537 matches
-
tezaurul însuși. Corto este martorul dramei și cel care descoperă identitatea unuia dintre cei uciși de sergent. Un anume locotenent Slütter, al cărui nume evocă, prin sonoritate și cavalerism, pe ofițerul ce cutreiera mările din Sud, alături de Călugăr, în balada pacifică a lui Corto Maltese. Un alt Slütter și aceeași moarte absurdă, sub semnul devoțiunii care face din aristocrații germani victimele ideale ale războiului ce se întinde din Oceania până în Africa de Est, hrănit din moarte și sânge. Răzbunarea asasinării lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ann de la jungle sunt încărcate de emoția sfârșitului apropiat. Dragostea dintre locotenentul Tenton și strania/seducătoarea aviatoare germană este situată sub semnul datoriilor războinice. Miracolul iubirii nu poate rezista în fața asaltului istoriei. Ca și Pandora și Slütter, cei din saga pacifică a lui Corto, Tenton și Sybille sunt despărțiți de tectonica îndepărtatei Europe. Povestea lui Ann și a lui Daniel Doria se împletește cu cea a veacului XX. Africa este locul în care se produce această revelație a dragostei, absurdului și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fie cel al unui savant ascuns în tainele bibliotecii), dezertorul rus descria pacea în care se cufundase după ce abandonase viața de aventură spre a deveni castelan pe ostrovul aflat nu departe de Escondida în care trăise cândva Călugărul din balada pacifică. În felul său, Rasputin își construise o fericire hedonistă, punctată de orgiile cu fermecătoarele polineziene și ocazionale expediții de jaf în insulele vecine, expediții care, așa cum nota Rasputin pe jumătate ironic, pe jumătate serios, nu aveau altă menire decât aceea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așa cum nota Rasputin pe jumătate ironic, pe jumătate serios, nu aveau altă menire decât aceea de a-i reaminti vocația sa primă și inconfundabilă, de pirat și de ucigaș. Escondida Călugărului dispăruse, dar locul ei fusese luat de această Tortuga pacifică în care căpitanul Rasputin își îndeplinea visul secret de demiurg și fondator de cetate. Iată o utopie la care el nu s-ar fi gândit niciodată, murmura Corto contemplând vechea sa ediție din cartea lui Morus, așezată pe masă alături de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai cumpere vasele, dar acum fără absurda speranță că ne vor salva viața niște ridicole păpuși de lut, Trebuie să trăim cu ce este, și nu cu ce-ar putea fi sau cu ce-ar fi putut fi, Admirabilă și pacifică filozofie, Iartă-mă dacă nu sunt în stare să înțeleg mai bine, Nici eu nu înțeleg prea multe, dar m-am născut cu o minte care suferă tocmai de incurabila boală de a se gândi la ce-ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să oprească muzica. Fum, vedenii magnetice, mirosul arderii și al cenușii. Doar Tolea le vedea. Singur singur, ca un mort, și n-avea putere nici să clipească. Lumina camerei deveni violentă, ostilă. Stinse lumina. Se retrase de la fereastră. Camera se pacifică, parcă. Semiîntunericul moderase bezna dinăuntru și lumina din afară, într-un soi de complicitate acceptabilă. Cândva, când oare, se furișase prin ușă umbra fumurie. — Sunt Toma, ne cunoaștem. Sper că nu deranjez. Vocea cunoscută: dresată, politicoasă. Vocea delatorului, vocea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee de fosfor. Ceață fumurie și roz. Cerul înghețat, timpul înghețat. Domnea, deplină, noaptea de primăvară, marea ospitalieră, marea noapte ospitalieră care ne iartă râsul și ne înghite hoitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o frustrare, dorința de a trage foloase fără nici un risc nu e străină de un spirit profitor. Ulise primește, fără să dea. Nu riscă nimic, dar câștigă. Iar viclenia lui trece drept înțelepciune! Căci a reușit, ne explică specialiștii, să pacifice marea, permițîndu-le navigatorilor să treacă liniștiți pe lângă insula de unde, înainte, nimfele cu trup de pasăre și chip de femeie răspândeau o dulce teroare în Mediterană prin glasul lor ademenitor, "ca mierea de plăcut". Ajuns la poalele muntelui unde era înlănțuit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cine altul decât Seniorul Nobunaga ar fi fost capabil să ducă țara atât de departe, prin haosul epocii? Dar aceasta nu înseamnă numai că lumea a fost reînnoită de acțiunile lui. Numai subjugând provinciile de la apus, atacând insula Kyushu și pacificând insula Shikoku, națiunea nu va fi neapărat împăcată, cele patru clase ale