483 matches
-
care zădărnicește totalitatea modelării metaforice. Cazul palimpestului ca metaforă pentru memoria istorică românească nu se poate sustrage de la necesitatea inexceptabilă a acestei legități. Una dintre carențele analogice ce afectează imaginea palimpsestului ca metaforă a memoriei istorice derivă din faptul că palimpsestul este asociat cu manuscrisul, fiind un produs al culturii chirografice. Pe când memoria istorică, fiind un produs al modernității, construcția sa culturală începând în cazul românesc de la începutul secolului al XIX-lea, aparține mai degrabă culturii tipografice - deși izvoarele sale, trăgându
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai degrabă culturii tipografice - deși izvoarele sale, trăgându-se din analistica și cronistica secolelor XVI și XVII, aparțin cu certitudine culturii chirografice a manuscrisului. Despre memoria națională românească se poate spune, așadar, fără riscul infirmării, că este o memorie întipărită. Palimpsestul prototipic al memoriei istorice moderne îl formează versiunile succesive ale Marii Enciclopedii Sovietice, tipărită între 1921 și 1990, celebră pentru perfecționarea anticei practici de damnatio memoriae, pe măsură ce versiunile reeditate eliminau, la comanda imperativelor politice ale zilei, bucăți întregi din memoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
formează versiunile succesive ale Marii Enciclopedii Sovietice, tipărită între 1921 și 1990, celebră pentru perfecționarea anticei practici de damnatio memoriae, pe măsură ce versiunile reeditate eliminau, la comanda imperativelor politice ale zilei, bucăți întregi din memoria textualizată în edițiile mai vechi. Spre deosebire de palimpsest, ștergerea nu se manifestă la nivelul aceleiași pagini, ci poate fi descoperită doar cu ajutorul arhivei, examinând edițiile anterioare ale lucrării. În pofida acestei neconcordanțe, imaginea palimpsestului își păstrează vigoarea sugestivă în redarea naturii memoriei istorice în general și a celei românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comanda imperativelor politice ale zilei, bucăți întregi din memoria textualizată în edițiile mai vechi. Spre deosebire de palimpsest, ștergerea nu se manifestă la nivelul aceleiași pagini, ci poate fi descoperită doar cu ajutorul arhivei, examinând edițiile anterioare ale lucrării. În pofida acestei neconcordanțe, imaginea palimpsestului își păstrează vigoarea sugestivă în redarea naturii memoriei istorice în general și a celei românești în particular, exemplificând, în plus, utilitatea teoretică a metaforei în demersul de conceptualizare a realității. Ca orice altă întreprindere umană, și lucrarea de față, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Experiență estetică și hermeneutică literară. București: Editura Univers. Jamț, F., Ștefănescu, B., & Samson, D. (2006). Tehnici moderne de instruire prin acces la medii vizuale active. Suceava [f.e.]. Jianu, I. (2010). Între teatru și literatură. Ediția a 2-a. București: Palimpsest. Josien, M. (2004). Techniques de communication interpersonnelle. Analyse transactionnelle. École de Palo Alto. PNL, Éditions d'Organisation. Jouvet, L. (2002). Témoignages sur le théâtre. Flammarion. Kerbrat-Orecchioni, C. (1980). L'Énonciation. De la subjectivité dans le langage. Paris: Armand Colin. Kerbrat-Orecchioni, C.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mai ferme: În jurnalul intim, acumularea orizontală privilegiază instituirea senzației de materialitate și de mișcare paralelă la realitate. Ceea ce pictorul ascunde prin reveniri succesive asupra aceleiași părți din tablou, scriitorul se vede condamnat să lase expus privirii. Acest refuz al palimpsestului condamnă jurnalul intim la acumularea și exhibarea unui număr practic infinit de detalii. Însă, printr-o ciudată logică a constituirii semnificațiilor, ele alcătuiesc singurul temei de a contrapune existenței propriu-zise o existență scrisă. Țesătura-capcană Firește, autoportretul rămâne o convenție. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács și Antonio Gramsci, ca și caracterului vag și efemer al teoriei „angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu al lui Gérard Genette, un nou tip de lectură critică și de interpretare textuală. Avându-și rădăcinile în poetica polimorfă a barocului, palimpsestul critic - crede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu al lui Gérard Genette, un nou tip de lectură critică și de interpretare textuală. Avându-și rădăcinile în poetica polimorfă a barocului, palimpsestul critic - crede I. - este acea strategie interpretativă care vede textul ca pe o succesiune de straturi semantice care își induc reciproc semnificații în cadrul unei circularități de tip hermeneutic. Coborârea în transparența straturilor palimpsestului este un vertij, o cădere în Maelströmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
-și rădăcinile în poetica polimorfă a barocului, palimpsestul critic - crede I. - este acea strategie interpretativă care vede textul ca pe o succesiune de straturi semantice care își induc reciproc semnificații în cadrul unei circularități de tip hermeneutic. Coborârea în transparența straturilor palimpsestului este un vertij, o cădere în Maelströmul lui Edgar Poe, acolo unde sensurile explodează în progresie geometrică, dând cititorului neprevenit o senzație de fascinație și angoasă. Mai târziu, într-un articol din 1990, autorul, în acord cu gândirea poststructuralistă, va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
