505 matches
-
Târgul și Rodeo-ul din districtul Collaris, le oferi oamenilor șansa să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să porți cârlionți blonzi, să-ți strângi curul într-o rochie strâmtă cu paiete, să-ți vâri picioarele în cea mai mare pereche de pantofi cu toc pe care-o poți găsi. Dai din buze pe Barbra Streisand, cântecul ăla, „Evergreen”, da e bine să ai un prieten care să te ducă cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
state ți-au tot crescut țâțele. Mă tot cicălești, zice Flint, numa fincă-s mai mari ca a tale. Și Webber zice, liniștit, din colțul buzelor rujate: — Fost sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată și umplută de sânge. Cu ochi injectați și cu fardul întins peste tot de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
greșit și am lovit raftul de pe perete. Păpușa de porțelan căzu pe podea. M-am aplecat s-o ridic. — Nu-i nimic, zise și se înclină spre mine. Era îmbrăcată cu o altă bluză, albă, cu o floare mare din paiete. — Mașina? șopti. Vocea îi era nesigură, ca și buzele nerujate. Am privit în spatele ei, locuința ordonată și sărăcăcioasă și mi s-a părut și mai tristă decât era cu puțin înainte. Dar nu m-a deranjat, dimpotrivă, am simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o arunc cât colo, pe ea, bibelourile, mizeria ei. În schimb, apuc floarea de paiete și o trag spre mine. Încearcă să mă muște de mână, gura i se agită inutil. Nu știu încă de ce anume trebuie să se teamă, nu-mi cunosc intențiile. Știu doar că îi strâng tare părul de rafie, i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu cealaltă mână și trag ca de o pănușă. Apoi mă reped la ea cu dinții. Îi mușc bărbia, buzele întărite de frică. O las să geamă, pentru că acum are de ce. Acum, când i-am smuls de pe piept floarea de paiete, când îi strâng sânii slabi și îi frec. Iar mâinile îmi coboară deja între picioarele ei, între oasele ei. Nu participă la furia mea. Își apleacă fața, înalță un braț nesigur în aer, iar brațul acela tremură. Pentru că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
papionul. Simțeam în gură un amestec de gusturi, mi-era sete. Ea stătea în picioare lângă perete, sub posterul cu maimuța. — Ca pe vremuri, zise. Își deschise halatul. Era fără chiloți, dar am recunoscut imediat tricoul. Am recunoscut floarea de paiete care atârna strâmb, smulsă de dorința mea în după-amiaza aceea de vară atât de departe acum. Era acolo, lucea sub privirile mele. Își înălță brațul: — Ajutor..., bolborosi. Ajutor..., imitându-se pe ea însăși și râse. Ca o fetiță coruptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cântând fiecare de peste 25 de ani, sunt realmente foarte pasionați de ce fac și o fac cu drag. Și se vede. A cântat cu ei și o solistă. Semăna leit cu Ilinca Dobrescu, avea o rochie cu straturi de franjuri și paiete, plus un șal lung de pene negre. Minunată. La un moment dat a cântat și din Janis Joplins, fără să o imite, dar foarte frumos. Cred însă tot mai mult că a fi Jeff e o profesie. Și nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe lume. În ce-l privește pe măscărici, problemele vor fi mult mai serioase, și asta numai pentru că e un măscărici sărac. Dacă, în locul zdrențărosului amărât care este, ar fi un măscărici bogat, o culoare vie, oricare, strălucitoare, stropită cu paiete împrăștiate la nimereală pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