populației nu vor trăi în pace și armonie, nu se va înființa o nouă cultură, nici nu va fi pusă piatra de temelie a prosperității pentru generațiile viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își ascunse intențiile și, în cele din urmă, îi jură lui Hideyoshi supunere. Apoi, își căsători fata cu al doilea fiu al lui Inuchiyo, Toshimasa, și se stabili, ușurat, în propria lui provincie. Astfel, regiunea de la miazănoapte de Kitanosho fu pacificată prin inerție, fără a fi necesară aproape nici o luptă. Asigurându-și astfel nordul, armata victorioasă a lui Hideyoshi reveni la Castelul Nagahama cu ocazia Sărbătorii Băieților, în a cincea zi din Luna a Cincea. La Nagahama, Hideyoshi ascultă rapoartele despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
patima. E vorba numai ca această patimă să aibă un obiect nobil și desigur că cel mai nobil e adevărul. 2289, [62] Ce bine că oamenii sunt atât de proști. 2290, 1058 {EminescuOpXV 1059} {EminescuOpXV 1060} 1868-1869 (p. 674) anii pacifică preface * fruntea secolii suvenir Cu cât e mai mult cult (simț ales) cu atîta-i mai nenorocit 2258, Melancolia, acest cântec al gândirilor, acest tezaur pe care nu l-aș da pe orgiile împăraților romani, îmi purtă inima prin Italia. 2258
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
parte a lor, într-un palat aproape pustiu de pe colina Palatinus, în încăperile unde cu ani în urmă stătuse Augustus, își petrecea noaptea - una dintre nopțile în care dormea puțin - Maștera, femeia ce reușise să-l transforme pe Augustus cel pacific și iertător în cel mai aprig dușman al propriului său sânge. Agrippina privi, în întunericul Romei, spre colina aceea și declară că Maștera nu avea să moară lăsând-o pe ea, liberă și vie, în spatele lui Tiberius. Nu plânge, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le încheie și se eliberă și pe el de niște rude obraznice. Opinia publică îl aprobă din instinct; soții, cărora li s-a interzis frecventarea palatelor imperiale, au îndurat, dar nu au iertat. În toate acestea, chiar și cei mai pacifici senatori percepură un semnal politic exploziv. „Toate se schimbă“, spuseră - populares bucuroși, iar optimates alarmați. Cel mai tare s-a impacientat puternicul senator Junius Silanus, care, deși fiica sa murise de multă vreme, pretindea să exercite asupra tânărului Împărat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului. În acea zi "organele" fuseseră la înălțime, reușind să opereze cu o eficiență demnă de NKVD-ul bolșevic. Revolta studențească fusese înăbușită mai înainte de a începe. EPILOG În timp ce Ungaria vecină era pacificată cu tancurile, iar la București se așternea un lințoliu greu de liniște, familia Teodoreștilor trecea din nou prin momente de cumpănă. Astfel, Virgil, de la a cărui întoarcere acasă nu trecuse decât un an și ceva, hotărî să se mute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care Îl Însoțea pe cardinalul de Acquasparta trecuse pe sub Porta Romana prin mulțimea care, despărțită În două, aplauda curioasă, toată lumea avusese cu adevărat impresia că la Florența Își făcuse intrarea marele mediator, bărbatul care avea să stingă ura și să pacifice orașul În numele frăției creștinești. Numai Dante rămăsese deoparte, neliniștit, asemenea unui troian la vederea marelui cal. „Timeo Danaos et dona ferentes“ se gândise el. „Nu mă Încred În câinii ăștia nici dacă Îmi zâmbesc.“ Nimic nu Îi plăcuse din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care asigură interioarelor (de obicei, saloane) un aer rafinat vetust, este efebismul. Formă, dar și substanță, comportament erotic, dar și viziune, filosofie a iubirii ce exaltă corpul tânăr. O face Însă, de cele mai multe ori, cu o senzualitate „rece”. Acest corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de artă sublime, al frumuseții În stare pură. Un ideal de perfecțiune pe care Îl Întrupează grațioșii efebi, androgini simbolici. Ei devin În realitate, dar mai ales ca produse ale imaginarului, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Textul Constituției portugheze s-a modificat, de altfel, cu generozitate. Fiecare nou guvern revoluționar, fiecare insurecție, fiecare lovitură de stat aducea cu sine și o modificare a Constituției. Unii oameni politici cer, în 1852, să se modifice Constituția, pentru "a pacifica familia portugheză". Iar istoricul Alfredo Pimenta scrie: "Niciodată, până la 1820, familia portugheză n-a avut nevoie să fie pacificată. De la această dată însă