5,611 matches
-
pe lângă ea, măicuța mea cea vivace zici că-i Garry Cooper - și, când Heshie a apărut pe seară acasă cu mâna-n ghips, a căzut leșinată în bucătărie. Mai târziu, despre ghipsul lui Heshie s-a spus că a fost „paiul care a frânt spinarea cămilei“, dar numai ei știau ce voiau să spună cu asta. Pentru mine, Heshie însemna totul - asta în scurtul răstimp cât am apucat să-l cunosc. Visam că într-o bună zi o fac și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de iarnă), de pe crengi i se desprind păstăi lungi, în formă de semilună, cu niște semințe mici și tari. OK. Iată un adevăr științific legat de copacul nostru, comunicat de maică-mea, Sophie Linnaeus: Dacă sufli bobițele alea printr-un pai, poți scoate ochi cuiva, să-l lași orb pe viață (AȘA CĂ SĂ NU FACI NICIODATĂ UNA CA ASTA! NICI MĂCAR ÎN GLUMĂ! ȘI DACĂ ÎȚI FACE ȚIE CINEVA UNA CA ASTA, SĂ-MI SPUI IMEDIAT!). Cam ăsta e, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
discut cu el despre periuța de dinți. I-am zis că trebuie să și-o ia Înapoi. Ce rost mai are să fii divorțată dacă trebuie să ții În baie periuța de dinți a unui străin, să-ți stea ca un pai În ochi pe superba marmură albă din baie? I-am spus că aș putea să-Împrumut o periuță de dinți, dar că nu putea să și-o aducă pe a lui. Nu prea a priceput el complexitatea subtilă a acestei cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
conac boieresc din sat. Zînele din poveștile preferate și le închipuia locuind în case mari, înconjurate de mulți brazi, călătorind în sănii împodobite cu flori și blănuri, din care li se vedeau doar ochii mari și părul lung, blond ca paiul de grîu înainte de secerat. "Frumoasă femeie, ca o zînă! gîndește Mihai auzind foșnetul revistei de sub arbust, pe care o ia și începe s-o scuture de zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pasiunea mea. Cît are? Trei anișori. Merge la grădiniță? Bătrîna rîde, ca de o glumă bună. Mănîncă mult? Oo, așa..., puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea Emil rîde înfundat, un fel de "vedem noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alții sînt prin vestiare să se îmbrace mai gros. Uite-ți fișa de protecția muncii și foaia de pontaj pune Cornea hîrtiile în mîna sudorului -, să ți le completeze cei unde lucrezi. Să nu-și închipuie cineva că-s de paie! Mi-s muncitor! își ridică el palmele iar astea două și ce am în cap pot face oriunde față cu cinste. Și la nevoie, am și spate sănătos, la cărat saci... N-o să-i mătur niciodată biroul lui Stanciu decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aștept! Mihai tace, răscolit de cele auzite, deși el știe multe și mai și, de la el din sat, ori din satele vecine, cu unul care, în timpul războiului a strîns un tun, să fie la casa omului, băgîndu-l sub stogul cu paie de grîu. Cînd a văzut că nu-i lăsat în pace de cei cu colectivizarea, a scos tunul în bătătură, l-a încărcat și l-a îndreptat spre poartă. Acum, la rece, e ușor să stai și să faci filozofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se refugiază la Chengdu unde, găzduit de un prieten, trăiește ca un pustnic timp de patru ani. A continuat să scrie poezii, dintre care cea mai prețuită de posteritate este Cântec despre cum vântul de toamnă a smuls acoperișul de paie al bietei mele cocioabe, în care pot fi descoperite năzuința nobilă și sufletul generos ale lui Du Fu. Iată finalul poemului: "O casă/ de-am putea zidi sub cer/, cu-acoperiș enorm/, durat cu artă/, să aibă milioane de-ncăperi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii și să potolească puhoaiele, apoi să realizeze o lucrare grandioasă, aceea de a reconstrui Cerul și Pământul. Nüwa culege mai întâi trestie și paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului nu i-au ajuns, a adăugat și pietre albe, galbene, roșii și negre. A aprins apoi trestia și paiele, luminând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului nu i-au ajuns, a adăugat și pietre albe, galbene, roșii și negre. A aprins apoi trestia și paiele, luminând întregul cosmos. Pietrele de toate culorile s-au topit astfel, încetul cu încetul, iar lichidul a tot curs în crăpătura cerului, până la repararea completă a acestuia. Însă cerul era tot înclinat, iar soarele și luna alunecau în acea direcție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
chemat într-o zi pe Shun să-i repare acoperișul hambarului. Când băiatul era cocoțat pe acoperiș, tatăl lui dădu foc la hambar, cu intenția de a-l arde de viu. Din fericire, Shun avea două pălării de soare din paie la el. Le luă cu amândouă mâinile și reuși să coboare, zburând ca o pasăre. Bătrânul însă nu se lăsă și îi ceru lui Shun să-i curețe puțul. După ce băiatul coborî în puț, mama adoptivă, fratele și tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de comandă. Au văzut că Huang Gai venea conducând zeci de bărci mici. Împinse de vânt, acestea au ajuns într-o clipă în apropierea navelor lui Cao Cao. Huang Gai a făcut un semn cu mâna. Toate bărcile încărcate cu paie, ulei și alte materiale inflamabile au fost cuprinse de flăcări. Purtate de vânt, focul s-a răspândit și la navele de război ale lui Cao legate între ele cu lanțuri. A izbucnit imediat un incendiu puternic. Toatele navele s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în pronvincia Sichuan din sud-vestul