roșii cu toc înalt, dar instantaneu mă uit în altă parte, pornind țintă spre raionul de sandale. Așa îmi fac cumpărăturile în ultimul timp: fără opriri, fără treceri în revistă, fără ocheade către alte articole. Nici măcar către balerinii ăia cu paiete de acolo. Mă duc întins la sandalele pe care le vreau, le iau din raft și îi spun vânzătoarei: — Aș vrea un 39, vă rog. Scurt și la obiect. Cumperi doar ce‑ți trebuie și nimic altceva. Asta e cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bine, zice, și mă privește cu speranță. Fenny mi‑a zis că pot să împrumut de la tine șalul tău de la English Eccentrics. — I l‑am dat lui Suze, zic, cu regret. Dar... ce‑ai zice de... un șal mov cu paiete? — Da, te rog! Și Binky întreabă dacă mai ai cumva fusta aia neagră parte peste parte? — Da, o am, zic gânditoare. Dar am altă fustă care cred că i‑ar sta și mai bine... O jumătate de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și din ea au început să sară pulovere, și asta le‑a împins afară și pe celelate. Apoi s‑a mai spart încă una, și încă una. Plouă cu haine. Suze e complet acoperită de bluze mulate. O fustă cu paiete aterizează pe abajur. Un sutien zboară prin cameră și lovește fereastra. Suze țipă și râde în același timp, iar eu îmi deschid disperată brațele, zbierând „stop! stop!“, ca regele Canute. Și, o, nu! O, nu! Vă rog, opriți‑vă. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon, asortați cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu stele multicolore, cu figuri geometrice sau cu note muzicale. Picioarele bărbaților o amuzau, le putea ghici caracterul după formă, culoare, dispunerea musculaturii, pilozitate blondă, blondă-creață, blondă-nebun, roșcat-trivial, roșeață-domestic, roșcat cu chelie, roșcat-lins, roșu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
singură imagine într-un idilic amurg. PE HOLURILE PUSTII ALE SPITALULUI, SE RETRĂGEAU ÎNCET, ALBE ȘI GRASE CA FRUMOASELE VACI ALE LUMII, BUCĂTĂRESELE... Asemănătoare cu purpura trombocitopenică idiopatică în forma acută, fu diagnosticată boala pentru rochia destinată balurilor de la Versailles. Paietele vor fi megacariocitele în număr foarte mare, imature ca citoplasma albastră. Și dacă va sângera prelungit, datorită consumului de protrombină, reacția de răspuns va fi prin coagulare normală. Va avea o rochie coagulată, purpura se va decolora încet timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mireasă, florile false din vază sunt buchetul meu de nuntă, nici nu știe Mama te rog să nu-i spui, Mitică rochia de pe Ea, croită de mine în atâția ani, fir cu fir, e rochia așteptării, e țesută cu dragoste, paietele pieptarului sunt lacrimile mele de argint, le-am păstrat la început într-o cutie de chibrit, apoi într-una de farduri și pentru că trenurile s-au înmulțit și timpul trece mai repede, s-au înmulțit și lacrimile cu trecerea anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților, strecurându-se înăuntru, unde se puse pe treabă. M-am aplecat și am șoptit în broderia urechii lui Doris: — Vezi bine sau vrei să stai în fața mea? Spune-mi ceva. Motivația ei care e? Dar a lor? Ascultă, urcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dar trebuie să fie simplă, înțelegi? Fielding îngenunche și pipăi cu degetul sticla murdară a acvariu-lui. M-am uitat și eu în acvariul ăla și tot ce am văzut a fost o mobilă nouă de o cu totul altă factură, paiete și mărgele și dungi strălucitoare, volănașe jucăușe și franjuri cu mărgele, fotoliul lui Barry, budoarul lui Vron. — Toți peștii răspund la mișcările peștelui alfa, spuse Fielding, cu fața-i valvară reflectată de geam. Acela e peștele alfa, cel cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și ce era acela dacă nu un ornic mai mare -, însă așa ceva nu-și închipuiseră! Păienjenișul acela metalic, parcă traforat, nu părea făcut de mână omenească! Cum de funcționase un astfel de mecanism fără să se destrame? Câte rotițe, ca paietele, erau înăuntru? O sută? Două? O mie? Cine ar fi putut să le numere? Dispunerea lor ar fi făcut inutilă o asemenea încercare. Doar demontând întreaga