643 matches
-
îndrăgi-o pe Diane, de ce nu? — Chiar dacă vrea să devină Diane McCaffrey? Pentru că vrea, să știi. Da. Simt că și eu mă schimb. O anumită revoluție și-a încheiat ciclul. Poate că-i ceva legat de William, poate că o părticică din sufletul lui a transmigrat în noi. Sau poate că toate astea se pregătesc... da, acum înțeleg... de multă vreme... — Aș putea veni cu voi? Am mulți bani. Am putea clădi două case. Aș cumpăra o mașină. — Alex, exclamă George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate în inima, în mintea și în spiritul vostru. Ele sunt mereu prezente în suflarea voastră, în sângele vostru, în oasele voastre, în carnea voastră, în măruntaiele voastre, în ochii și în urechile voastre și sunt mereu scrise în fiecare părticică din trupul vostru. Ele se află în aer, în apă, în pământ, în plante, în razele soarelui, în adâncimi și în înălțimi. Ele toate vă vorbesc, dacă știți să le ascultați, pentru ca voi să puteți înțelege și respecta limba și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
căruia se derulează cu mult tact, blândețea și dragostea maternă, care se simt în orice cuvânt, ceea ce, la autorii de cărți pentru copii, este esențial. Cine nu iubește copiii nu va putea niciodată să le dăruiască lor Cuvântul, adică o părticică din sine. Cutia cu minuni Era odată un îngeraș care se tot juca pe plaiul cerului cu mingi de stele. În fiecare zi se dădea pe un tobogan de curcubeu, sărea și făcea tumbe pe norii pufoși. De dimineață până
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și triste, neclintite sub apa cristalină, o durere albastră, cînd bazinul e gol, fără prietenii tăi din vara asta și e ciudat cum Întotdeauna din pricina singurătății și a frigului Îți vine să faci pipi și-ți simți Întreg corpul, fiecare părticică din tine, În momentele astea neobișnuite te gîndești că În la suite te-ai simți mai bine, dar rămîi, rămîneai și vedeai acolo, ceva mai departe, pe tejgheaua de la bar, sendvișurile cu salam de altădată, din ziua aceea cînd ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
despre altceva, de febra creației, de exemplu, aș fi fost, fără nici o îndoială, mult mai obosit, epuizat chiar... Nu știu alții cum sunt, dar eu, dacă scriu, fie și numai două rânduri, simt că din mine s-a desprins o părticică și că, fără ea, nu mai sunt eu, am pierdut ceva ce era al meu și numai al meu. Asta ar fi, poate, și explicația faptului că, spre deosebire de alții, nu scriu deloc ușor. Uneori. Sunt zile, săptămâni, și chiar luni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon lent. În curând, cerul se umple de afluenți, un râu de păsări, un Platte în oglindă șerpuind prin paradis. Și strigând cu fiecare părticică a sa. Păsările sunt uriașe, mult mai mari decât își imaginase. Aripile lor pompează lent și plin, cu penele lungi arcuindu-se mult deasupra corpului, apoi lăsându-se mult în jos, un șal potrivit la nesfârșit pe umeri uituci. Gâturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a întâmplat. —Prietenul lui Karin, spune el. Ecologistul. L-ai intervievat prin telefon, acum un an. Ochii ei sunt o jale, iar nările ei roșii freamătă ca ale unui iepure. Ceva din ea rămas încă tenace eliberează acea ultimă părticică din el care n-o iubește încă. —Apa, spune ea. Nepăsător. Jurnalistic. — Era un reportaj despre apă. Mai străbat jumătate de kilometru în întunericul care se lasă. Vorbește într-un aparat. În curând, majoritatea reportajelor vor fi despre apă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mănăstirii au adăpostit în acele vremuri tulburi, la ceas de mare taină, în timpul când apa și codrul dorm, există și astăzi spre mângâiere și spre aducere aminte în mănăstire. Ce s-a putut salva de la „drumul Moscovei” sunt doar o părticică din inima măreață a celor ce le-au dăruit Mănăstirii Secu în semn de recunoștință și spre veșnica lor pomenire din neam în neam. Au existat chipuri de părinți și monahi, știuți numai de Dumnezeu, iar unii și din paginile
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu sfinții... * Astăzi în pronaosul din biserica mare a Mănăstirii Secu se găsește o raclă frumos sculptată din lemn de tei, conținând părticele de sfinte moaște de la mai mulți sfinți cum ar fi : O cruce în care se găsește o părticică de lemn din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos; Chivotul în care s-a păstrat un fragment din piciorul Sfântului Ioan Botezătorul; Părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Marelui Mucenic și Tămăduitor Pantelimon
