705 matches
-
amestecul acesta de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii doar cu ajutorul privirii, al atitudinii, al mersului: un anume mod de a traversa curtea, de a se întoarce în grajd, de a rumega, o expresie mohorâtă, o privire fixă, apoi păscutul la oarece depărtare de celelalte surate, și asta fără a renunța o clipă la aerul acela sălbatic, impenetrabil (lăsându-se înjugată cu adversara, muncind din greu o zi întreagă fără a crâcni, fără a amesteca munca și viața privată). Este
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
deloc fundamentul etimologic și simbolic al acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar costă „ochii din cap”. În Amărăști nu cred că s-au descoperit Încă hormonii care forțează creșterea forțată, nesănătoasă a animalelor, care au Început să Înnebunească și să Îmbolnăvească și pe sărmanii canadieni. La Amărăști animalele sunt duse la păscut pe deal și trăiesc așa cum trăiau pe vremea dacilor, În mediu sănătos și curat. Nici vopseaua roșie, poate cancerigenă, care se dă puilor Înainte de tăiere ca să aibă carnea roz În etajere, nu cred că există pe valea Peșenii (știu că
De ce mă întorc la Amărăşti. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1442]
-
care, după cum am arătat anterior, le-a înlăturat de pe străzi cu ajutorul de neprețuit al cetățenilor urbei. Tot directorul Eșalonului II, recomanda următoarele: „...vă rugăm a lua măsuri ca la primele semnale de prealarmă sau alarmă, vitele care se găsesc la păscut să fie camuflate prin păduri sau împrăștiate, pentru ca astfel să se evite masacrele în masă”. Deoarece și activitatea Uzinei de electricitate din Bârlad fusese paralizată datorită evenimentelor de război, nevoia de specialiști devenise acută. Primarul Ioan Bontaș a intervenit cu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
70 de bani prăjina de prașilă și 30 de bani cea de secere”. Prețurile pentru folosirea suhatului erau asemănătoare celorlalți. Aproape de Buhăiești era și moșia Bârzești ce pe atunci era arendată de către proprietarul Iamandi evreului Samoil Costiner. Acesta cerea pentru păscutul vitelor pe imașul său suma de 40 de lei pe falce și doi lei pentru o oaie. O facilitate importantă pe care acest arendaș o acorda sătenilor era aceea că chiar dacă o familie lua în dijmă mai mult de o
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Și ce cauți pe aici spaima cânilor? De unde să fiu, bădică? Ia sunt și eu un băiat sărman, din toată lumea, fără tată și fără mamă, și vreu să întru la stăpân. Să intri la stăpân? D-apoi tu nici de păscut gâștele nu ești bun... Cam de câți ani îi fi tu? Ia poate să am vreo treisprezece ani. Ce spui tu măi?... Apoi bine a zis cine a zis că vrabia-i tot pui, dar numai dracul o știe de când
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cu contururi de aur și aramă păzeau spre apus somnul soarelui ce trecuse dincolo de linia orizontului. Vodă, de la fereastră, privea și nu se mai sătura. Înserarea i se părea că amplifică intensitatea zgomotelor, auzea nechezatul cailor scoși din grajduri spre păscut în luncă, forfota argaților, zvon de glasuri și lătrat de câini. I se părea că mirosurile Bărăganului îi sunt aduse de vânt și respiră cu nesaț de câteva ori. În sfârșit în țara lui, era domn pe viață și asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și era singură. Nu înțelegea de ce, și nu avea să înțeleagă vreodată. Singură. Așa a petrecut nopțile una după alta, cu foc în sobă, cu ușa închisă, apoi deschisă. Zilele au trecut cu sapa prin grădină, cu vita la păscut, cu pașii prin ogradă. Așteptarea e lungă. Soarele se stinse asemeni unui chibrit lăsând stelele ca un candelabru să se aprindă una câte una. Greierii cântau muzica lor liniștitoare. Acompaniau câte o pasăre care se foia zgomotos în cuib. Leu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rouă, pentru că fiecare copac al copilăriei mele a rămas acolo, în Frența, și fiecare fulg a devenit omăt acolo, și fiecare stea străluceste magnific doar acolo, deasupra streașinii casei mele. În nopțile mele de singurăte, cobor tăcută cu mieii la păscut sau cu vacile la adăpat, acolo în Frența. Oamenii s-au stins și locurile sau schimbat mult, dar sufletul meu nu-și găsește mậngậiere decật prin tufișuri de mure, de coacăze sau alune, de măceși sălbatici, de anini plậngậnd peste
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
predam cu voce tare pe “R” mare de tipar, “r” mic de mậnă, “R”mare de mậnă... Începeam apoi cu aritmetica, adunam și scădeam cu ușurință, pentru că întotdeauna avusesem multe animale în bătătură și toate erau în grija mea la păscut, așa încật ucenicia într-ale socotitului mi-o făcusem de mult. Continuam cu lucru manual, meșteșugind roți mari împletite din pănuși de porumb sau paie de grậu, ori cuseam cu acul pe gherghef adevărate grădini de margarete, butonași sau trandafiri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dovedindu-mi încă de pe atunci preocupările pentru munca de mai tậrziu. Citeam foarte mult, împleteam, cuseam, mă distram, iar vacanțele eram în culmea fericirii alături de prietenii copilăriei mele, pe Frența. Deveniți adolescenți, continuam să ne întậlnim acolo, cu animalele la păscut, încredințậndu-ne unul altuia gậndurile sau grijile. Iarna, în paradisul de cleștar al pădurii, sau pe luciul argintiu al pậrậului, schiam și patinam, uitậnd de foame și de sete. Vara, colindam pădurile pline cu zmeură, mure, fragi, culegậnd bureți, adunậnd flori
