1,724 matches
-
în urmă, o femeie. (Cei doi își continuă treaba fără să-l ia în seamă. X se apropie de cele două babe care tămâiau pe la cruci.) Baba 1: Să tămâiem și la crucea aceasta! Îți mai aduci aminte ce om pătimaș a fost cel de a închis ochii. Nu lăsa sticla din mână și când o lăsa călca totul în picioare. Nimic nu-i putea sta în față. Baba 2: Poate-i liniștim sufletul. X: Mă scuzați. Caut și eu un
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
mi-ar plăcea să vă amintiți de mine. Când veți privi coarnele taurului cu care mă voi lupta, să mă vedeți întotdeauna... Cornelia urcă în tribună, alături de ceilalți oameni.Arena părea un ceas solar imens construit din razele ce ardeau pătimaș totul în jurul lor și din umbrele aliniate, cu cea a vârfului cupolei, proiectată pe pământ. Intră primul gladiator, un uriaș, cu structură atletică și plete blonde. După el, năvăli taurul furibund în arenă și toată suflarea din tribună amuți. Timpul
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
pe vreo cale făcută, inima voioasă răsplătește fiecare trudnicie cu mângâiere. Antologia spectacolelor de teatru are în alcătuire o capodoperă ce nu-și consfințește limitele sale în mijloacele cronicarului, ci în rosturi ce țin de vastitatea unui teatru cu poveste pătimașă, fermecătoare și de dragoste: Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. Dintotdeauna, la acest teatru au jucat artiști într-o neîncetată fericire și iubire de a juca, fiecare reprezentație fiind pentru fiecare dintre ei o haină spirituală festivă, mai mult
VIVA REVISTA PEREGRINÂND MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383810_a_385139]
-
iubirii și leagănă-mă cu dor. Roagă adierea toamnei să-mi dea ușor avânt... Plutesc alături frunzelor îndrăgostite de pământ... Privește-le jertfă și iartă că ți-au lăsat crengile golașe... Te voi acoperi eu cu muguri noi de săruturi pătimașe... E toamnă noastră și-a lor, iubite, nu-i închipuire... Visului ei dacă-i dai viața se cheamă trăire... Trăim în visele de ieri, amintire, pentru mâine... Viitor ne va fi prezentul nostru zămislit cu iubire! D.G. Referință Bibliografica: Amintire
AMINTIRE DIN VIITOR... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383842_a_385171]
-
Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi lungi, senzoriale, Îmbrățișări grăbite, superficiale, Sublim prelungit în dureri neoficiale, Contopire de fluturi, în noapte zbierând, Îngheț de simțuri sau doar descătușare... Blue Mireille, 24.02.2016 https://youtu.be/oum1xqaSEhQ
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
a făcut ca sala să izbucnească în urale prelungite și aplauze... Premiul I a fost adjudecat d Doru Emannuil Pantazi din Constanța, e un tânăr carismatic, cu o voce puternică, dar care nu a reușit să dea melodiilor... dulceața romanței pătimașe: „Nu se poate” Muzica Henry Mălineanu, versurile Mircea Ionescu Quintus. La Premiul II am avut ocazia să ascult o mare doamnă, o interpretă cu har și mult suflet, distinsa Raisa Bârnaz (din Orhei - Republica Moldova) care a impresionat atât prin interpretare
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
a Fariseului ne învață de asemenea că virtuțile nu-i folosesc omului la nimic dacă se mândrește cu ele (Luca 18, 9-14). Înălțarea de sine înaintea celorlalți și față de Dumnezeu se tămăduiește prin renunțarea încetul cu încetul la manifestările ei pătimașe prin trezvie lăuntrică și prin ferirea de oamenii care se află sub stăpânirea acestei patimi. Aducerea aminte că toate cele omenești sunt nestatornice, mărirea și bogăția trec, omul însuși este slab și neputincios, supus în această lume bolii, bătrâneții și
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
îngăduință naturii. Îi era dor de zăpada albă, să-și curețe sufletul de suferință. În jur nimic nu părea să aibă milă de ea. Poate zăpada m-ar scoate din tristețe. Aici în acest minunat oraș unde am cunoscut dragostea pătimașă, iubirea ce am crezut că va ține cât viața mea, iată s-a dus! Aici să am parte și de decepția vieții mele? se întreba, știind că nu există pentru ea speranță. Cristi a plecat. A părăsit orașul, luându-și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383543_a_384872]
-
