16,784 matches
-
asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se rezolvă prin iubire, sentiment uman regenerator, prezent ca un adagio sentimental în câteva obsesii-metafore: nașterea, ca început biologic; timpul, ca reper
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
la confuzii teologice și la modificări de conținut. A versifica chiar și o singură pagină din Sfintele Scripturi presupune categoric o chemare specială, binecuvântări divine, dar și un travaliu deosebit de extenuant (Biblia în versuri românești a ieșit de 2045 de pag. !), iar clujeanul nostru vedem că s-a achitat onorabil de el, cu toată cinstea, cu toată dragostea și cu toată grija pentru nealterarea mesajului original, dorind ca greșelile să nu existe deloc sau să fie cât mai mici cu putință
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
în timpul liber trudea în slujba Domnului. Între timp, a făcut și facultatea de Filozofie a celei mai prestigioase universități din Cluj, pe care a terminat-o cu media zece. Nu i-a fost deloc ușor... Cartea lui, de 1368 de pag. și 3,5 kg, se bucură acum de apreciere nu doar din partea oamenilor simpli, a credincioșilor, ci și a clericilor, a unor ziariști și scriitori, dar asta nu este sufficient, căci toată omenirea ar trebui să știe de ea! „Autorul
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
în circulație a acestei unice cărți. Și nu a fost o afirmație în vânt, fiindcă, iată: și promisiunea aceasta a fost împlinită... La începutul anului 2014, la editura Armonii Culturale din Adjud a apărut și NOUL TESTAMENT în versuri (584 pag.), tot legat și în format mare ca și celălalt volum, având o postfață de preotul Radu Botiș. Trebuie să subliniem în mod deosebit că la apariția acestor scripturi în versuri a colaborat substanțial acest preot inimos Radu Botiș, președintele asociației
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
cunoscut de greci (Theog., V, 304-306). Strabon localizează arimii în Asia Mică (XII. 8. 19; XIII. 4.6.), dar N. Densușianu arată că această afirmație este „în evidentă contradicție cu geografia homerică, hesiodică și cu legendele egiptene” (D.P., Vol. I., pag 238). În vremurile cele mai vechi, din care rămăseseră doar un ecou pe timpurile lui Homer și Hesiod, arimii erau populația cea mai răspândită pe teritoriul Traciei, Dunării de jos și al Sciției, iar în vest s-au găsit urme
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
se bucura de o viață veșnică și fericită. Sub forma erimnos apare și în Argonautica lui Orpheu: aici puternica cetate a lui Aietes este numită „teichos erminon (v. 764), râul Phasis (Buzăul de azi conform N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag. 161) este numit Phasis erimnos (v. 82) și Phasis eyrimenas (v. 1052). La Dionysius Periegetul râul Phasis izvorăște din muntele Armenios. Pe malul lui găsim o populație de ryndaci, o formă coruptă a numelui de rymdaci. În versetul 1063 arimaspii
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
lib. VI. 32. 15), Charmei (lib. VI. 32. 14) și Ramisi (lib. VI. 32. 1). Un alt trib sau localitate din Arabia se numea Coromanis (de către Ravennatus, Cosm. P. 57) sau Romanis în alte manuscrise (N. Densușianu, D.P.,Vol II, pag. 236). Numeroase sunt menționările despre o Arabie de la Istru, sau de la Pontul Euxin, evident o alterare a vechiului nume al armilor sau armpeilor. Chiar și Istrul apare ca fiul lui Egypt și al Arabiei (Apollodor, Bibl. Lib. II. 1. 5
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
de turme, de mine de aur, de argint, de aramă și de staniu, cu oameni pioși și cu organizare patriarhală, adică regiunea din zona Munților Atlas, unde Uranos, fodatorul marelui Imperiu Pelasg își avea reședința (N. Densușianu, D.P.,Vol. I, pag. 605). Arabia pontică a lui Plaut se întindea de la muntele Hem de lângă țărmul Mării Negre în sus către apele râului Boristene (Nipru). Homer (Odisea, IV. 563) se referă la aceeași regiune cu atributul felix. Același epitet „felix”, cu sensul de bogat
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Aurul era extras din mine de către grifoni, niște păsări legendare, cu care arimaspii se aflau într-un război continuu. (Pliniu, Hist. Nat. VII. 2. 1). Aceeași legendă este transmisă mai departe de cronicarii creștini, începând cu Gheorghe Chendrinul, autorului Hronografului (pag. 162) mai sus menționat (v. Cap. 1 Dacii, subcap. Nume de persoane). De altfel, vechii pelasgi sau hiperboreeni sau arimini erau renumiți pentru bogățiile lor în vite, dar și în aur și pietre prețioase: „Aici se găseau legendarii arimaspi, de pe
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
