută ordinul, dar cine plătește? -Eu-răspunse Petru. -Da? De acord-chicoti Mefistofel, plecând în trombă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ținuse să le arate că tot el e mai tare. Yvars o luă spre stânga, își duse bicicleta sub șopronul aflat în prelungirea hangarului, apoi se îndreptă către intrarea atelierului. Îl recunoscu de departe pe Esposito, un vlăjgan oacheș și păros, ce lucra chiar lângă el, pe Marcou, delegatul sindical, cu chipul lui de tenor, pe Saïd, singurul arab din atelier, precum și pe toți ceilalți, care-l priveau în tăcere cum se apropie. Dar înainte ca Yvars să ajungă lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
hainelor vechi, îmbibate de sudoare. Ferăstrăul cel mare huruia, mușcând din lemnul verde al doagei pe care Esposito o împingea încet sub tăiș. Din locul tăieturii izvora n rumeguș umed, care acoperea ca un fel de pesmet mâinile mari și păroase ce strângeau puternic lemnul, de o parte și de alta a lamei scrâșnitoare. După fiecare doagă retezată, de câteva clipe nu se mai auzea decât zgomotul motorului. Yvars, aplecat pe rindea, își simțea spinarea obosită. De obicei, oboseala venea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fără grabă să stingă focurile și să-și rânduiască sculele, apoi se îndreptară unul câte unul către vestiar. Saïd rămase ultimul. Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars ajunse la vestiar, Esposito, uriaș și păros, era sub duș. Stătea întors cu spatele, săpunindu-se cu zgomot. De obicei glumeau pe socoteala lui, deoarece ursul acesta rușinos își ascundea cu încăpățânare părțile nobile. Dar astăzi nimeni nu păru să-l bage în seamă. Esposito ieși de-a-ndaratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros, urechile. — Și eu care mă credeam fortificat ! Să mă sperii tocmai de tine, bătrân înțelept... În sfârșit, un interlocutor răbdător cu întrebările inutile. Și de încredere, poliția nu-l trage de limbă, nici de urechile magnifice care pot păstra orice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înțelept... În sfârșit, un interlocutor răbdător cu întrebările inutile. Și de încredere, poliția nu-l trage de limbă, nici de urechile magnifice care pot păstra orice taină. Patrupedul părea acum cenușiu, argintiu, cu dungi albe, de zebră, coada subțire și păroasă se termina într- un ciucure de scântei albe. Da, fălește-te. Ai urechi admirabile, te poți mândri, delicate, miraculoase, catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași privire rănită. — Vera, eu sunt idiot ? Râdea, ochii deveniseră negri, plăcere intensă... o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înserarea. Ici-colo coperișuri de case, dranițe mucezite însemnau pete negre la poalele coastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lângă poartă, răzimat de uluci, stătea un infanterist foarte murdar și zdrențuros, cu casca pe ceafă, cu o mutră păroasă de maimuță, vorbind cu cineva din tindă, vesel și mulțumit și arătîndu-și mereu dinții albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru să-l ignoreze, dar inima lui întrebă: "Cu cine vorbește infanteristul?" Era sigur că tăifăsuiește cu Ilona, și fața i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am luat picioarele în spinare și le-am condus la stație. Lor le convenea să-și care picioarele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult de furie decât frig, și care erau ale unui băiat obișnuit, adică puțin crăcănate, păroase și cu golul inerent al tinereții. Să nu vă închipuiți că eram un Brad Pitt sau cine știe ce star din lumea sexi - porno, dar aveam tăria, că pot deveni dacă insistam, așa că am pupat-o pe Giulia care mi-a șoptit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu l-a înghițit, că prea repede și-a dat slipul jos, doar eu știam... avea justificare, era împuțit și vroia să scape cât mai repede de el, să se mai aerisească, însă ea a interpretat gestul altfel. - Ce crede părosul, că sunt o golancă și la întâiul semn trebuie să-i cedez! Eu știam că dacă unui om îi intră un fix, este imposibil să îl mai miști, nici cu tancul nu-l poți urni. De la început i-a fost
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ca să fac din ei tatălui tău o mîncare gustoasă cum îi place; 10. tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănînce, ca să te binecuvinteze înainte de moartea lui." 11. Iacov a răspuns mamei sale: "Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc. 12. Poate că tatăl meu mă va pipăi, și voi trece drept mincinos înaintea lui, și, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul." 13. Mamă-sa i-a zis: "Blestemul acesta, fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
meu Esau, sau nu." 22. Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, și a zis: "Glasul este glasul lui Iacov, dar mîinile sunt mîinile lui Esau." 23. Nu l-a cunoscut, pentru că mîinile îi erau păroase, ca mîinile fratelui său Esau; și l-a binecuvîntat. 24. Isaac a zis: "Tu ești deci fiul meu Esau?" Și Iacov a răspuns: "Eu." 25. Isaac a zis: "Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
2. Adolescent, "era un tânăr sănătos ca piatra", care la scaldă "punea în mirare pe toți cu manevrele ce făcea înnot"3. La maturitate devenise un bărbat mai degrabă scund (1,64-l,65), cu "musculatură herculitană"4 și deosebit de păros: "Era foarte păros Mihai, pe pulpele și cele de jos, și cele de sus, credeai că-i omul lui Darwin"5. Avea platfus la ambele picioare. în timpul episodului ardelean "avea aparența unui om vagabund" (Grigore Dragoș). N. Densusianu se sperie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un tânăr sănătos ca piatra", care la scaldă "punea în mirare pe toți cu manevrele ce făcea înnot"3. La maturitate devenise un bărbat mai degrabă scund (1,64-l,65), cu "musculatură herculitană"4 și deosebit de păros: "Era foarte păros Mihai, pe pulpele și cele de jos, și cele de sus, credeai că-i omul lui Darwin"5. Avea platfus la ambele picioare. în timpul episodului ardelean "avea aparența unui om vagabund" (Grigore Dragoș). N. Densusianu se sperie de el: "O
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]