445 matches
-
a soției acestuia Elena Dragaș. Bunicul matern a fost prințul sârb Constantin Dragaš. Printre frații săi se numărau împărații Ioan al VIII-lea Paleologul și Constantin al XI-lea Paleologul, precum și Teodor al II-lea Paleologul, Dimitrie Paleologul și Thomas Paleologul, care au domnit ca despoți în Morea. În copilărie, Andronic a supraviețuit unei boli care l-a răpus pe fratele său mai mare, Constantin. Nu-și revenit niciodată în întregime, rămânând în stare precară de sănătate pentru tot restul vieții
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
întregime, rămânând în stare precară de sănătate pentru tot restul vieții sale. Când a avut numai opt ani, tatăl său l-a numit despot ("despotes") și reprezentant imperial în Salonic, unde și-a succedat vărul său decedat, Ioan VII-lea Paleologul. A fost minor în primii săi ani de domniei acolo, până în cca. 1415/1416, fiind în toată această perioadă sub tutela generalului Demetrios Laskaris Leontares. După ce Ioan al VIII-lea și-a asumat controlul guvernării imperiale din 1421, Imperiul Bizantin
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
politico-militară din Balcani și a organizat o coaliție ortodoxă de recapturare a Vidinului. Pentru aderarea în cadrul alianței, Ivan Alexandru a oferit împăratului bizantin porturile de la Marea Neagră la sud de Nesebăr (Messembria), în schimb, cu toate acestea, Ioan al V-lea Paleologul a trebuit să plătească 180.000 de florini lui Vladislav Vlaicu, domnitor al Țarii Românești. Voievodul valah ar fi trebuit, în schimb, să captureze Vidinul și să-i cedeze lui Ivan Alexandru. În 1369, ocupația maghiară a Vidinului s-a
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
lui Manuel I Comnen. Se pare că el ar fi emis pretenții la tronul regal, în baza unui testament falsificat. El se bucura de sprijinul luiIoan Ducas atunci când a revenit pentru a conduce revolta din 1155-1156, însă generalul bizantin Mihail Paleologul a murit la Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale. În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea i-a garantat lui Robert dreptul de a părăsi regatul nestingherit, însă răsculatul și-a reluat
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
iar adevărata casă în care s-a născut sculptorul i-a revenit surorii sale, "Frâsina", care și-a luat casa și a mutat-o pe un alt teren la 100 de metri distanță. Istoricul și criticul de artă Vasile Georgescu Paleolog scria următoarele în 1967: În 1967, autoritățile Regiunii Oltenia, din Craiova, pe baza deciziilor unei comisii din care a făcut parte și V. G. Paleolog, au elaborat proiectul de organizare a casei Brâncuși de la Hobița. La 16 februarie 1968 a
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
avut, de asemenea, un rol esențial în a-l convinge pe Papa Eugen al IV-lea, să mute Consiliul Ecumenic de la Ferrara la Florența. Sosirea unor figuri nobile bizantine din Imperiul de Est, în special Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a fost începutul artei și culturii pentru Florența. Cosimo și-a remarcat influența și în cultură și artă. Acesta cheltuia din belșug averea familiei pentru a îmbogăți Florența. Potrivit lui Zibaldone Salviati, Cosimo a spus: "Toate aceste lucruri mi-au dat
Cosimo Medici () [Corola-website/Science/330565_a_331894]
-
II-lea a început să amenințe Europa. În mai 1480 o flotă mare otomană a apărut înaintea Rhodosului, care transporta o armată invadatoare de circa 100.000 de oameni sub comanda lui Mesih Pasha (de origine grec pe nume Mihail Paleologul, care s-a convertit la islam, după cucerirea Constantinopolului de către turci). Cavalerii au primit sprijin din Franța, de 500 de cavaleri și 2000 de soldați, din partea fratelui său Antoine. Asediul a durat până în august. După trei încercări nereușite împotriva orașului