sub numele Artimpassa, Argimpassa, Aripassa forme ce derivă din forma mai veche Arimnassa. La fel și Marte era numit de greci Arimanios iar Venus era soția lui Marte al geților, având și numele de Areia (N. Densușianu, D.P., Vol. II, pag 193). Ținutul de la nordul Istrului, unde s-a luptat gigantul Tiphon, Herodot îl numea țara arimilor (www.ariminia.ro). Arimaspii se mai numeau și cacidari (Pliniu, IV. 19), probabil o transcriere a epitetului de căciulari, căci am văzut că ei
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
găsim pe arimaspi purtând o căciulă cu vârful îndoit în față, o cămașă lungă ce le trece până dincolo de genunchi și un fel de ismene sau pantaloni mai strâmți (anaxyrides, bracae - Deremberg, Dictionnaire des antiquites - N. Densușianu, D.P., Vol. II, pag. 57). Numele etnice de aramaei/aramphaei nu reprezintă decât forma grecizată a numelui de arimi/arimani, la fel cum mai târziu au folosit forma de romaios/romaioi pentru romanus/romani (N. Densușianu, D.P., Vol.I, pag. 241). Umbrii atribuiau lui
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Densușianu, D.P., Vol. II, pag. 57). Numele etnice de aramaei/aramphaei nu reprezintă decât forma grecizată a numelui de arimi/arimani, la fel cum mai târziu au folosit forma de romaios/romaioi pentru romanus/romani (N. Densușianu, D.P., Vol.I, pag. 241). Umbrii atribuiau lui Joe/Jupiter, tatăl zeilor epitetul Arimunus, adică Joe al arimilor, la fel cum romanii mai târziu îl numeau Jupiter Ruminus iar capadocienii Zeus Dachie (Strabon, lib. XII. c. 2. 5). Dar și puternicul zeu al războiului
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
o fiică a sa se numea Armonia. Pelasgii din Arcadia venerau pe „Zeus Charmon” (Pausania, lib. VIII. 12. 1), probabil aceeași divinitate cu Jupiter Ruminus al romanilor și Jupiter Arumunos al vechii religii a umbrilor. (N. Densușianu, D.P.,Vol.II, pag. 228). O altă informație prețioasă găsim la Diodor: Minos și Rhadamanthis erau fii lui Joe, ei fiind legiuitori și regi drepți din perioada pre-greacă. După moarte au fost amândoi considerați judecători de pe tărâmul celălalt. Tradiția românească a păstrat legenda drepților
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Rymicha ore”, adică munții Rumic. Un vârf din Uralii centrali se mai numește și azi Iremel în amintirea armenilor care au locuit cândva acolo. Râul Ural se numea mai demult Rymmos (Ptolemeu, lib. VI. 14), Rymos (Eustațiu, ad Odis. XXIV. pag. 843) și Rymnos (Agathemerus, lib. II. 10). Pe valea inferioară a fluviului locuiau o populație numită Rymnoi și Erymmoi de Ptolemeu (lib. VI. 14), Rhymnici de Pliniu (lib. VI. 14. 10) sau Rumi scythae pe Tabula Peutingeriană (Seg. XII. 1
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Ptolemeu (lib. VI. 14), Rhymnici de Pliniu (lib. VI. 14. 10) sau Rumi scythae pe Tabula Peutingeriană (Seg. XII. 1. 2). În zonă se păstrează o populație de origine romanică până târziu, în Evul Mediu (N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag. 237). Alt grup de rami exista tot în timpuri preistorice în jurul lacului Meotic, Marea Azov de azi (Pliniu, Hist. Nat., VI. 7. 2). Astfel stă mărturie relatarea călugărului Wilhelm de Rubruquis, trimis în 1253 de regele Franței, Louis IX la
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
ei lucrează la minele de aur”. Pliniu (lib. VII. 3. 3) ne spune că semițiile scite, atât cele din Asia cât și cele din Europa au purtat în vechime numele de abarimon, adică arimonii albi. (N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag. 237). Tot Pliniu (VI. 19. 1) scrie că: „Ultra sunt Scytharum Populi...antiqui (illos) Aramaeos (appellavere)”, adică: „alături se găsesc popoarele scitice...vechii Aramei”. C.B. Ștefanovski deduce: „Reiese că, în conformitate cu Plinius (23-79), poporul sciților, care trăia între teritoriul Daciei și
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
în trecutul lor au fost aramei. O informație identică parvine și de la Aristorel, care face trimitere la originea tracă” (Din Arhivele Daciei, Cap. 9). Arimii, vechii locuitori ai Daciei se numeau și rumoni sau rumuni (N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag. 165), așa cum de altfel se numesc și în prezent! Paulus Orosius scriitor spaniol refugiat în Africa de frica goților mai scrie în Istorii (terminate în 417) că ținutul de la nordul Dunării este numit Barbaricum iar cel din sudul Dunării România
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
