3,617 matches
-
de pâine, o mână de stafide și băuse și două sticle de Pepsi. Ea se aștepta să fi strâmbat din nas când văzuse conținutul sărăcăcios al răcitorului, ori măcar să ciugulească din acel neobișnuit amestec de alimente necondimentate - lui nu-i păsase. Era limpede că stă tuse nemâncat o bună bucată de vreme. — Acum spune-mi Încă o dată... Adam! Cum de-ai ajuns aici? Cum m-ai găsit? Margaret șovăise. Îi rostise numele ca În indoneziană, pentru că arăta a indonezian, dar nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dăm de urma lui, a spus ea. Nu, nu vreau să accept așa ceva. — Ești gata s-o dai În bară, drăguța mea. Suntem Într-o țară care numără mai bine de o sută de milioane de oameni. De ce i-ar păsa unui indonezian de un alb singuratic dat dispărut la apel, când ei crapă de foame și sunt În pragul unui război civil? În țara asta olandezii fac parte din preistorie, nu vezi? Chiar dacă tipul tău e În Jakarta, or n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
obraz, pentru că se strecurase cineva Între ei. Degetele lui Din Îi strângeau În continuare Încheietura mâinii, dar el n-o mai vedea, brațul Îi era Întins și tras departe de corp. Sunt pe moarte, și-a zis. Însă nu-i păsa. Nu era nimic de făcut. S-a auzit alt strigăt, de astă dată Însă a fost Însoțit de uralele și de aclamațiile unui milion de oameni. I se părea că zgomotul Îi răsună până În măduva oaselor, că nu mai poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alta. Îl așeza pe pervaz și contempla razele refractate ale soarelui, care Îi scăldau pe copii În culorile curcubeului. Nu fi prost, Îi zicea Johan, nu-i cu putință să fie totodată și zăpadă, și soare. Lui Adam nu-i păsa. Tu crezi că noi o să vedem vreodată zăpada? Îl Întrebase Adam, iar Johan răspunsese: Nu, cred că nu, doar ție nu-ți place frigul. Străinii care oferiseră darurile au reprezentat nașterea lui Isus. Unii Își puseseră haine de păstori, alții
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și se făcuse țăndări, urmat de hohote puternice de râs. Johan s-a gândit la Bob și la Farah. Fratele și sora lui nu-i erau frate și soră, nu se putea gândi la ei În felul ăsta. Puțin Îi păsa de Bob. În ce o privea Însă pe Farah era altceva, n-ar fi vrut s-o pună Într-o situație neplăcută. Îmi faci numai necazuri, Johan. Toată noaptea te-nvârți cu mașina prin oraș, prin tot felul de locuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Lui Karl nu i-ar fi plăcut, Își zisese În sinea ei. Cum stătea cu Georges În fața unei pânze enorme În care erau mulți luptători din Antichitate, spartani, și-a zis ea, deși nu era sigură și nici nu-i păsa ce erau ei de fapt, a văzut un tânăr care Își făcea Însemnări. De asemenea, schițase tabloul, unde fiecare dintre figurile principale era prezentată ca o pată informă din care ieșea o săgeată cu numele personajului. și-a ridicat capul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i trecuse prin cap că avea să se Întâmple așa ceva. și-a amintit cum arăta Din Îngenuncheat În stradă, Înconjurat de soldați, slab, Înfrânt, șubred, tăvălit În praf. și, cu toate că Își dădea seama că de fapt lui Din nu-i păsase de el, nu reușea să scape de un sentiment de vinovăție. Îl părăsise, Îl lăsase să sufere de unul singur. A privit În jur. Mobila din dormitor avea marginile aurite, ca niște mici valuri cârlionțate, pardoseala răcoroasă era de marmură
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mie nu-mi place, În sfârșit, nu contează. Iar mami a zis: Săracul, e-așa de slăbit. Mai Întâi că ideea ta idioată e de vină, a zis tati. N-am Înțeles ce voia să spună, nici nu mi-a păsat, nu părea să fie important. După multă, multă vreme, vine mami la mine și i am simțit parfumul, mirosea atât de plăcut a trandafiri, ea și-a scos ochelarii de soare și mi a spus: Mâine plecăm acasă la noi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
