459 matches
-
catolicism. Emblema casei domnitoare a Basarabenilor, clan care prin tradiție își trasa originea potrivit istoricilor de la Radu Negru. Unii cercetători au început să-i atribuie o probabilă origine cumană (sau după alți istorici pecenegă ) este discutată mai sus, a fost "pajura cu crucea în clonț", emblema unei familii, după toate indiciile, din Făgăraș. Ea a devenit ulterior stemă a Valahiei respectiv a Țării Românești fiind ștanțată pe monezile valahe de la care provine expresia "cap sau pajură?" Pajura, sau Acvila de munte
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
discutată mai sus, a fost "pajura cu crucea în clonț", emblema unei familii, după toate indiciile, din Făgăraș. Ea a devenit ulterior stemă a Valahiei respectiv a Țării Românești fiind ștanțată pe monezile valahe de la care provine expresia "cap sau pajură?" Pajura, sau Acvila de munte (ordinul "Falconiformes", familia "Accipitridae" = Aquilidae, numită științific "Aquila chrysaetos") este o pasăre cândva comună în sudul Țării Făgărașului (dar care supraviețuiește până azi în rezervația Arpășel din Făgăraș) și a cărei teritoriu era parte din
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
mai sus, a fost "pajura cu crucea în clonț", emblema unei familii, după toate indiciile, din Făgăraș. Ea a devenit ulterior stemă a Valahiei respectiv a Țării Românești fiind ștanțată pe monezile valahe de la care provine expresia "cap sau pajură?" Pajura, sau Acvila de munte (ordinul "Falconiformes", familia "Accipitridae" = Aquilidae, numită științific "Aquila chrysaetos") este o pasăre cândva comună în sudul Țării Făgărașului (dar care supraviețuiește până azi în rezervația Arpășel din Făgăraș) și a cărei teritoriu era parte din zona
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
cărei teritoriu era parte din zona montană locuită de valahii (românii) acelor vremuri. În această zonă cu crestele abrupte ale munților Făgăraș, unele din cele mai înalte din întregul lanț carpatin, își face cuibul acvila, de obicei la mari înălțimi . Pajura e mai mică ca dimensiuni decât vulturul, asemuindu-se mai degrabă cu șoimul în abilitatea sa de a fi utilizată la șoimărit. Acvila (vulturul / șoimul) a fost stindardul legiunilor romane E cunoscut faptul că popoarele turcice au fost foarte atașate
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
a acestora din urmă unanim recunoscuți de antropologi ca fiind rămășițe sau "supraviețuitori" contemporani ai cumanilor medievali ) vânează folosindu-se de diferite specii de șoimi pe care în prealabil îi domesticesc.. Istoricul maghiar Vásáry István consideră că în Evul mediu, pajura, endemică în Muntii Făgăraș, era un animal totemic a cărui simbolistică a fost mai apoi încorporată în heraldica unor familii cumane de frunte, care mai apoi au dat casei întemeietoare a principatului român al Valahiei primii domnitori și nucleul viitoarei
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
identitate "valaha" respectiv română, a locuitorilor lor, reflectată în simboluri princiare personale sau statale. Simbolurile statate ale Valahiei nord-dunărene par a coincide cu cele personale ale primului domn al ei Basarab, al cărui coif de combatant pe care stă așezată pajura apare pe monezi, și devin proeminențe începând în anii 1310' deși tragându-și originea inițial mai devreme de acea dată, în Țară Făgărașului. Aceasta prezumtiva origine comună -cel puțin la nivel coloristic- a stemelor Basarabeștilor nord-dunăreni și ai Asăneștilor de la Veliko-Tarnovo-ul
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
reușită este mai mare decât probabilitatea matematică exprimată prin valoarea cotei oferite de către agenția de pariuri. Formula de calcul a pariurilor valoroase: Valoarea pariului: cota selecției * estimarea procentuală / 100 > 1 Exemplu. La aruncarea unei monede șansele evenimentelor posibile cap și pajură sunt 50-50%, iar cota echivalentă acestor evenimente este 2,00 (această cotă perezintă cota "true odds", adică cota conform probabilității calculat matematic). Astfel în exemplul nostru a paria cu valoare înseamnă acceptarea unei cote de peste 2,00 pentru un pariu
Pariuri Sportive () [Corola-website/Science/305564_a_306893]
-
cu titlul de cheltuieli de judecată. În fapt, Curtea de la Strasbourg a reținut că la data de 24 octombrie 2000, reclamanta Georgeta Stoicescu, a fost atacată, mușcată și aruncată la pământ de 7 câini comunitari, în fața casei sale din cartierul Pajura, București. În urma atacului, reclamanta a fost rănită la cap și picior (femur fracturat). După atacul suferit, starea de sănătate a reclamantei s-a deteriorat, astfel încât la 4 iunie 2003 ea a fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap. Instanța europeană
