6,963 matches
-
bani, formau o rețea uriașă, piramidală, o caracatiță ce prejudicia statul cu zeci de milioane de euro pe an. Ce au în comun aceste întâmplări petrecute recent pe meleagurile noastre? Toate vorbesc despre ilegalități comise chiar de cei puși să păzească legalitatea: profesori care în loc să educe elevii îi strică, controlori care în loc să-i pedepsească pe cei care nu respectă regula devin complici interesați ai acestora. Dacă ne amintim și de polițiștii și lucrătorii vamali care erau mână în mână cu traficanții
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
vor mai aplica fatwa pe care răposatul Khomeyni o pronunțase contra lui Salman Rushdie, pentru romanul, considerat blasfemator, Versetele satanice. Suspendarea aplicării nu era însă totuna cu anularea. Rushdie o știa prea bine, așa că a continuat să trăiască ascuns și păzit de poliție. Iranienii nu îl urmăreau doar pe el și pe ai lui, dar erau atenți la orice gest de solidaritate, cât de mic. Înainte de a exista o traducere românească a romanului incriminat, România literară a publicat câteva pagini din
Nu e fatwa, uite fatwa! () [Corola-journal/Journalistic/4260_a_5585]
-
în fișete metalice sigilate din sediul fiecărei primării. Acolo ar trebui să rămână buletinele de vot până în noaptea de dinaintea alegerilor, când vor fi redirecționate tot sub pază către secțiile de votare. Legea electorală nu precizează însă că aceste fișete trebuie păzite în tot acest timp.
Fraudă electorală: o angajată din primărie a furat un buletin de vot () [Corola-journal/Journalistic/44475_a_45800]
-
de unde reversul de a păstra o distanță imperială față de subalterni”. De un portret în apă tare are parte Pompiliu Macovei („Voiajor prin viață, lipsit de griji și însingurat va trăi 97 de ani. A închis ochii într-o casă muzeu, păzind în trei schimburi obiectele donate statului, care i-au ținut loc de familie.”). Alții mai mărunți, din rândul politrucilor propriu-ziși (Virgil Florea, Constantin Părăluță, Ion Moraru ș.a.) primesc plesnituri repezi, șfichiuiri. De altfel, numele lor, care altădată îngrozea, nu mai
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
se trăgea, cum credea, dintr-un neam prea bun. Taică-său fusese un bețiv, îi tăiase trenul în haltă picioarele, iar maică-sa, auzise, mai mult plecată în tinerețe. Nu avuseseră nimic pe lângă casă, nici câine măcar, ce să le păzească? Copii, însă, da, cinci băieți și pe Lucica. Cu Petrache nu a vorbit prea mult, doar câteva luni. I-a făcut repede un copil, pe Mihai... La nuntă i se cunoștea burta. Maria Tălparu, așa o chema pe bătrână, era
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bine-mi face, dacă mi-a trebuit să muncesc la partid, la școală nu-mi era bine. Cel puțin, acolo spălam closetele după copii, o oră două de treabă dimineața și, în rest... Dar ce s-a întâmplat, de ce-i păzești, domnule plutonier? Omul legii nu-i răspunse imediat. Mai trase un fum, scuipă chiștocul țigării, apoi îl strivi cu cizma. Nu-ți pot spune, Mario! E secret... nici eu nu-l știu. Sunt verzi toți, în special cei de la județ
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
puse după ureche, pe cealaltă o aprinse. -Te plângi că o duci greu, dar fumezi “Amiral”, măi fată... După ședință eu o să mai rămân, cred că nu o să te superi, da? Om bătrân și minte de... dacă vrei să mă păzești și pe mine, poți să rămâi. O să plece toți, numai să nu le vină poftă să chefuiască aici. O dată... Nu reuși să termine Maria. Ușile capitonate se deschiseră larg. Ieșiră întâi mai marii județului, apoi Gheorghe Tălparu și șeful său
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
23 August, că au cu dânșii aceste lozinci, că au rupt porțile?... Apoi, cine l-a bruiat când s-a adresat prostimii, ca și cum a explodat o bombă, să facă panică, spune-mi, cine, Gheorghe? Teroriștii?! Oare stațiile de amplificare erau păzite de teroriști sau de securiștii lui Ceaușescu ? De ce nu s-a făcut ca în China, o rafală-două de mitralieră și piața ar fi fost goală? Fugeau toți ca iepurii... Răspunde-mi, de ce? Taci? Dar Generalu’ Milea de ce s-a împușcat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tânăr sărac care are de Întreținut o familie și n-are nici o altă perspectivă Își vinde apartamentul și pleacă cu așa zișii prieteni În țară ca să cumpere un Început de afacere. Pe drum Îi apucă setea. Proprietarul mașinii rămâne să "păzească" banii, prietenul lui Îl ia pe sărac la un suc... și rămân cu sucul, pentru că Între timp mașina s-a evaporat cu tot cu bani. Se reclamă la poliție, se ajunge la procuratură. Și, stupefacție: furtul se transformă În trafic de influență