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
1154. Atestarea cartografică în cauză este controversată. În preajma invaziei tătare din secolul al XIII-lea și mai ales după aceasta nordul Dobrogei a evoluat semnificativ, având ca centru Vicina. Un acord încheiat în perioada 1261-1263 între Mihail al VIII-lea Paleologul, Hoarda de Aur și Sultanatul mameluc din Egipt, a permis statului bizantin recuperarea câtorva orașe importante de pe litoralul vestic al Mării Negre de la bulgari. Mai târziu, ca efect (cel mai probabil) al alianței din 1273 cu Nogai-Han (care avea o influență
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Carpaților, cel puțin în partea de sud a Moldovei și în estul Munteniei, precum și în Basarabia istorică. Primul ierarh atestat documentar în scaunul mitropolitan a fost Teodor, care a ocupat scaunul în 1283 în timpul domniei împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). După Teodor a urmat Luca, iar între anii 1337 - 1347 Macarie și apoi Chiril, ultimul fiind Iachint. Ierarhii numiți au fost de origine greacă. La un moment dat (prin 1300- 1302), centrul ecleziastic de aici a beneficiat de un
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
dezvolte cultura turcă și Alevi, susținând starea de fericire și liniște a tuturor oamenilor, care trăiesc într-o atmosferă de pace și prietenie. Yazıcıoğlu, în opera sa, "Tarihi ali Selçuk", relatează despre așezarea lui Sarı Saltuk în Dobrogea: " Fasilievs M. Paleologul Dobruca ilini ki eyü devvar bihark tendürüsy ve abu havası hubaverleridir, anlara yer yurt verdi ve Anadoludağı kendülere ta’alluk Türk obalarına el altından haber ettiler (Izzettin Keykavuz). Kıșlak bahamesi ili Iznik’e inup az müdette Üsküdar’dan çok Türk
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
II, între fiii săi Izzedin Keykavus II, Kılıçarslan IV și Alaeddin Keykubad II se naște o dispută pentru tron. Izzedin Keykavus II, care este înfrânt în acest conflict, se refugiază împreună cu apropiații săi la împăratul bizantin, Mihail al VIII-lea Paleologul. Acesta din urmă, la cererea lui Keykavus de a-i oferi un teritoriu, îi oferă ținutul Dobrogei, care pe atunci era nelocuit. Astel, în anii 1263-1264, o populație însemnată de turcmeni din zona Iznik și Izmit trecând prin Rumelia, se
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
al III-lea Ivanovici (; 25 martie 1479 - 3 decembrie 1533) a fost Mare Cneaz al Moscovei din 1505 până în 1533. A fost fiul lui Ivan al III-lea al Rusiei și al celei de-a doua soții a acestuia, Sofia Paleolog și a fost botezat Gavriil (Гавриил). A avut trei frați: Iuri, născut în 1480, Simeon născut în 1487 și Andrei născut în 1490, precum și cinci surori: Elena (n./d. 1474), Feodosia (n./d. 1475), Elena (n. 1476), Feodosia (n. 1485
Vasili al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333676_a_335005]
-
religioși) o fac: acesta este secretul artei sale poetice." - Elenă Dulgheru, 2014 despre „Mărgăritarele Brâncovenești“ ale Elenei Murariu. Dincolo de inovația iconografica și de relativă libertate cromatică, avem de-a face cu o măiestrie absolută în ceea ce privește execuția. Bună cunoscătoare a picturii paleologe, bunăoară a modeleurilor lichide, Elenă Murariu s-a raportat la pictură din Bolnița Bistriței, poate cea mai originală mostră de pictură murala de pe teritoriul actual al României, evitând influențele directe ale canonului bizantin de reprezentare. (...) Altfel spus, Elenă Murariu se
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
