1,077 matches
-
Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios, ce face elogiul libertății, publicată anonim în 1848, cu o prefață în spiritul profetic și patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată ca un eveniment de „Pruncul român”. Mai traduce din romanticul Chateaubriand Geniul hristianismului (I-II, 1850-1851), predici morale din Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită (1841), sau meditații din iluministul J.-B
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Recreațiuni literare”, „Curierul Olteniei”, „Independentul”, adunându-le apoi în volumele Flori singuratice (1887) și Flori veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
să reafirme valabilitatea clasicilor și păstrarea spiritului tradițional junimist. Remarcabilă este prezența continuă a rubricii de istorie semnată de Al. Zub, care își inaugurează seria comentariilor cu articolul Actualitatea lui Kogălniceanu, ulterior abordând personalitatea lui Vasile Pârvan, Gh. Brătianu, generația pașoptistă. Una din caracteristicile D. l. este atenția acordată spațiului cultural basarabean, căruia i se dedică un număr întreg (12/1994) și la care se revine prin semnăturile lui Const. Ciopraga, Mihai Cimpoi, Iurie Colesnic, N. Leahu. O altă direcție se
DACIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286638_a_287967]
-
le ignora pe celelalte. Prima parte a lucrării țintește la o situare a scriitorului în contemporaneitate și realizarea unui portret original ca perspectivă critică. Autoarea reconstituie, cu uneltele criticului și istoricului literar, cadrul spiritual în care a înflorit memorialistica generației pașoptiste. Profilul diferențial al seducătorului memorialist, trasat în partea a doua a eseului, este o contribuție critică de prim ordin. Într-o suită de analize minuțioase, susținute de referințe bogate și variate, cu un suport teoretic adecvat, este relevată modernitatea prozatorului
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
română modernă, acest spirit se manifesta în marginile determinismului marxist, însă ale unui determinism lax și suplu. Culegerea reunește studii de tip monografic (despre I. Budai-Deleanu, C. Conachi, I. Heliade-Rădulescu, N. Bălcescu), de perspectivă generală (o primă aproximare a epocii pașoptiste) ori, dimpotrivă, particulară (analiza Pastelurilor lui V. Alecsandri sau discuția asupra poemului Cântarea României, pentru care C. propune, cu argumente greu de respins, dubla paternitate: Russo-Bălcescu). După monografia Anton Pann din 1964 (unde autorul pune la punct aspecte biografice controversate
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
într-un București patriarhal și pitoresc), volumul De la Alecsandrescu la Eminescu (1966) vine să-l continue pe cel de debut. De data aceasta obiectul cercetării îl fac rădăcinile luministe ale pașoptismului literar, viața și opera lui Alexandrescu și Bolliac, ecourile pașoptiste și postpașoptiste la Eminescu, literatura muntelui, traducerile și traducătorii din prima jumătate a secolului - un studiu de sociologie literară cu metode la zi - ș.a. Tot ce a scris C. până în 1972 pregătește într-un fel sau altul impunătoarea sinteză Originile
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
precum și de depășirea romantismului prin Eminescu. Sinteza din 1972 e continuată printr-o altă carte de referință, Oamenii începutului de drum (1974), axată pe intervalul 1840-1860. Arhitectura din Originile... e suplinită de studiile primei secțiuni, despre structura, programele, profilul generației pașoptiste, psihologia pionieratului, diversitatea teoretică, dar și despre unitatea acțiunii practice, dialectica visare-faptă („romantici ai energiei, nu ai nostalgiei”), congruența între militantism civic și specific artistic, între originalitate și influențe. Secțiunea secundă a cărții clarifică aspecte obscure sau controversate, propune pregnante
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
despre Filimon, Creangă și Duiliu Zamfirescu. Promotor al modernizării istoriei literare, C. a militat concomitent pentru realizarea instrumentelor de lucru, el însuși coordonând, prefațând și adnotând seria Documente și manuscrise literare (I-V, 1967-1986), precum și lucrările Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860) (I-II, 1968), Reviste literare românești în secolul al XIX-lea (1970), Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (1976), De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc (1982), ediția facsimilată a revistei „Propășirea
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