Cauza Stoicescu vs. România () [Corola-website/Science/323472_a_324801]
-
și a câmpiei, Lupul pentru zonele deluros-muntoase etc.) din Matcă în sacrul Munte / Cogaion (Kogaion), trece prin Gura de Rai („andreonul“ zalmoxian), unde-i Creierul Muntelui, de-aici înălțându-se (grație "Bradului / Axis Mundi", ori păsărilor psihopompe, "Măiastrele - Privighetoarea, Ciocârlia, Pajura" etc.) în Lună "(Sora Soarelui / Spuma Laptelui)", pe fața-i nevăzută, putându-se metamorfoza și în Vârcolac (cf. Romulus Vulcănescu, "Mitologie română," București, Editura Academiei Române, 1985, p. 303). În poemul - ce dă titlul primului ciclu din volumul publicat de Radu
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
probabil modificate înlocuind simbolurile păgâne cu simboluri creștine. Stindardul regal datează din vremea domniei regelui Boleslaus cel Generos (domnie 1076-1079), dar numai în timpul domniei lui Vladislaus the Elbow-High (r. 1320-1333) s-a stabilit modelul cu o pânză roșie împodobită cu pajura albă (stema Poloniei) ca stindard al Regatului Poloniei, simbol al autorității regale utilizat la încoronări și în bătălie. În anii Uniunii Polono-Lituaniene (1569-1795), s-a utilizat și un stindard al Uniunii, ce combina simbolurile heraldice ale Poloniei cu cele ale
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
1569-1795), s-a utilizat și un stindard al Uniunii, ce combina simbolurile heraldice ale Poloniei cu cele ale Marelui Ducat al Lituaniei. Stindardul Uniunii a fost la început alb și împodobit cu armele Uniunii, adică cu modelele heraldice ale Poloniei (pajura albă) și Lituaniei (urmăritorul). Cum ambele steme erau formate din elemente albe (de "argint") într-un câmp roșu, aceste două culori au început să fie utilizate pentru întregul drapel. În secolul al XVII-lea, drapelul era de regulă împărțit în
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
ale nuanțelor culorilor naționale (vezi secțiunea următoare), designul drapelului polonez, inclusiv raportul de 5:8, a rămas neschimbat până astăzi. Drapelul cu stema s-a modificat doar pentru a ajusta schimbările asupra stemei. Între principalele modificări se numără modificarea stilizării pajurii de la modelul clasicist la cel baroc în 1927 și înlăturarea coroanei de pe capul pajurii în timpul regimului comunist între 1944 și 1990. Insurgenții polonezi din secolul al XX-lea purtau brasarde alb-roșii ce jucau același rol ca cel al cocardelor din
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
8, a rămas neschimbat până astăzi. Drapelul cu stema s-a modificat doar pentru a ajusta schimbările asupra stemei. Între principalele modificări se numără modificarea stilizării pajurii de la modelul clasicist la cel baroc în 1927 și înlăturarea coroanei de pe capul pajurii în timpul regimului comunist între 1944 și 1990. Insurgenții polonezi din secolul al XX-lea purtau brasarde alb-roșii ce jucau același rol ca cel al cocardelor din secolele anterioare. Aceste brasarde au fost purtate de luptătorii polonezi în timpul Insurecției din Polonia
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
Sobczak, expert în colorimetrie, readucând nuanța de roșu aproape de carmin. Drapelul Marelui Ducat al Posenului, provincie autonomă majoritar poloneză a Regatului Prusiei, înființată în 1815, era un bicolor orizontal roș-alb. Culorile au fost extrase de pe stema ducatului, stemă formată din pajura neagră prusacă cu un scut interior ce conținea pajura albă poloneză. Din cauza politicii din ce în ce mai antipoloneze a Germaniei, și din cauza identificării albului și roșului drept culori naționale ale Poloniei, drapelul alb-roșu al Posenului a fost înlocuit în 1886 cu un tricolor
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
carmin. Drapelul Marelui Ducat al Posenului, provincie autonomă majoritar poloneză a Regatului Prusiei, înființată în 1815, era un bicolor orizontal roș-alb. Culorile au fost extrase de pe stema ducatului, stemă formată din pajura neagră prusacă cu un scut interior ce conținea pajura albă poloneză. Din cauza politicii din ce în ce mai antipoloneze a Germaniei, și din cauza identificării albului și roșului drept culori naționale ale Poloniei, drapelul alb-roșu al Posenului a fost înlocuit în 1886 cu un tricolor orizontal alb-negru-alb. Nicio altă parte a Poloniei nu a
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
de specii amenințate pe teritoriul țării, între care pelicanul dalmațian, cormoranul pigmeu și sturionul de mare european. Regiunile stâncoase de pe coasta sudică reprezintă un habitat favorabil pentru foca mediteraneană. Unele dintre cele mai semnificative specii de păsări din țară este pajura - simbol național al Albaniei - alături de specii de vultur, cocoș de munte și numeroase rațe și gâște sălbatice. Pădurile Albaniei păstrează încă mari comunități de mamifere mari, cum ar fi ursul brun, lupul cenușiu, capra neagră și porci sălbatici. Munții din