diapozitivul. Găsea că Prințul Diponegoro e foarte arătos, dar, dincolo de privirea lui mândră, foarte vulnerabil. Față de personajele olandeze simțea ceva mai mult decât o anume aversiune, Îi găsea ridicoli, ba chiar dezgustători. Cădea În cursă, a simțit, dar nu-i păsa. Nu prea fusese ea niciodată Încântată să fie manipulată, să fie Împinsă spre o apreciere sau spre o anume idee, dar de data acesta totul i s-a părut firesc, de parcă n-ar fi avut altceva de făcut decât să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mercedesului scrâșnea la fiecare obstacol. Parc-am fi pe terenul de joacă, a râs Farah. Fii atent să nu strici cumva mașina, tati ar Înnebuni! Te-ar Închide În casă pe veci. O să fiu plecat multă vreme, de ce mi ar păsa? a râs și Johan. N-o să mă țină Închis În casă pentru că nici n o să fiu pe-acolo. O să fie obligat să vă pedepsească pe voi, pe tine și pe Bob. La ce oră pleci mâine? La prânz. Mă conduce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se află Într-o barcă pe un fluviu nămolos, purtată de un curent lin, intrând la răstimpuri Într-un banc, apoi plutind mai departe. Altădată s-ar fi agitat, grăbită să ajungă mai repede undeva, de astă dată puțin Îi păsa. Nu mai avea unde să se ducă, nu mai putea să facă nimic. La Președinție făcuse tot ce fusese În stare să facă, pusese În joc tot ce stătea În puterile ei, dar nu fusese destul. Nu mai fusese niciodată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dacă nu cumva chiar din copilărie, i-au țâșnit lacrimile fără să se poată stăpâni. L-a strâns În brațe, și-a pus capul pe umărul lui și i-a umplut cămașa de lacrimi. Era caraghioasă, dar nu i a păsat. Când a intrat, el mesteca, pe masă mai erau niște pachețele pe jumătate mâncate de nasi padang. Niște muște grase stăteau nemișcate, ca niște stafide, pe orezul Îngălbenit de sosul de curcuma. — Să nu mai dispari așa niciodată! l-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doar schița unui personaj, cineva tânăr, Însă nu și-a dat bine seama dacă era băiat sau fată. Trăsăturile chipului erau exagerate, dar occidentale, fără nici o Îndoială. Era o fată, hotărâse Adam. Cine e, pak? a Întrebat. Nu-i mai păsa că se dă de gol. Când s-a Întors, n-a mai rămas nici o Îndoială că nu-și dăduse până atunci seama de prezența lui Adam. S-a Încruntat, a roșit și a zâmbit, toate deodată. Credeam că ești la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se află pe lista celor admiși la examen Carmina avu un sentiment de satisfacție răutăcioasă. Ea nu se simțea prea rănită în schimb era sigură că insuccesul va fi greu de suportat de tatăl ei, însemna o lovitură. Nu-i păsa ce-o să se petreacă cu propria sa persoană odată ajunsă acasă, știa că, oricum, nimic nu poate fi mai rău decât starea de teroare, de tensiune în care trăise începând cu prima zi a noului an până când plecase de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dreptate. Bine, mă, dar acest om există și nu este singur, sunt mai mulți chiar, cine a susținut contrariul? Nu pot să concep că există o lume atât de hâdă, de la un capăt la altul, continuă Carmina fără să-i pese de intervenția lui Alexe. Eu cred că sunt oameni, oameni mai altfel decât ceilalți, de ce să nu-i lăsăm să salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uita cu săptămânile, la teatru, la film sau oriunde, atunci când venea Larisa în vizită la Ovidiu, o, cât de naivă devenea crezând că prezența ei în casă i-ar fi putut stingheri, Larisa era o ființă prea voluntară ca să-i pese că babacii ei sau ai lui circulau prin apartament în timp ce ea avea chef de amor, asta nu avea absolut nici o