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
capul înapoi, fără a avea obsesia calului de a privi doar înainte, în tensiunea, tipică cursei, de a ajunge cât mai repede la țintă. Măgarul este animalul spațiilor mici, al timpilor lenți, al tra-pului mic, al preocupării, mai ales, de părticica de timp pe care o trăiește. Dar preotul, ce legătură are cu acest mod de a fi al mă-garului? Are legătură, și încă mult! Vorbim despre pastorala preotului care nu se supune mitului olimpic de a sosi primul cu orice
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ea cu-n revolver și a fost găurit și a murit. Nu-mi explic cum o femeie însărcinată a putut supraviețui. — Dar a fost ușor. Ca și cum te-ai cufunda într-o apă neagră și caldă în care poți respira. Fiecare părticică a mea era susținută. încă mai simt chinurile nașterii, dar n-au fost dureroase, păreau explozii intermitente de muzică. Am simțit cum fetița s-a eliberat și a plutit pînă a ajuns la sînul meu și s-a agățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umeri și zise insistent: Sînt aici, Rima! E-n regulă. Aici sînt! Ea nu-i dădu atenție. Cealaltă Rima, care era în picioare, trecu pe lîngă el spunîndu-i cu răceală: — Nu mai trăi în trecut. — Dar nu pot lăsa o părticică din tine pe un drum ca ăsta. — Bine, ia-o și pe ea. Bănuiesc că femeile neajutorate te fac să te simți puternic și superior, dar pînă la urmă o să descoperi că-i o pacoste. în voce pulsau atîta dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nedureros, ci doar îndoliat. Acum, nimic din toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă sau ca o sălbăticiune, cu simțămintele unei pietre, ale unei crengi sau ale unei sălbăticiuni, într-o participare deplină și activă. Eram o părticică din nimic, gata să reintre în matcă fără să se piardă, firesc și fără urmă de tristețe. Curând poate (nu mai știu), cercul de trăsnete m-a părăsit. Bubuiturile au răsunat tot mai departe, dincolo de colină. Apoi, s-au stins
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în inima mea. Am încredere în procesul vietii. Întotdeauna viata îmi oferă tot ce am nevoie. Sunt în siguranță. Sunt în pace cu propria-mi ființă și cu propriile mele emoții și trăiri. Aleg pacea. Aleg să fiu sănătos. Orice părticică din corpul meu funcționează perfect. Creez acum o viață la care îmi place să mă uit. Sunt îndrumat și ghidat de înțelepciunea Divină. Totul este bine în lumea mea!” „ Aleg azi să mă bucur de fiecare pas al călătoriei mele
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pp. 126-127; textul, semnat Ionathan X. Uranus, Polițist, are următorul motto: „Totog: Vax - Urmuz: omul cu mîrțoaga” și conține propoziții paradoxale de genul: „Urmuz e sufletul, e veșnicia, pe cînd Ionathan X. Uranus, adoptînd părerea dumitale, nu e decît o părticică din trupul acestuia (...) adică partea aceea care a intrat în pămînt spre descompunere și pentru hrana viermilor, care nu sînt altceva decît niște paraziți”). Proza majorității autorilor români de avangardă din acei ani - F. Brunea, I. Călugăru, I. Vinea, Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ochii lui. Și acesta a fost un moment pe care l-a ținut minte. A deschis ochii și l-a izbit miracolul. Nimic din ceea ce văzuse înainte nu mai era așa. Lumea se deschisese într-o mie de culori. Fiecare părticică a ei i se deslușea acum: iarba măruntă, bătută deasupra pământului, cărarea îngustă care ducea în sat, pădurea din zare, cerul și fluierașul mic din mâinile lui Pampu, care erau acum mâinile lui. Pe gât îi apăruseră două puncte mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
căsătorim! De ce nu? Eu te iubesc! Tu mă iubești! Și în acel moment când am spus aceste cuvinte am constatat cât erau de adevărate! Din cauza brațului meu! Nu vezi? Lipsește! M-am apropiat și plângând i-am spus: Iubesc fiecare părticică din tine, așa cum ești! El clătină din cap. Astăzi, mai mult ca niciodată doresc să-ți spun cât de mult te iubesc! Tu ești pentru mine aerul pe care îl respir, apa pe care o beau când mi-e sete