și până în zilele noastre (1934), marea preocupare a oamenilor politici este concordia portughezilor. De ce a izbucnit neînțelegerea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stat aducea cu sine și o modificare a Constituției. Unii oameni politici cer, în 1852, să se modifice Constituția, pentru "a pacifica familia portugheză". Iar istoricul Alfredo Pimenta scrie: "Niciodată, până la 1820, familia portugheză n-a avut nevoie să fie pacificată. De la această dată însă și până în zilele noastre (1934), marea preocupare a oamenilor politici este concordia portughezilor. De ce a izbucnit neînțelegerea? De ce au făcut dintr-o singură națiune, două națiuni, care în decursul timpului s-au multiplicat într-un asemenea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Autorul comite o inadvertență, Întrucît cel care a dat numele de Pacific acestui ocean a fost Magellan, nu Balboa. Magellan a avut parte de vreme frumoasă În timp ce naviga pe apele Oceanului și de aceea l-a botezat Pacific, din latinescul pacifica, „liniștit” (n. t.). Vechiul nume al Istmului Panamá (n.t.). Aluzie la felație, Întrucît termenul de „francés” are În spaniolă și această accepție. (n.t.). PAGE PAGE 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să sosească momentul de a lua hotărâri, atunci serviciile secrete își vor lua sarcina de a crea focare de agitație adecvate, care vor justifica a priori severitatea unei represiuni pe care guvernul, cu generozitate, a dorit, prin toate mijloacele pacifice și, se repetă cuvântul, persuasive, s-o evite. Insurgenții nu vor putea să vină după aceea cu plângeri, asta au vrut, asta au avut. Când ministrul de interne se duse cu această idee la cabinetul restrâns sau de criză, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și într-o tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede că acel grup de femei și bărbați avea nevoie de această liniște pentru a se putea obișnui cu gândul că tocmai trecuse pragul către necunoscut. Marea era mereu aceeași, pacifica și amabila, insă cerul era deja altul, iar pentru navigatorii polinezieni acesta era mult mai important decât însăși marea sau decât însuși pământul. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași noapte se petrecu ceva care îi impresiona profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un soare galben uriaș, din reclama la detergenți, soarele Radion, singurul soare care strălucește în ziua asta tulbure. De altfel, i se și fixează fetei prompt în memorie. Prea mulți sori nici nu cunoaște ea. Goethe‑Hof. Zona se cerea pacificată de forțele executivului, după cum se exprimă chiar executivul. O mulțime de morți pașnici să ajute activ la realizarea acestui deziderat, pacea lor deplină trebuind să servească drept model tuturor elementelor încă turbulente ale perioadei antebelice. Morții dorm adânc. La scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit de țăranii conspiratori. Prefectul, după ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe, să pacifice și alte sate până diseară. Ca să încheie vizita cu mai multă solemnitate, se crezu obligat să le mai tragă un mic discurs cu "iubita noastră patrie", "țărișoara noastră scumpă", "regele venerat", "datoria cetățenească", "guvernul vă poartă de grije", sfârșind jovial
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
diversiune politicianistă, un ingenios mijloc de a răsturna guvernul, iar acuma toată lumea e desperată și anunță prăbușirea țării. Grigore Iuga era mai îngrijorat chiar decât Baloleanu. Aseară, la Predeleanu, a fost sfătuit să nu se hazardeze inutil, până ce se va pacifica județul. Nimeni nu știe precis ce e la țară. Ori că merge, ori că așteaptă la București, el nu mai poate fi de nici un folos bătrânului Iuga. Iar argumentul suprem s-a rostit mai în șoaptă: dacă soldații vor refuza
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a dat instrucțiile pentru executarea penibilei misiuni. Recunoștea că avem o sarcină extrem de dificilă și mai ales primejdioasă. "Contez, zice, pe tactul, pe inteligența și energia dumneavoastră! Aveți manifestul cu reformele care satisfac doleanțele cele mai urgente. E o armă pacifică excelentă, pe care s-o mânuiți cu toată abilitatea. Unde însă persuasiunea nu va fi suficientă, unde veți întîmpina rezistență războinică, veți utiliza forța armată cu toată hotărârea și toată vigoarea. La violență veți răspunde prin violență, căci ordinea trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]