importanță, era suficient să întoarcă cheia în broască, să răsucească butonul casetofonului, în șaizeci de minute cât dura până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acordul. Sigur, da, sigur, peste trei săptămâni era foarte bine. Tatăl, înviorat a plecat din nou în vie să culeagă struguri, au fost zadarnice protestele, i s-a amintit că pământul este ud și frunzele la fel, lui nu-i păsa, stăruia să le dăruiască două lădițe de struguri. S-a reîntors după un sfert de ceas cu pantalonii și pieptul de la haină ude, dar afișând un aer victorios. Între timp Sidonia și mama Carminei au ajuns la concluzia că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a glumă și cunoscând efectul plecării lui asupra mea, am glumit, zice el din ochi și se sprijină de masă lângă mine. Lumea dansează în jur, eliberată de tensiunea spectacolului, nefiind premiera mea, nu prea-mi arde să nu-mi pese de nimeni și să mă simt întreagă și suficientă, a murit tata, îmi spune Prințesa la telefon, n-am cu ce să ajung, Prințesă, n-am cu ce pleca decât mâine dimineață, aș fi vrut să stau cu tine, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să spun că, de bună seama, m-aș umple de bani lucrând la el, dar cine știe dacă o să ajungă să fie turnat vreodată și dacă, în caz că o să fie turnat, vor folosi textul meu și, oricum, cui o să-i mai pese de el peste zece ani? — Deci un fel de drum al Damascului, comenta Adrian. — Întocmai, confirmă Șam. Simt c-am renăscut. — Și-ai și chelit din nou, din câte văd eu, îl taxa Adrian. Șam îi ignoră poanta. — Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spuse Bine-ați veni! Atunci toate vânturile se plecară dinaintea lui, salutându-l ca pe un mai mare al lor. Eu stăteam ghemuită lângă vânturi, pe când nebunaticul meu prieten nu mai avea stare. Ei tot șușoteau, dar nici că-mi păsa. M-am întins acolo lângă ele și am ațipit. Apoi m-am trezit și i-am observat pe prietenii mei departe, într-un tufiș, culegând niște flori. Au venit lângă mine și mi-au spus că m-au văzut dormind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și porni din loc, urnind și vagoanele cu o smucitură puțin dorită de vreun călător, dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii puse la spălat În chiuvetă spunea oricui că petrecuseră o seară foarte agreabilă, chiar dacă exagerat de tăcută. De ce nu l-ai trezit? Pentru că doar În somn ține regim. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcuse conform Înțelegerii și Flavius-Tiberius avea toate motivele să fie mulțumit. Răsplăti grija șoferului cu o sumă simbolică și Îi ură drum bun. Șoferul primi banii Între două degete și Îi Îndesă În buzunarul cămășii de jeans fără să-i pese câtuși de puțin de gestul dilărului de antene. Mesteca gumă și privea În oglinda retrovizoare apropierea unui ștraf Încărcat cu mobilă nouă. DAF-ul torcea molcom, gata de plecare, semnalizând regulamentar. Se urni din loc fără nici o greutate și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră o noapte Întreagă cu lumânări aprinse pe Dealul Mitropoliei. Îi spusese portăresei „Cristos a-nviat”. Ea Îi răspunse „Adevărat c-a-nviat”, apoi, conform regulamentului și consemnului, Începu să strige: Săriți, hoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care acopereau societatea ca o ceață sau ca batista lui Iozefini. Când se ridica batista, ia societatea de unde nu-i. Știai Însă că la mijloc era vorba doar de o scamatorie și Îți vedeai de drum fără să Îți mai pese de denumiri. La urma urmei, viața nu are altă denumire decât viața, iar după un poet pe care Îl tot citea Flavius-Tiberius, nici măcar nume nu ar avea, În unele cazuri. Părerea lui. Societatea socialistă multilateral dezvoltată Însă era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]