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cert este că așteptam... Deodată mi-am dat seama că totul a revenit la normal. Mirificul peisaj, lacul, seara, mânia naturii de a mă pedepsi pentru dorința mea de a readuce soarele. Totul dispăruse. Respiram sacadat și simțeam cum fiecare părticică a corpului meu ardea. Ardea de emoție. Era un sentiment minunat, ca atunci când vezi cum o mașină e gata să te lovească, dar printr-o minune ești salvat și binecuvântat să-ți păstrezi viața. Era groază și bucurie în același
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă sună. Nu e Guy. E Ketterman. Simt un sloi de gheață pe șira spinării. În timp ce mă uit la numele lui scris pe ecran, mă cuprinde o spaimă mai reală decât am simțit vreodată. O groază copilărească, de coșmar. Fiece părticică a corpului meu îmi spune să nu răspund. Dar e prea târziu. Am deschis deja mobilul. Îl ridic încet la ureche. — Alo. — Samantha. Sunt John Ketterman. Da. Am glasul spart din cauza nervozității. Bună ziua. Urmează o pauză lungă. Știu că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de divorț unei femei care‑ți repetase Într‑una că nu Înțelege nimic din chestiunile bănești, că În materie de bani e tămâie. În abordarea unei personalități ca Ravelstein, poate că cea mai bună metodă e cea a descrierii lui părticică cu părticică. Urcasem, În această dimineață de iunie, În luxosul lui apartament din Paris nu atât ca să discut eseul biografic pe care urma să‑l scriu, cât pentru a aduna unele date despre părinții lui Ravelstein și despre viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
unei femei care‑ți repetase Într‑una că nu Înțelege nimic din chestiunile bănești, că În materie de bani e tămâie. În abordarea unei personalități ca Ravelstein, poate că cea mai bună metodă e cea a descrierii lui părticică cu părticică. Urcasem, În această dimineață de iunie, În luxosul lui apartament din Paris nu atât ca să discut eseul biografic pe care urma să‑l scriu, cât pentru a aduna unele date despre părinții lui Ravelstein și despre viața lui din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
discutăm. S‑ar putea să revin mai târziu la acest subiect. Probabil, Însă, că n‑o voi face. În orice caz, nu acesta‑i lucrul pe care urmează să‑l prezint aici. Am spus că‑l voi analiza pe Ravelstein părticică cu părticică. Era curios să‑l privești luând masa. Trebuia să te obișnuiești cu deprinderile lui de comesean. Doamna Glyph, soția fondatorului departamentului unde lucra Ravelstein, i‑a spus cândva să nu se aștepte să‑l mai invite vreodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ar putea să revin mai târziu la acest subiect. Probabil, Însă, că n‑o voi face. În orice caz, nu acesta‑i lucrul pe care urmează să‑l prezint aici. Am spus că‑l voi analiza pe Ravelstein părticică cu părticică. Era curios să‑l privești luând masa. Trebuia să te obișnuiești cu deprinderile lui de comesean. Doamna Glyph, soția fondatorului departamentului unde lucra Ravelstein, i‑a spus cândva să nu se aștepte să‑l mai invite vreodată la masă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
643 Fuseserăm despărțiți de șaisprezece ani. Prima poftă trupească în noaptea aceea am simțit-o în vârful degetelor. Alte părți ale trupului... care au gustat mai târziu satisfacția, au cunoscut-o în urma unui ritual desăvârșit dus până la... perfecțiune clinică. Nici o părticică din mine nu s-a putut plânge și nici o părticică din soția mea nu s-a putut plânge, sper, de-a fi fost victimizată de prea multă muncă, conformism... sau improvizație. Totuși, în noaptea aceea satisfacția cea mai mare au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
noaptea aceea am simțit-o în vârful degetelor. Alte părți ale trupului... care au gustat mai târziu satisfacția, au cunoscut-o în urma unui ritual desăvârșit dus până la... perfecțiune clinică. Nici o părticică din mine nu s-a putut plânge și nici o părticică din soția mea nu s-a putut plânge, sper, de-a fi fost victimizată de prea multă muncă, conformism... sau improvizație. Totuși, în noaptea aceea satisfacția cea mai mare au avut-o vârfurile degetelor mele... Ceea ce nu înseamnă că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]