seară-n taină dezbrac din suflet o păgână haină mă spovedesc cu-a mea durere aștept din nou a ta mângâiere. Mă amețești cu noiane de cuvinte în mine clocotesc fierbinți dorințe deschizi nasturii de la cămașă mă îmbată iubirea ta pătimașă. Iubite,trăiește mereu în mine fără de tine cărările îmi sunt străine zilele și nopțile sunt efemere albastrul zărilor sunt false himere. Ești umbră în care mă ascund visul plăcut în care mă scufund marea adâncă în care arunc năvodul valul
DESTĂINUIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382985_a_384314]
-
sublim, de muzicalitate, de reculegere și motivație. Arta - ca aură a omului, așa ne-a dăruit-o Minodora Ursachi prin tot ce a oferit comunității. A slujit arta și tot ce ține de ea cu un soi de religiozitate înduioșătoare, pătimașă chiar, ducând o luptă invizibilă pentru asanarea urâtului din viața noastră. Arta îl face pe om mai stăpân pe instinctele sale - spunea scriitorul Ion Agârbiceanu. Trăind într-o lume a frumosului artistic și înconjurându-se de oameni de caracter, Minodora
MINODORA URSACHI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382988_a_384317]
-
taică-meu a fost ca o binecuvântare. Chiar am simțit nevoia să-mi alin într-un fel remușcările pentru greșeala făcută. Greșeală?...Hm! a zâmbit Maria: de atâția ani îmi dorisem această miraculoasă greșeală pe care trupul meu de femeie pătimașă mi-a cerut-o cu insistență. Așa am realizat că a meritat să plătesc pentru acele clipe fericite, pe care...în definitiv, le visează orice femeie. Și tot în acele nopți de coșmar am înțeles care este menirea mea pe
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Răspund: pentru că dacă lui F BruneaFox- clasic al gazetăriei - nu i-a trecut niciodată prin minte să conteste condiția de creator a jurnalisticii, în schimb, Marian Petcu- iertat să fiu, dar , deocamdată, un nume fără rezonanță în meserie- este un pătimaș contestatar al vocației și forței creatoare a jurnalisticii și a jurnaliștilor. Culmea, domnul Marian Petcu,a făcut treaba asta, cu mult aplomb și înverșunare, cu prilejul unei manifestări științifice organizată nu demult de către facultatea de ziaristică a Universității din Oradea
URÂTELE NĂRAVURI ALE UNUI CENZOR DE LUME NOUĂ [Corola-blog/BlogPost/93429_a_94721]
-
orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care mă chinuiam amarnic și pe care ajunsesem să-l urăsc pătimaș. - O fi simplă, dar sigură nu e deloc soluția ta, mi-a replicat Eva. În primul rând că reportofonul este prea mic ca să dispună de fidelitatea necesară. Pentru redarea unui sunet identic cu acela emis pe cale naturală, am avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau calul de povară, caracterizat prin uriașa sa forță de a trage înainte căruța istoriei. Episodul 72 RUGĂCIUNI Și iată-i acum pe cuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț ajunși în culmea Copoului. Au amândoi veșmintele pline de praful unei Europe pătimașe, sfâșiate de lupte intestine, trăind timpuri manieriste, decadente, în care-i era frică omului să iasă din casă după ora 9 seara. în umerii și-n mânecile sutanelor au praf alburiu de Italia, cu miros de citrice și măslini, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mod de a-l evita. Bărbatul ei, cel mai iscusit și mai viteaz dintre războinici, ar fi știut să se descurce într-o asemenea situație dificilă și să-și pună familia la adăpost. Bărbatul ei, cel mai tandru și mai pătimaș dintre amanți, ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă vreme îi mai rămăsese o suflare de viață. Dar ea, care ar fi putut învăța atâtea de la acel maestru extraordinar, nu făcea altceva decât să se ghemuiască într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