Regula jocului, București, 1980; Itinerar printre clasici, București, 1984; Introducere în teoria lecturii, București, 1988; Aproapele și departele, București, 1990; Semnele vremii, București, 1995. Antologii, ediții: Documente și manuscrise literare, I-V, București, 1967-1986 (în colaborare); Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860), I-II, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Mihai Zamfir); Reviste literare românești în secolul al XIX-lea, pref. edit., București, 1970; Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), introd. edit., București, 1976; „Propășirea”. „Foaie științifică și
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
intime (1854) și Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional. Caracteristică pentru C. rămâne însă coarda patriotică. Cu toate că pe strunele inspirației civice cântaseră mai toți pașoptiștii, primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând mai vechile teme romantice pașoptiste, prelungindu-le ecoul până târziu (în 1890 îi apare o încercare de epopee, Daciada), el aspiră totodată, ca și alți poeți de tranziție, la primenirea inspirației și a tehnicii versului. Atras de legendar, de fantastic, de misterul timpurilor și civilizațiilor
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
criteriu” mai larg în individualizarea unei secțiuni a universului poetic romantic, spre a demonstra prezența în literatura română a unui filon complementar mult evidențiatei vocații mesianice. Autorul cercetează operele „precursorilor” (Iancu Văcărescu, Gh. Asachi, C. Stamati), experiențele fragmentare ale generației pașoptiste (Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri ș.a.), pentru a scoate în relief extinderea universului romantic imaginar în generația de tranziție, ca și momentul de sinteză și plenitudine din opera eminesciană și din poezia lui Macedonski; bun cunoscător al istoriei literare, B. completează
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
căruia i se datorează, între altele, depunerea manuscriselor poeților Văcărești, dar și a unor lucrări de literatură modernă, Ion Ghica, cel care a oferit manuscrisele unor lucrări ale lui N. Bălcescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, dar și ale altor revoluționari pașoptiști. De numele lui D. A. Sturdza este legată întemeierea cabinetelor numismatic, de stampe, de cartografie, precum și a fondului de documente istorice, tot el făcând donații deosebit de valoroase ce proveneau atât din colecțiile proprii, cât și din fondurile de carte veche și
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
253). Un farmacist cu numele Anton Lochmann este atestat la Iași la jumătatea secolului al XIX-lea. Era născut în 1826 la Iași și inițiat în 1868 în loja francmasonică „Steaua Dunării”, întemeiată în 1850 la Bruxelles de „frații farmazoni” pașoptiști. S-ar putea să fi fost fiul sau nepotul spițerului Lochman de la care comanda „spirt de afion” prima doamnă a Moldovei în 1813 (252). Un spițer Lochmann este atestat în 1828 și la București (200, p. 39). în paranteză fie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fugă în primul sat românesc ca să se salveze” (Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, 1851) (246, p. 1157). Se pare că a existat și un al doilea episod al revoluției pașoptiste din Muntenia în care opiumul a jucat un rol decisiv, de data aceasta nefast. În aceleași memorii, publicate la Paris în 1851, Ion Heliade- Rădulescu relatează faptul că, pe la jumătatea lunii iulie 1848, ambasadorul Rusiei la Constantinopol ar fi reușit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a permis dezvoltarea a ceea ce Ilie Bădescu numește "cultura eroică". Reprezentanții acesteia sunt cei care au făurit ș( statul național rom(n. 1.2. Momentul 1848 Anul 1848 se impune de asemenea ca reper crucial. Av(nd ca nucleu revoluția pașoptistă, trebuie să ne (ndreptăm totuși atenția către ceea ce este identificat (n istoria noastră drept "momentul 1848". (ncep(nd cu anul 1821 se acumulează idei ș( fapte ale căror relevanță este crucială pentru (nțelegerea acțiunilor din 1848. De asemenea, consecințele revoluției
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
trebuie să ne (ndreptăm totuși atenția către ceea ce este identificat (n istoria noastră drept "momentul 1848". (ncep(nd cu anul 1821 se acumulează idei ș( fapte ale căror relevanță este crucială pentru (nțelegerea acțiunilor din 1848. De asemenea, consecințele revoluției pașoptiste se vor resimți (n primele decenii ale secolului al XX-lea. Ca reper (n istoria ș( istoriografia rom(nească, momentul 1848 a fost interpretat (n felurite maniere. Accentul cade pe diferite aspecte, funcție de disciplina (n cadrul căreia se elaborează o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