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ciripi” și de aceea, am hotărật ca în dimineața următoare să predăm pistoalele la Miliție și am fost evidențiați pentru fapta noastră. Situația tactică cea mai palpitantă am trăit-o odată cu invazia Cehoslovaciei. Eram, ca de obicei, cu vacile la păscut și ne îndepărtasem mult de pe imașul nostru, ajungậnd aproape de hotarele vecine. Un camion militar s-a apropiat de noi, soldați înarmați cu mitraliere au coborật grăbiți, cercetậnd locul. Aveam vreo doisprezece ani, dar politică se făcea cu prisosință la noi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
picioare și înțelegea cerințele părinților, i se punea în mână o vărguță și i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să mânuiască sapa, secera, coasa sau plugul. În felul acesta, copilul era integrat treptat în munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul viilor și recoltatul legumelor, drumul era circulat. Uite așa, din cauza unui gospodar care-și lăsase vaca la păscut, s-alesese cu o spaimă grozavă. Într-o vară, când era prin clasa a treia primară, îl
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul viilor și recoltatul legumelor, drumul era circulat. Uite așa, din cauza unui gospodar care-și lăsase vaca la păscut, s-alesese cu o spaimă grozavă. Într-o vară, când era prin clasa a treia primară, îl însoțise pe tata la prășit harbujii, fasolea și pătlăgelele roșii. Odihnindu-se, (recunoștea că tata îl menaja uneori), stând întins la umbră pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de arat, un seceriș pe un domeniu regesc, prânzul stăpânului tăcut și fericit și al pălmașilor osteniți; culesul unei vii, în cântece și dansuri; o turmă de vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care 149 omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de arat, un seceriș pe un domeniu regesc, prânzul stăpânului tăcut și fericit și al pălmașilor osteniți; culesul unei vii, în cântece și dansuri; o turmă de vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în urmă, Ciobanul...Ion avea o splendidă turmă Cu oi, cu câini și...pe la ei, mai rar, Moderna turmă avea un...măgar! Un timp, toate erau bune și la locul lor; Toți munceau excelent și cu spor, Zilnic mergeau la păscut pe imaș, Iarba...bună; se produceau lapte, lână și caș, Doar măgarul avea starea de spirit... ciudată: Cică...persoana sa nu prea era... respectată! Drept urmare, Ziua următoare, Într-o cuvântare, Rosti foarte tare: Câini ticăloși! Proaste și...supuse oi! Eu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de zi, ucenicii și cu mine trebuia să ducem, cu schimbul, capra de funie până în locul unde creșteau buruieni. Printre monumentele funerare expuse nu se găsea nimic de păscut, fiindcă acolo ieșeau găinile care mi-au oferit un motiv pentru vremuri ce aveau să vină - Găini în Cimitirul Central se numește o poezie de-a mea -, dar în afara gardurilor creșteau buruieni destule. De îndată ce de-a lungul Bittweg-ului s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fapt ar fi vrut să fie chemări ispititoare. Astfel, expunerea căreia îi eram supus la orele prânzului a avut urmări pe măsură: dacă, după imaginarea, mai târziu, a eroului de roman Oskar Mazerath care, pe vremea ieșirii cu capra la păscut suferea de tulburări de creștere și a fost de aceea pacient al unor instituții spitalicești, acesta a reușit din prima încercare să-i ceară o întâlnire unei dintre surorile care îl îngrijeau și, abia externat ca vindecat, chiar să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Bittweg-ului, mă atrăgea. Acolo se prelucrau preponderent gresie, tuf și bazalt, proaspăt aduse din carierele din Eifel. Acolo nu prea se cereau obiecte care să îngreuneze mormintele și inscripții. Acolo nu ar mai fi fost nici o capră de dus la păscut. Ușor nu mi-a fost să mă despart de Korneff și de șarmul lui de staroste peste calfe. În primăvară montaserăm nu o dată pietre de mormânt cu unul până la trei locuri, pe fundații, în cimitire pline de păsări. Am asistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de chec care avea același gust ca și checul pe care știa să-l coacă nevasta meșterului pietrar Göbel. Aceea ținea o capră pe nume Genoveva, pe care în primăvara lui ‘47 fusesem nevoit s-o duc de funie la păscut, prilej cu care făcusem o figură tristă. Povestea cu capra îmi apărea în amintire, ca un basm, comparabil cu acela care tocmai începuse acum, chiar dacă nu mai făceam o figură tristă, ci mai degrabă una de ins conștient de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zgârieturi. Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să povestesc eu acasă întâmplarea asta? Cine mă crede pe mine?... Oare nu mi s-a părut? A cui a fost vocea? Caii nu vorbesc niciodată ca oamenii. Poate... în basme, dar eu nu sunt în basm
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a avut băiatul impresia. Îngândurat, fără s-o mai îndemne, a pornit și, mergând din ce în ce mai repede, au ajuns în poienița cu iarbă grasă. Uite, nu te leg! Am încredere în tine. Cred că îți este foame. Ai iarbă bună de păscut aici. Grăbește-te! Eu merg să mă spăl un picușor, se explică Tudorel cât se poate de serios și, în același timp, foarte îngândurat. Ajuns la pod, și-a dat cămășuța și pantalonașii jos, le-a scuturat de praf și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
căpăstru cum ai zis matale. Cred că poate merge și singură, bunicule... Nu! Să n-o lași singură niciodată. Da, bunicule! Cum s-o las singură? Îmi este drag să merg cu ea. Mă mai lași s-o duc la păscut? Ei! Om vedea noi ce-om face... Mergi și mănâncă, până una-alta! La bucătărie l-a luat maică-sa la întrebări. Era mai supărată ca bunicul. L-a tras ușor de urechi, l-a muștruluit și i-a explicat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]