foarte sensibil. Nu știam, dar am lăsat-o așa. — Cred că vrea să o părăsească, a spus Judy către ceașca de ceai. Dar îi e frică de ce ar putea ea să facă. —îi e frică? am spus neîncrezătoare. —E foarte pătimașă. Ar putea să-și facă rău - sau chiar lui. Tonul vocii dezvăluia care era pentru ea cea mai importantă posibilitate. Dar sunt sigură că nu vrea să mai stea cu ea. Aveam dubiile mele în legătură cu asta. Paul și Claire erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de alint, ca „micuțo“, „fetito“ și altele de felul acesta, cuvinte lipsite de sens de nu le-aș fi pronunțat cu căldură. Simțind-o că cedează, că devine Zina cea de dinainte, dar nu Zina care mă privise atât de pătimaș acolo, în Strastnoe (cel puțin așa mi se păruse mie), ci fata din parc care se tot entuziasma „ce minune, ah, ce minune!“, am început să-i spun, stângaci și bâlbâindu-mă, că am în buzunar o sută de ruble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ființării noastre, ne vom Întîlni În vis: Îngenuncheați lîngă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemîndu-mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într-o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atît de pătimaș mi-a Împlinit viața. Soarta m-a binecuvîntat, nu mai am nevoie de o altă răsplată. Știu că n-o să figurez la indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că trebuie să pictez. N-am încotro. Nu mă pot stăpâni. Când un om cade în apă nu mai contează cât de bine înoată. Totul este să iasă la mal căci altfel se îneacă. Glasul lui era de-a dreptul pătimaș și fără să vreau am fost impresionat. Parcă simțeam o forță violentă care se zbate în adâncul ființei sale. Îmi dădea senzația a ceva foarte puternic, copleșitor, care-l stăpânea împotriva voinței lui. Nu puteam să înțeleg. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e ciudat de neasemănătoare. Nu-și divulga micul flirt cu biserica decât episcopilor și prelaților cu rang și mai Înalt. Când se Întorsese prima oară În țara de baștină, existase la Asheville un tânăr swinburnian păgân, pentru ale cărui sărutări pătimașe și conversații nesentimentale simțise o evidentă aplecare. Discutaseră problema pro și contra, cu o romanțare intelectuală total lipsită de dulcegărie. În cele din urmă ea se hotărâse să se mărite de conveniență, iar tânărul păgân din Asheville trecuse printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine, e destul de bun. Firește, un victorian. Au Început o discuție despre poezie În decursul căreia s-au prezentat unul altuia, comeseanul lui Amory dovedindu-se a fi nimeni altul decât „căposul ăla Îngrozitor“, Thomas Parke D’Invilliers, care semnase pătimașele poeme de dragoste din Lit. Avea, poate, nouăsprezece ani, umerii căzuți, ochii de un albastru spălăcit și, după cum Își dădea seama Amory din Înfățișarea lui generală, nu deținea cine știe ce concepție despre competiția socială sau alte fenomene Înrudite de mare interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât cinci secunde ca să epuizezi catalogul emoțiilor. El a zâmbit, involuntar. Nu mă transforma Într-un ins atât de nesemnificativ, Clara! Uneori mă deprimi cu adevărat. — Nu ești nesemnificativ. Numai asta nu se poate spune despre tine, a zis ea pătimaș, luându-l de braț și făcând ochii mari, iar Amory le-a putut distinge bunătatea În lumina amurgului. Unui bărbat nesemnificativ i se spune un „nu“ etern. — Există atâta primăvară În aer, atâta dulceață leneșă În sufletul tău! Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ALEC și mama sa ies.) ROSALIND (de afară): Hei, mamă... CECELIA: Mama a coborât. (Iar acum intră ROSALIND. ROSALIND este În totalitate ROSALIND. Una dintre acele fete care nu trebuie nici măcar să ridice un deget ca bărbații să se Îndrăgostească pătimaș de ele. Totuși două categorii de bărbați se Îndrăgostesc rar: cei mai tolomaci se tem de inteligența fetelor, iar intelectualilor le e frică de frumusețea lor. Toți ceilalți le aparțin printr-o lege a naturii. Dacă ROSALIND ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și destul de frumoasă, mulțumesc lui Dumnezeu... și fericită, mulțumesc, Doamne, mulțumesc, Doamne... (Tace și apoi, cu o stranie izbucnire profetică, adaugă:) Bietul Amory! (El o sărută din nou.) KISMET După nici două săptămâni, Amory și Rosalind se iubeau profund și pătimaș. Facultățile critice - care, În cazul amândurora, distruseseră nenumărate idile romantice - le-au fost tocite de marele talaz al emoției, care i-a copleșit. — E posibil să fie o dragoste nesăbuită, i-a declarat ea mamei, dar nu e una nesărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un nou val de neliniște, și-a dat seama că trecuseră doar cinci luni de la ultima Întâlnire cu Rosalind. Totuși Îi venea deja greu să și-l imagineze pe flăcăul acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]