său (n istorie, nu există practic lucrare axată pe deceniile de mijloc ale secolului al XIX-lea care să nu facă trimitere la Ion Heliade Rădulescu. De cele mai multe ori este vorba de trimiteri elogioase, subliniindu-se aportul său la Revoluția pașoptistă. Există (nsă și voci care prezintă lucrurile (ntr-o altă lumină. Alături de inteligență, pe care nu i-o neagă, Eugen Lovinescu considera că poziția lui Heliade (n revoluție s-a datorat v(rstei acestuia (n raport cu aceea a Brătienilor sau
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sociologiei românești (1848-1948): dezvoltarea socială ca proces de modernizare, cu câteva variante tipice; dezvoltarea socială ca suport al identității culturale; dezvoltarea socială privită ca sinteză a modernizării și identității culturale. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare. Fondatorii sociologiei românești (generația pașoptistă) conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Cei dintâi sociologi au
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de dezvoltare definită ca proces de modernizare a tuturor structurilor sociale, economice, politice, „reglarea” dezvoltării demografice, impulsionarea avansului culturii naționale. Primul efort deliberat al întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al dezvoltării societății ca proces de modernizare este cuprins în programele revoluției de la 1848 din Principatele Române, izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Valorile care susțin aceste programe exprimă raționalitatea capitalistă a muncii eficiente, caracteristică
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Ea coincide cu începuturile „erei burgheze” în România, de la 1828 la 1866 (Zeletin, 1925/1991, pp. 48-99). Cele mai spectaculoase transformări generate de programul pașoptist sunt unirea Principatelor, reforma rurală, constituția liberală, independența de stat, regatul, statul național unitar. Mișcările pașoptiste, scria cu pătrundere Ilie Bădescu (1988, p. 249), vor impune două idei fundamentale: ideea liberală și ideea democratică Fondatorii pașoptiști ai sociologiei și urmașii lor au provocat cea mai spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării întârziatei societăți românești, cunoscută ca disputa asupra
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
transformări generate de programul pașoptist sunt unirea Principatelor, reforma rurală, constituția liberală, independența de stat, regatul, statul național unitar. Mișcările pașoptiste, scria cu pătrundere Ilie Bădescu (1988, p. 249), vor impune două idei fundamentale: ideea liberală și ideea democratică Fondatorii pașoptiști ai sociologiei și urmașii lor au provocat cea mai spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării întârziatei societăți românești, cunoscută ca disputa asupra formelor fără fond. Modelul formelor fără fond Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar, filosof, om politic, și-a legat numele de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
occidentale în întârziata societate românească de către o elită superficială și nepregătită, conceptualizată drept teoria formelor fără fond. Junimismul, fondat de el, a fost curentul cultural ce a depășit cadrele societății „Junimea”, care a reacționat cu armele ideilor la introducerea ideilor pașoptiste liberale și a instituțiilor avansate din occident, solicitând introducerea cu prudență a civilizației apusene. Aceste precauții se referă mai ales la mijloacele utilizate pentru aplicarea formelor importate: „toți conservatorii serioși trebuiau să consimtă la faptul împlinit, trebuiau să admită revoluțiunea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a) Rolul anticipativ și creator al ideologiei. Procesul formării civilizației române a debutat ca revoluție ideologică prin importul ideilor „libertare” din Apus, în vederea construcției constituționale moderne în societatea românească. Principalul agent social al înfăptuirii revoluției ideologice l-au constituit fruntașii pașoptiști și, îndeosebi, forțele revoluționare liberale în frunte cu I.C. Brătianu. b) Creșterea de la formă la fond a civilizației. Această creștere este considerată de E. Lovinescu normală pentru societățile întârziate, în virtutea interdependențelor capitalismului modern. După construcția ordinii constituționale moderne, urmează, în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
neechivoc al situației acesteia. Așadar, la jumătatea secolului al XIX-lea, Principatele Române erau etichetate drept „întârziate cu două-trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă (Larionescu, apud Zamfir, 2006a, p. 30). Generația pașoptistă înțelege dezvoltarea ca modernizare, calea ce trebuie urmată în acest sens fiind, pe de o parte, atragerea de capital străin în vederea creării unei piețe capitaliste, iar pe de altă parte, împrumutul cultural al instituțiilor, valorilor și comportamentelor din țările avansate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]