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
atent! Mulțumesc! îi spuse Miluță și-o luă la fugă. Strecurându-se prin locuri dosnice, fugi până în apropierea pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și ieșeau din oraș. Piața și depoul, cu intrările și ieșirile, erau păzite de jandarmi. Văzu doi agenți aprinzându-și țigările și intrând în bufetul gării. Sări câteva pârleazuri din fugă, nici nu simți parii sub el, parcă zbura -, apoi se tupilă pe lângă garduri, prin grădini, ocolind strada circulată, cu huruitul motoarelor mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tudor stejarul. Tudor piatra din fața ușii, Tudor viezurele, Tudor coțofana ce vorbea cu vidra în lumina lunii, când luneca în apele boreale, să-și facă baia de la miezul nopții. Chiar și pe cățeaua ciobănească, neînfricata hăituitoare a lupilor, care-o păzea de-aproape și de la distanță, umplând pădurea cu glasul ei dârz și poruncitor, o dezmierda Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe care am învățat-o tot de la doamna Florentina U., preluată de la o bătrână ce avea aproape suta de ani când i-a dat-o: Doamne, eu mă culc în patul meu Ca în sânul lui Dumnezeu ! Îngerul să mă păzească ! Maica Domnului să mă ocrotească ! Înger, îngerașul meu Fii tu păzitorul meu ! și mă apără de boale grele, De oameni răi, știuți și neștiuți! Dă-mi Doamne oameni buni cu pâine și cu sare și cu Darurile Sfinției Tale ! Doamne
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
așadar curtea voastră și întindeți o mână de ajutor și vecinilor, fără să cereți răsplată. Cereți muncă și veți căpăta. Iar toate aceste calități pe care le-am enumerat până acum se încununează cu BUNUL SIMȚ. Cine-l are să-l păzească ca pe cel mai prețios dar, cine nu-l are să și-l cultive. Este foarte ușor să arunci vorbe și fapte de ocară asupra celorlalți, dar e mult mai greu să dai dovadă de bun simț în ziua de azi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
destul de generoasă. Ne hotărâm repede și plasăm comanda chelnerului. - Am o curiozitate, sper să n-o iei drept indiscreție. Câți ani împlinești? - Ana, draga mea, nu fac parte din categoria femeilor care își ascund vârsta, făcând din asta un secret păzit cu strășnicie. Am 55. - Ți-aș fi dat 50. Cel mult, 52. - Mulțumesc! Importantă e vârsta sufletului, nu a trupului. Practic, noi avem două vârste, cea a corpului nostru și cea a sufletului. Dacă peste fizicul nostru aripa timpului lasă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și basme, că și pe aici trăiesc oameni ai locului, oameni buni și oameni răi, că Dumnezeu a lăsat și uscături. Pe drumul ce urcă spre cimitirul satului se deplasa în fiecare zi Toader, cu pușca la spinare, pentru a păzi pădurea. În fiecare dimineață sau seară când venea pe acasă, Toader își săruta copiii și nevasta. Tudorică, cum ajungea la marginea potecilor, începea să cânte și să fluiere, întrecându-se cu ciocârlia de-ți era mai mare dragul să-l
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ulițele satului, căci a fost paznic patruzeci de ani, luând parte la toate vânătorile pe care le organiza P.P. Carp pe moșia lui. De câteva ori Sava a fost conducătorul vânătorilor ce s-au desfășurat în zona pe care o păzea el. Sava știa ca nimeni altul să pregătească și să gătească vânatul pentru oaspeți de seamă. În mijlocul pădurii, lângă o apă limpede ca cristalul și rece ca gheața, se află și astăzi de sute de ani brigada, o gospodărie unde
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de vedere al eficienței organizării, acest sistem nu era foarte bine elaborat întrucât amenda pentru neplata taxei era echivalentă cu taxa, ceea ce făcea, probabil, ca doar cei prinși să plătească. În ceea ce privește paza animalelor, regulile erau diferite. De exemplu, oile erau păzite de ciobani plătiți, iar porcii erau păziți, pe rând, de către săteni. De asemenea, existau reguli în privința hranei animalelor provocate de stadiul primitiv al agriculturii. De exemplu, nu era permisă hrănirea porcilor cu porumb, în special în perioade de secetă. Acest