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
considerate corecte. Fața monedei are de obicei o imagine, care poate fi stema țării emitente, capul/bustul unui monarh sau denumirea sau simbolul altei autorități emitente și se numește "avers", sau colocvial "cap". Partea cealaltă se numește "revers" sau colocvial "pajură". În numismatică, pastila monetară se numește "flan", iar diferitele metale sau aliaje sunt desemnate prin abrevieri: AE pentru cupru, AR pentru argint, AV pentru aur, OR pentru "orichalcum" (aliaj auriu de cupru și zinc, adică alama, folosit în epoca romană
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
în Loden, 1979,), Nicolae Breban (Printre colinele verzi, 1971), Dinu Tănase (La capătul liniei, 1982), Mircea Drăgan (Columna, 1968, Brațele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan ( Totul se plătește, 1986), Andrei Blaier (Momentul adevărului, 1989). Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”. Într-un interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuiește pe copii să învețe nicio poezie pe dinafară, ci s-o
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
etaje și cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului soclul din piatră cioplită este puțin ieșit în afară. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile. Deasupra intrării în turn de pe latura estică se află o pajură și un cap de bour cu gâtul așezat într-o parte, încadrate într-un cvadrilob, pe care se desfășoară următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
aceste zone se găsesc iaci, care în multe sate sunt folosiți drept animale de povară. În zona din jurul lui Nathu La trăiesc multe specii amenințate cu dispariția, inclusiv gazela tibetană, leopardul de zăpadă, lupul tibetan, cocoșul de zăpadă, zăganul, corbul, pajura și călifarul roșu. Lupii roșcați sunt considerați periculoși pentru om. Prezența minelor antipersonal în zonă produce moartea unor lupi tibetani, iaci, oi de munte, și a unor măgari sălbatici. Până la 1962, înainte de închiderea pasului, se exportau pe catâri din India
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
arctos"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), mistreț ("Sus scrofa"), râs carpatin ("Lynx lynx") sau veverița ("Sciurus carolinensis"); Păsări: cocosul de munte ("Tetrao urogallus"), uliu ("Accipiter"), acvila ("Aquila"), pajura, vultur, mierla ("Turdus merula"), sturzul ("Turdus pilaris"), codobatura ("Motacilla albă L."), ciocănitoare (gen din familia "Picoides"); precum și mai multe specii de insecte, reptile și pești. În vecinătatea ariei protejate se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
33 de grame. Baterea monedei este un instrument de afirmare a autorității statale. În forma de guvernământ monarhie este folosită imaginea cu chipul regelui, numită efigie, sau cap situat pe fața numită avers; opusul ei este reversul și se numește pajură și reprezintă stema țării, a casei regale. De aici și expresia "Cap sau pajură" folosită la tragerea la sorți cu banul.
Batere de monedă () [Corola-website/Science/325520_a_326849]
-
forma de guvernământ monarhie este folosită imaginea cu chipul regelui, numită efigie, sau cap situat pe fața numită avers; opusul ei este reversul și se numește pajură și reprezintă stema țării, a casei regale. De aici și expresia "Cap sau pajură" folosită la tragerea la sorți cu banul.
Batere de monedă () [Corola-website/Science/325520_a_326849]
-
păsări bat din aripi în jur. Două console cu volute sustin o cornișă corintică cu zece modilioane: intermodilioanele sunt ocupate de capete sculptate ce reprezintă doi tritoni, pe Helios, Heracles, Apollo, un cap uman neidentificat, două Victorii înaripate și o pajură. Niciun element din acest program iconografic nu poate fi legat direct cu ideologia din vremea Tetrarhiei. Camera templului este acoperită cu arce semicirculare, realizate din trei rânduri de plăci fixate cu grijă și sculptate pentru a forma un tavan casetat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fost dusă la Veneția la sfârșitul secolului al XIV-lea: se poate presupune, după ascendența divină pe care a dorit Dioclețian să și-o confere, că este vorba de o statuie a lui Jupiter, căruia îi fusese dedicat templul. Prezența pajurii, și a eroului slujitor al lui Jupiter care era Heracles între figurile sculptate pe cornișa exterioară, dar și a fulgerelor de pe cea interioară, sunt în acord cu această ipoteză. Ca și podiumul mausoleului, cel al templului conține o criptă, în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]