mașinărie, piesă cu piesă, s-ar fi stabilit o cifră exactă. Și mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Sala, cu stâlpi centrali ca aceia de care s-a sprijinit odinioară Samson, era impregnată de spirit evreiesc. La fe res tre - perdele cu ochiuri mari, făcute de mână, ca și macramé-urile de pe mese. O matroană în ro chie cu paiete verzi și move cânta la vioară cân tece klezmer, asistată de un con trabas și-un acordeon. Am spălat cu bere mirosind a ghimber amărăciu nea acumulată în timpul zilei (veneam direct de la Auschwitz), ascultând acele linii melodice care adu ceau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
apoi, întorcându-se brusc, porni prin mulțime, dezorientat pentru o clipă. Deschizându-și drum spre mașina sport zdrobită, aruncă o privire nesigură spre corpul lui Seagrave, îmbrăcat în armura sa de paradă făcută din cioburi de sticlă, un costum cu paiete ca al unui matador mort. Apucă stâlpul parbrizului cu mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acelei experiențe se întorseseră intacte, și puteam vedea mașinile de pe autostradă, purtându-și armurile de paradă, cum planau de-a lungul drumurilor suspendate pe aripi de foc. Pietonii de pe străzile de jos erau îmbrăcați și ei în costumele lor cu paiete, dându-mi astfel impresia că aș fi fost un vizitator singuratic într-un oraș al toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îndrăgostit ? Nu este pentru tine! Cine s-ar fi gândit că bietul Soare avea să rămână îndrăgostit pe vecie de frumoasa Mare Albastră? Ea nu fusese sortită lui, iar El, în dragostea lui nebună, îi dărui Ei două rochii cu paiete de culoarea focului pe care le putea îmbrăca doar la ceasul răsăritului și la ceasul cel din urmă al apusului. Era de fapt un simplu truc al Soarelui prin care putea să se contopească întro îmbrățișare furată cu Marea cea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul îl aveau foarte tapat, fie sub formă de două codițe ciufulite, răsucite, fie sub formă de coc înalt și ciufulit, cu multe paiete și antene. I-am spus fetei, din această dimensiune, pe care o chema Kripton, că eu vin dintr-o altă lume unde știința nu a ajuns așa departe și că nu știu cum, o poartă mi s-a deschis, iar eu am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de probă, în spatele ei, frecându-și palmele micuțe cu bucuria anticipației. și iată și rochia mea. Prima rochie. Era strânsă pe trup, de culoarea unei șampanii palide, cu un văl suprapus de tul, cu cristale și niște flori delicate din paiete. La spate, avea o trenă lungă, incredibil de romantică. Nu era o rochie încărcată sau genul de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a fi simplă - ceea ce speram c-avea s-o satisfacă pe Lucille. — Încearc-o, a gâfâit Lucille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un ochi nemachiat și cu un ochi machiat. Ea o făcea. Era ca o fiară în cușcă și, când mai apucai să vezi și jelania aia de ochi, mare, roșu cu verde, vopsit în formă de stea și stropit cu paiete, dădeai în râs sau în plâns și-ți venea să-i spui în dialectul băieților acelora cu care se întovărășea și pe care, evident, nu-i înțelegeam: Dina-mamă, ușcheală la tine acasă, că p-aicea s-a furat mult. Le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
una din curățătoriile chimice, unde hainele sunt gata a doua zi. Femeia i-a zâmbit Juliei și a făcut un pas înapoi. Iar tu, doamnă, arăți uluitor! —Ei, vechitura asta! a râs ea. Julia era îmbrăcată într-o rochie cu paiete, de un albastru pal, fără mâneci și extrem de strânsă pe trup, care-i împingea sânii înainte și în sus, astfel încât să semene cu doi pepenași perfect copți. Partea de jos a rochiei se mula pe popoul apetisant, terminându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]