muzeele și colecțiile de artă din întreaga lume. A făcut cercetări în diverse arhive(„Fondul Brâncuși”, aflat la Biblioteca Kandinsky/Georges Pompidou, Paris, la care s-a admis accesul după 2001). A avut șansa să fie apropiat al lui V.G.Paleolog, Barbu Brezeanu, Petru Comarnescu, Constantin Antonovici, C.S.Nicolaescu-Plopșor. I-a cunoscut și a fost, mai mult sau mai puțin, în relație cu Ștefan Georgescu-Gorjan, Petre Pandrea, Milița Petrașcu, Natalia Dumitrescu, Irina Codreanu-King, Sidney Geist, Carola Giedion-Welcker ș.a. precum și cu Jeana
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
progresului statului sârb medieval și al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Cetatea a fost construită de către Đurađ Branković că noua capitala a Șerbiei. În timpul construcției, soția lui Branković, Jerina, a fost văzută vorbind adesea cu cei care supravegheau lucrările - fratele ei George Paleologul Kantakuzen și oamenii lui - ceea ce a determinat frecvență asociere a ei cu acest proiect. Această asociere, împreună cu timpul îndelungat necesar ridicării cetății și cu impozitele mari care trebuiau a fi plătite, i-a adus porecla de "Prokleta Jerina" (Afurisita Jerina
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a zidurilor exterioare a fost lăsată deschisă. Au existat patru faze principale în construcția cetății. Lucrările la prima parte, un palat fortificat pentru despotul Đurađ Branković construit la confluenta râurilor, au început în toamna anului 1428. Sub supravegherea lui George Paleologul Kantakuzen, fratele mai mare al despotinei Jerina Branković, au fost aduse cherestea, văr și pietre mari din anticele orașe române Mons Aureus (satul modern Seone, aflat la vest de Semendria), Margum (la gură de vărsare a Moravei Mari) și Viminacium
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
provine la rândul său din greaca veche "authentēs", ce înseamnă „maestru” sau „autoritate”. Acest cuvânt a fost utilizat pe scară largă ca un titlu de adresare pentru nobilii bizantini până prin 1465, așa cum arată scrisorile cardinalului Visarion cu privire la copiii lui Toma Paleologul.
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
secole ale existenței sale. Familia a fost una dintre cele mai bogate din imperiu și a dat mai mulți guvernatori și generali importanți, precum și doi împărați bizantini. Membrii familiei Cantacuzino s-au căsătorit cu membrii altor familii nobiliare bizantine precum Paleolog, Filantropen, Asan și Tarhaneiot. Forma feminină a numelui este Kantakouzene (în ), latinizată Cantacuzena. Originea numelui familiei, potrivit lui Donald Nicol, „se află între presupuneri romantice și supoziții filologice”. Prințul Mihail Cantacuzino, un aristocrat din secolul al XVIII-lea care a schițat
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
Kantakouzenos, s-a căsătorit cu Irene Angelina, sora lui Isaac al II-lea Angelos. În perioada celei de-a Patra Cruciade, Cantacuzinii erau printre cei mai mari proprietari de pământuri din imperiu. Ei au deținut poziții proeminente în perioada domniei Paleologilor. Mihail Kantakouzenos a fost numit guvernator al Moreei în 1308, iar fiul său, Ioan al VI-lea Kantakouzenos, a ajuns apoi "megas domestikos", regent și în cele din urmă împărat (1341-1354) înainte de a abdica și a se retrage la o
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
mic al lui Ioan, Manuel Kantakouzenos, a rămas "despot" al Moreei din 1349 până în 1380. Ioan al VI-lea a avut trei fiice: Helena Kantakouzene s-a căsătorit cu rivalul lui Ioan și al lui Matei, Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), Maria s-a căsătorit cu Nicefor al II-lea Orsini al Epirului și Teodora s-a căsătorit cu beiul otoman Orhan I. Cei doi fii ai lui Matei, Ioan și Dimitrie, au condus pentru scurte perioade Despotatul Moreei. Se
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]