Chinei): în cursul perioadei sărbătorilor, fiecare familie gătește carne de oaie și de vită ca jertfă în memoria strămoșilor. Un alt obicei interesant al acestora este adunarea în jurul unui butoi de vin și folosirea unor paie lungi de un metru pentru băutul licorii. Etnia shui (majoritatea în provincia Guizhou): copiii shui merg de la o casă la alta să primească bomboane, iar cel care capătă cele mai multe dulciuri este considerat cel mai norocos în Noul An. Etnia bai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-l pulveriza - nu va reuși decât să împroaște tot partidul în ochi. „Descentralizarea Rus” e o proastă deghizare pentru deresponsabilizare. Contraexemplul perfect față de Rus este primarul PSD al Ploieștiului, Emil Calotă, care, în loc să-și digere mulțumit realegerea, și-a aprins paie în cap simțindu-se responsabil pentru București: „Dacă la București premierul Năstase va continua să fie sufocat de anumite personaje din jurul său, va fi rău”. Putreziciunea din partid pute la fel, și la centru, și la margini. Rus îi reproșează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
memoriile unor obscuri vînători de porci mistreți sau cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui Jeremiah Whiteley. Încăperea mirosea a vechi, a paie de ambalaj și a haine prea des plouate. Stînd lîngă rafturile care cuprindeau loturile numerotate de la 1 la 35, Rowe putea observa toate persoanele ce intrau sau ieșeau pe ușa clădirii unde-și avea biroul domnul Rennit. Chiar În dreptul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici sănătos, nici folositor, În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
le-ar dezaproba, adunări parlamentare care adoptă legi și măsuri pe care le-ar condamna în particular fiecare. [...] Mulțimea este întotdeauna inferioară din punct de vedere intelectual față de omul izolat. Dar, din punctul de vedere al sentimentelor și al actelor paie care aceste sentimente le provoacă, ea poate fi, după împrejurări, mai bună sau mai rea. Totul depinde de modul în care este sugestionată. Lucrul acesta l-au subestimat autorii care nu au studiat mulțimile decât din punct de vedere criminal
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Divizia A, Petrolul București, știe toată lumea, am fost și eu la meci, am stat lângă dânsul în tribuna oficială, ce vorbiți dumneavoastră, administrator cu club de fotbal nu există! Sunteți nebun! Tocilescu: Are pe naiba, e doar un om de paie acolo, nu e clubul lui. N-are nici măcar două perechi de chiloți, darmite club de fotbal. E un impostor! Sugiuc: Extraordinar! Domnule Ciocan, ce răspundeți la aceste acuzații? Domnule Ciocan? Unde-a dispărut? Ion Ilievici: Nu știu, dar oriunde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spate, flutura o panglică liliachie. Am coborât pe cărarea abruptă a promontoriului până la o terasă de unde se schimba unghiul de vedere: cum mă așteptam, așezată în coș, complet ascunsă de apărătoarea de plastic, se afla domnișoara Zwida, cu pălăria de paie albă și caietul de desen pe genunchi; tocmai desena o scoică. N-am fost mulțumit că am văzut-o; semnele contradictorii de azi-dimineață îmi sugerau să nu intru în vorbă cu ea. Sunt deja vreo 20 de zile de când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie de pai destrămată. Jignit de comportarea lui, am dat pinteni iepei ca să-l las în urmă și să nu-l mai am sub ochi. Abia îl depășisem, când nu știu ce inspirație m-a făcut să întorc capul spre el. Își luase pușca de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spun, dar sunt prea tulburat ca să articulez un singur cuvânt. Indienii cu torțe s-au apropiat tăcuți și acum fac cerc în jurul gropii deschise. În mijlocul lor își taie drum un tânăr cu gâtul lung, în cap cu o pălărie de paie ruptă, cu trăsături ca ale multor oameni de aici, din Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă cu ale mele. — Nacho Zamora, cu ce drept te-ai atins de sora mea? spune el, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Tsbago. Era o casă tradițională botswaneză, construită din cărămizi de lut nears ocru și înconjurată de un zid scund, un lomotana care împrejmuia o curte micuță, situată în fața și de-a lungul casei. În afara zidului se aflau două coșuri din paie pentru cereale, pe un fel de catalige, și o poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu o ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma Potsane revenea aici cu tristețe; aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scripete și s-a agățat de tavan cu capul în jos, asta ca s-arate că nu mai e libertate în lume, a stat așa, în fața unui grătar de friptură care era într-un cerc de sticle cu șomoioage de paie... și-a dat foc la paie, pe rând, dup-aia a început să scoată din sân ziare și să le aprindă... Ca fond muzical a fost imnul prelucrat manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tavan cu capul în jos, asta ca s-arate că nu mai e libertate în lume, a stat așa, în fața unui grătar de friptură care era într-un cerc de sticle cu șomoioage de paie... și-a dat foc la paie, pe rând, dup-aia a început să scoată din sân ziare și să le aprindă... Ca fond muzical a fost imnul prelucrat manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița. Din când în când se prefăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]