866 matches
-
accentuează ideea timpului ireversibil, care transcende condiția efemeră a eului. Simbolistica drumului orientează materia poetică spre un lirism elegiac, ca expresie a zădărniciei. Inițierea în moarte presupune asumarea sorții și depășirea vremelniciei, într-o ambianță a sacrului degradat și a pătimirii în el: „Căzusem în lumină/ Ca într-un lac de dumnezeire!” (Abia mai târziu); „Există un unghi/ Sub care cade uneori soarele/ Peste noi // Spațiul dintre pământ și cer/ Se scorojește/ Ca foaia de porumb a toamnei” (Există un unghi
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
Cum a observat critica, poezia lui O. din volumele Ora de prânz a vulcanului Etna (1997) și Roma fără mine (1998) „ia ființă în rana deschisă a cuvântului, versul său sincopat nu prea ascultă de netezimea formei, ci dă glas pătimirii”. Este trăirea destinului vitreg al plaiului natal nedreptățit de istorie („Suntem colindători fără de stea / și gura mi-e închisă cu zăvorul / și mama ne e mama altuia / c-a noastră ne-a lăsat cu dorul”). SCRIERI: Ora de prânz a
OPAIŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288541_a_289870]
-
smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul lui Nero
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul nu se mai abandonează doar propriilor pătimiri. Deși abulic, el întrevede în aceste clipe, ca singură cale de urmat, lupta. Lirica lui socială este notabilă prin accentele de satiră. În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris și câteva schițe, în care evocă anii
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
K. întrețese, pornind de la Drăculești, și un fir istoric, mizând pe interferarea de real și suprareal. Formula care ar putea sugera impulsurile acestei narațiuni este „febră și viziuni”. Dyonisia (1926), „roman de voluptate și durere”, istorisește, cu un tâlc moralizator, pătimirile unei cochete. Răsfățată și egoistă, Dyonisiei, căreia îi place să fie dorită, viața îi rezervă o lecție dură. Un accident stupid o desfigurează, și pentru atrăgătoarea ușuratică din acea clipă începe calvarul. Abia acum, când arată ca o „iazmă hidoasă
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
flexibilitatea de care dă dovadă autorul atunci când schimbă registrele. Discursul său, de o eleganță mereu egală sieși, îmbracă pe rând haina comediei (cu multiple valențe germinative) și pe cea a unei drame necanonice, așadar lipsită de artificiile tipice. Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso este o „comedie amară”, după cum autorul însuși o numește. Poetul latin prezintă doar vagi asemănări cu personajul înfățișat de istorie sau de alte scrieri literare. Toate faptele sunt luate în răspăr prin foarte numeroasele trimiteri la
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
la o ecuație unde singura necunoscută pare să fie frica de pedeapsă. Cațavencu sau O seară furtunoasă este piesa în care se regăsesc majoritatea elementelor ce definesc înzestrarea dramaturgului. Cațavencu este un personaj reinventat, la fel ca în Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso, și aici spectatorul/cititorul asistă la o reîntemeiere, dar situația este inversă. Dacă marele poet latin suferă un proces de vulgarizare, Cațavencu al lui M. devine un personaj inatacabil din punct de vedere moral. Prin raportarea
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
What is all this but seeking? What the Bible calls election. Frederick William Robertson, Sermons Preached at Trinity Chapel, Brighton (1861) Iisus tocmai își prevestea moartea, vorbindu-le în șoaptă celor doisprezece apostoli. Urcau spre Ierusalim. Cu o săptămână înaintea pătimirii, Domnul știa că „va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat”. Prietenilor, între care zelosul Petru, Iisus le mărturisea că „fiii fărădelegii” îi pregătesc răstignirea. „După ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-și revizuiască programul său de guvernământ... Totodată, avertizăm pe vecinul de la Vest că România are nu numai lei, ci și leoaice”. ș...ț Diferite manifestațiuni ale „R.F.R.” Oradea Între cele mai de seamă manifestațiuni ale reuniunii sunt: organizarea sărbătoririi poetului pătimirii naționale Octavian Goga la 7 februarie 1932, în cadrul balului reuniunii la Oradea, pe care l-a patronat distinsul oaspete. La masa ce s-a servit au participat peste două sute de persoane, tot ce a avut Oradea mai select. S-au
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
sacrificial, cât purtători ai unui mesaj oracular. Titlul ultimei cărți de versuri, Un dor fără sațiu, reluat de la poemul ce deschidea Pe-o gură de rai, ar putea sugera o revenire la gama trăirilor de acolo. În fapt, dominantă rămâne pătimirea cauzată de finitudinea ființei umane caracterizate de insațiabilitate existențială, fiind utilizate unele modalități vechi, duse acum la ultimul rafinament și prin apropierea de folclorul magico-ritualic autohton. Înțelegerea vulnerabilității în fața „Îngerului Exterminator” (Alei) are drept consecință înmulțirea expansiunilor lirice de tipul
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
continuitatea simbolică dintre sfârșit și început, moarte și înviere, și conferă, totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii ce sălășluiește în întunericul sinelui, refacerea de către sora lui, Ileana Cosânzeana, a pătimirilor lui Iisus, devine o pildă a căii de urmat spre izbăvire. Ea moare în lutul supus maculării, spre a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care „bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