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
nu era foarte bine elaborat întrucât amenda pentru neplata taxei era echivalentă cu taxa, ceea ce făcea, probabil, ca doar cei prinși să plătească. În ceea ce privește paza animalelor, regulile erau diferite. De exemplu, oile erau păzite de ciobani plătiți, iar porcii erau păziți, pe rând, de către săteni. De asemenea, existau reguli în privința hranei animalelor provocate de stadiul primitiv al agriculturii. De exemplu, nu era permisă hrănirea porcilor cu porumb, în special în perioade de secetă. Acest lucru era posibil doar cu aprobarea domniei
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Concepția lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, țăranii nu-i cultivau. „Să mâncăm noi buruiana asta din pământ...“ Ce a zis regele Franței? „Mă, seamănă, mă, cartofi pe moșia mea și, când or vedea țăranii că îi păzesc, or să-și dea seama că-s lucru bun. Lăsați-i să fure, că așa se răspândesc cartofii în țară.“ Odată, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv că fac speculă. Cu ce? i am întrebat
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de culpă și duplicitate am avut toată vremea, cu nuferii desprinși din mine, fără proiecte, am însetat și am supraviețuit? cine mai știe. Pentru Viaceslav Vindecătorul! Mi s-a mărturisit că la Ierusalim s-au pus cordoane cu ostași, să păzească porțile și drumul mântuirii. Nu știa cum a ajuns să ia lumină! Cineva l-a dus acolo, l-a purtat de mână până în inima credinței; a fost ales din mulțimea care parcă apleca covorul de trepte, în mișcarea albă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Mâncarea împrejurul rugului este cea care ne egalează pe toți, încât ai impresia că suntem niște pui fericiți, cu toate că avem doar un ceaun negru pe dinafară de la cenușă, dar, la care, mâncarea este cea mai delicioasă, un cort care ne păzește de ploaie, de vânt, și o chitară, cu care ne așezăm împrejurul focului și cântăm cântări vesele, având și imnul echipei noaste, pe care-l cântăm cu drag, și pe care care îl fredonez când stau și văd poze cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
oameni de la guvern. Nu știm ce ne așteaptă în viitor, dar ceea ce putem face e să sperăm. Am intrat în secția de votare și mă simțeam de parcă noi eram un cârd de oi, iar ei, spraveghetorii, erau ciobanii care ne păzeau. Ajung acasă și îi văd la o emisiune TV pe domnii care dețin putere(a), ieșeau de la votare și ce dezgustători păreau acești hoți ai poporului, care se gândesc doar la propriile buzunare. De ce trebuie atâtea partide, dacă niciunul dintre
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Chiar nu poate înțelege?... Profesorul se simte total „descoperit”. Își amintește relatarea unui naturalist despre obiceiul leului mascul de a ucide puii, încât leoaicele să intre din nou în călduri, ca să-și asigure el „descendența”. Femelele se asociază și-și păzesc fragedele genituri. Domnul R. se simte vinovat și umilit, proiectat pe scara regresivă a speciilor. I se „spovedește” Teodorei. Ea îl completează zîmbind: „Dar și motanii fac la fel!” A văzut chiar ea. Însă nu continuă, din delicatețe. Deja a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se îngrijoră el. Lasă vaca fără teamă, îi spuse rîzînd un șofer. O păzim noi, că tot nu putem urca cu mașinile pînă sus. Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc mai potrivit decît lîngă Ilinca. Virgil nu dădu nici o importanță acestui fapt. După cîțiva pași, Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lucra cu noi. Vă puteți retrage la treburile voastre. Pregătiți cu atenție întălnirile cu tinerii la care va participa și dl. Evelin. Adam și Eva ies și mai nedumeriți. Aurora: Evelin, dar ce-i cu caseta aia pe care o păzești... Evelin: în această casetă se află toate rapoartele despre experiment în cele trei milioane de ani care trebuie să ajungă în biblioteca Academiei. Aurora: Academia voastră sau a noastră? Evelin: Toate observațiile sunt mentale și nu le puteți descifra. Așa că
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]