ținutul de la nordul Dunării este numit Barbaricum iar cel din sudul Dunării România, care cuprinde Panonia, Moesia, Dalmația, Istria, Macedonia, Tracia (www.ariminia.ro). Originea tuturor acestor denumiri se reduce la poporul arimilor sau arameilor (N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag 189). Arimaspii, ne spune Ștefan Bizantinul erau doar un popor din gintea hiperboreenilor („Arimaspoi ethnos Yperboreon”), dar domnia politică peste hiperboreenii pașnici de la Istrul de jos o aveau vecinii lor de la apus, acești războinici arimaspi. Conform istoricului Damastis Sigensis, care
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
identité), Carmen Popescu își enunță scopurile și își explicitează demersul, în contextul unui interes tot mai pronunțat pentru acest tip de cercetare. Mai mult decât o lucrare de istoria arhitecturii, autoarea își propune să realizeze "un exercițiu de istorie culturală" (pag. 13), în care arhitectura este analizată în relație cu diferite ideologii (profesionale, filozofice, politice), fiind înțeleasă "ca un instrument al identității" (pag. 13); de asemenea, prin acest studiu de caz asupra stilului național românesc, ea își aduce contribuția la înțelegerea
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Mai mult decât o lucrare de istoria arhitecturii, autoarea își propune să realizeze "un exercițiu de istorie culturală" (pag. 13), în care arhitectura este analizată în relație cu diferite ideologii (profesionale, filozofice, politice), fiind înțeleasă "ca un instrument al identității" (pag. 13); de asemenea, prin acest studiu de caz asupra stilului național românesc, ea își aduce contribuția la înțelegerea unui fenomen mult mai amplu, cel al naționalismelor și al regionalismelor în arhitectură. Deși aceste manifestări s-au bucurat de mare succes
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
românesc)" în detrimentul altor formule (ca, de pildă, binecunoscuta expresie "stil neo-românesc"), iată explicația autoarei: "Ťnațional (românesc)ť pentru a pune în valoare atașamentul său ideologic, Ťstil ť, pentru a respecta imaginea pe care o aveau despre această arhitectură creatorii săi"(pag. 22). Dificultățile demersului se constituie în tot atâtea provocări: inexistența unui studiu sistematic asupra stilului național românesc; sursele istoriografice prea puțin consistente; atributele de stil longeviv și prolific, care, în perioada interbelică, se întâlnește pe tot cuprinsul României Mari; de
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
simptomatic al orașului București și la o serie de repere majore din alte zone ale țării. Acestor elemente li se adaugă grija pentru adaptarea discursului "în funcție de interesul fiecărei epoci, acordând rolul principal, rând pe rând, arhitectului, edificiului, programelor sau ideologiei." (pag. 23), dar și preocuparea constantă pentru referințele la contextul internațional. Capitolul Des principautés danubiennes ŕ la Roumanie (De la principatele dunărene la România) prezintă o necesară și binevenită trecere în revistă a principalelor evenimente din istoria agitată a provinciilor românești, de la
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
exemplu de decorație interioară în același spirit, mult înainte de amenajarea cunoscută a casei lui Mincu, în jurul anului 1900. Dar, "în ciuda acestui avans și a calităților incontestabile ale lucrării arhitectului francez, propunerea sa pentru o arhitectură națională rămâne fără impact aparent". (pag. 77). Carmen Popescu nu pledează în mod deschis pentru o reabilitare a lui Lecomte de Nou˙, ale cărui "restaurări" controversate în epocă (și asupra cărora, totuși, autoarea preferă să nu insiste) sunt astăzi cu atât mai mult criticate; în mod
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
legitimitatea criticilor, discutabile în mare parte, trebuie să recunoaștem că dezbaterile provocate de restaurările lui Lecomte de Nou˙ au contribuit mult la o conștientizare a valorilor trecutului și, astfel, la dezvoltarea ideologiei stilului național și a succesului său la public." (pag. 69) În același timp, "numărul celor ce s-au inspirat din demersul său fără să recunoască, nu este nesemnificativ" (pag. 70); autoarea îi indică aici pe Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Constantin Iotzu și câteva dintre proiectele lor de edificii religioase
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
mult la o conștientizare a valorilor trecutului și, astfel, la dezvoltarea ideologiei stilului național și a succesului său la public." (pag. 69) În același timp, "numărul celor ce s-au inspirat din demersul său fără să recunoască, nu este nesemnificativ" (pag. 70); autoarea îi indică aici pe Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Constantin Iotzu și câteva dintre proiectele lor de edificii religioase.2 Un rol esențial în afrmarea stilului național îi revine comenzii publice; treptat, noul stil se impune tot mai curajos
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]