în peisajul liricii românești de la începutul secolului al XX-lea, Octavian Goga a erupt vulcanic, zguduind sensibilitățile și dinamizând energia contemporanilor săi, transmițând un mesaj nou, de impresionantă reverberație și forță emoțională, impunându-se în primul rând ca tălmăcitor al pătimirii românilor din Transilvania și totodată ca o expresie vaticinară a suferințelor și aspirațiilor întregului popor. B. argumentează că Octavian Goga a cântat pătimirea neamului său nu pe un ton clamoros, ci arborând calmul aparent al îndurării, în sonorități de vibrație
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
un mesaj nou, de impresionantă reverberație și forță emoțională, impunându-se în primul rând ca tălmăcitor al pătimirii românilor din Transilvania și totodată ca o expresie vaticinară a suferințelor și aspirațiilor întregului popor. B. argumentează că Octavian Goga a cântat pătimirea neamului său nu pe un ton clamoros, ci arborând calmul aparent al îndurării, în sonorități de vibrație psalmodică; suferințele și năzuințele semenilor săi au fost astfel exprimate în ritmuri de copleșitoare gravitate, cu inflexiuni stilistice de tulburătoare atmosferă religioasă. Cu
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
Crohmălniceanu, București, 1972; Violoncel solar, București, 1972; Glorie iubirii, București, 1973; Evocări și dialoguri literare, București, 1974; Ghirlanda iubirii, București, 1975; Noblețea plaiului natal, București, 1976. Traduceri: Antologia prozatorilor ruși contemporani, București, [1930]; Th. Mann, Moartea la Veneția, București, 1930, Pătimirile și măreția maeștrilor, București, 1946 (în colaborare cu Iozefina Baltazar); Jacob Wassermann, Cazul Maurizius, I-II, București, 1930; Selma Lagerlöf, Jerusalem, București, [1931]; Ludwig Renn, Măcelul, București, [1931]; Franz Werfel, Cazul judecătorului Sebastian, București, [1931]; Else Jerusalem, Felinarul roșu. Cărăbușul
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Șerban Cioculescu, Literatura în „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 14; Mircea Anghelescu, „Bucureștii de altădată”, LCF, 1994, 4, 6; Teodor Vârgolici, „Bucureștii de altădată”, ALA, 1994, 205; Z. Ornea, Corespondență din Basarabia înainte de 1900, RL, 1997, 13; Teodor Vârgolici, Epopeea pătimirii basarabene, ALA, 1997, 364; Iordan Datcu, Sub semnul Minervei, București, 2000, 142-144; Z. Ornea, Capitala de odinioară, RL, 2001, 13; Teodor Vârgolici, „Bucureștii de altădată”, ALA, 2001, 595. T.V.
AVRAMESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
ce ne păzeau de furia poporului muncitor.” Poemele de pușcărie sunt memorabile, nu în notă revendicativă, ci prin atitudinea creștină, care comentează suferința, în tonalitate uneori mioritică, precum în Cântic di moarti, unde poetul își invocă mama ca martoră a pătimirii fiului ei, suferind, în propria carne, chinul lui: „...ș-tini aduchiși, dadă.../ tu inimă ț-acriscură schiñi // și-ț trimbură mâna / când ti-aplicași ca s-tincliñi // sâmțiși cum / sărâma din tini / schimură ‘nă rugăciuni și s-duți? // dado, / laie dado.../ tu aistă noapți
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
lor, îți îngreunează gesturile, îți modifică felul de a gândi, de a reacționa, dar nu ți le mai poți aminti. Cel puțin așa cred, cu intuiție de prozator și din discuțiile cu unii cunoscuți care au trăit o astfel de pătimire. Decât că, acum, recitind acele vechi întristate rânduri despre fostul meu șef, nu-mi mai amintesc de ce le-am păstrat, nu mai țin minte cum am hotărât să renunț la ele (probabil făcând ordine în multele mele hârtii și, hapsân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii și legionarele trebuie să știe că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii și legionarele trebuie să știe că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a rugăciunii” - a spus Corneliu Zelea Codreanu. Neamul românesc a trăit și dăinuit pe acest pământ din mila lui Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Legionarii și legionarele trebuie să știe că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a rugăciunii” - a spus Corneliu Zelea Codreanu. Neamul românesc a trăit și dăinuit pe acest pământ din mila lui Dumnezeu, binecuvântarea Bisericii, rugăciune, luptă, pătimire și moarte martirică. Rugăciunea și pătimirea ne-au dezvăluit ceea ce este dincolo de om. Ele au zădărnicit și vor zădarnici de-a pururi veacuri de întuneric și vor păstra viu sâmburele veșniciei sădit de Dumnezeu în sufletul fiecărui pământean. Trupurile noastre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a rugăciunii” - a spus Corneliu Zelea Codreanu. Neamul românesc a trăit și dăinuit pe acest pământ din mila lui Dumnezeu, binecuvântarea Bisericii, rugăciune, luptă, pătimire și moarte martirică. Rugăciunea și pătimirea ne-au dezvăluit ceea ce este dincolo de om. Ele au zădărnicit și vor zădarnici de-a pururi veacuri de întuneric și vor păstra viu sâmburele veșniciei sădit de Dumnezeu în sufletul fiecărui pământean. Trupurile noastre, ale legionarilor, au fost schingiuite, desfigurate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]