cădere în Maelströmul lui Edgar Poe, acolo unde sensurile explodează în progresie geometrică, dând cititorului neprevenit o senzație de fascinație și angoasă. Mai târziu, într-un articol din 1990, autorul, în acord cu gândirea poststructuralistă, va numi acest tip de palimpsest unul „intertextual”, pentru a-l delimita de o specie de palimpsest cu mult mai dificilă, aceea „intratextuală”, în care straturile nu se mai delimitează în profunzime, ci coexistă, în mod paradoxal, pe același nivel textual. Aceasta este ceea ce I. denumește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
progresie geometrică, dând cititorului neprevenit o senzație de fascinație și angoasă. Mai târziu, într-un articol din 1990, autorul, în acord cu gândirea poststructuralistă, va numi acest tip de palimpsest unul „intertextual”, pentru a-l delimita de o specie de palimpsest cu mult mai dificilă, aceea „intratextuală”, în care straturile nu se mai delimitează în profunzime, ci coexistă, în mod paradoxal, pe același nivel textual. Aceasta este ceea ce I. denumește „adâncimea suprafeței”, cea care mimează, în spirit postmodern - ludic și parodic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
care straturile nu se mai delimitează în profunzime, ci coexistă, în mod paradoxal, pe același nivel textual. Aceasta este ceea ce I. denumește „adâncimea suprafeței”, cea care mimează, în spirit postmodern - ludic și parodic -, „accidentele, hazardul și surprizele profunzimii”. Odată definit, palimpsestul critic abordează antinomiile-cheie ale esteticii și culturii universale - gândire logică/ intelect noetic, identitate narcisică/ identitate proteică, spirit atic/ spirit asiatic -, trecând prin operele unor scriitori emblematici precum Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Emil Botta, Pascal și Dante. Palimpsestul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
palimpsestul critic abordează antinomiile-cheie ale esteticii și culturii universale - gândire logică/ intelect noetic, identitate narcisică/ identitate proteică, spirit atic/ spirit asiatic -, trecând prin operele unor scriitori emblematici precum Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Emil Botta, Pascal și Dante. Palimpsestul vizează, în modul în care îl concepe și utilizează I., o secretă căutare a identității, o proliferare și aglomerare a sensurilor care să dea naștere, prin implozie, „soarelui negru” alchimic, acelui „sens ascuns” la care trimit textele obscure ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
desfășoară conform unui sens/joc secund, sens care, supradeterminându-le în mod secret pe toate celelalte, „transpare”, paradoxal, în trăirea simplității și limpezimii naturale ca „artificiu”. Început ca analiză a unui text de doar câteva pagini (e vorba de proza Remember), palimpsestul critic urmărește proliferarea vertiginoasă a sensurilor în deschideri succesive din ce în ce mai vaste, care ajung inevitabil la fundamentele esteticii și la raporturile acesteia cu celelalte categorii axiologice. Cercul lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
pagini (e vorba de proza Remember), palimpsestul critic urmărește proliferarea vertiginoasă a sensurilor în deschideri succesive din ce în ce mai vaste, care ajung inevitabil la fundamentele esteticii și la raporturile acesteia cu celelalte categorii axiologice. Cercul lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în viziunea fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
și „numirii” - avatar al angoasei existențiale - se resoarbe, astfel, în certitudinea calmă a „chemării” pascaliene a sacrului, care împacă neliniștile și tensiunile existențiale în actul de reculegere și meditație asupra Ființei supreme - Dumnezeul creștin. SCRIERI: Generația lui Neptun, București, 1967; Palimpseste, București, 1979; Lorrain, București, 1983; Cercul lui Hermes, București, 1998. Traduceri: Ugo Foscolo, Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis, pref. trad., București, 1966; Dino Buzzati, Marele portret, București, 1969; Umberto Eco, Opera deschisă, pref. trad., București, 1969; Galvano Della Volpe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
București, 1975; Jacques Derrida, Diseminarea, București, 1997. Repere bibliografice: Marin Mincu, „Generația lui Neptun”, VR, 1968, 2; Constantin Stan, Cornel Mihai Ionescu, „Mă farmecă aura pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom., II, 593-594
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
1997. Repere bibliografice: Marin Mincu, „Generația lui Neptun”, VR, 1968, 2; Constantin Stan, Cornel Mihai Ionescu, „Mă farmecă aura pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom., II, 593-594; Gabriel I. Popescu, Prolegomene la „Cercul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
lui Neptun”, VR, 1968, 2; Constantin Stan, Cornel Mihai Ionescu, „Mă farmecă aura pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom., II, 593-594; Gabriel I. Popescu, Prolegomene la „Cercul lui Hermes”, „Mozaicul” (Craiova), 2001, 1-2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Stan, Cornel Mihai Ionescu, „Mă farmecă aura pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom., II, 593-594; Gabriel I. Popescu, Prolegomene la „Cercul lui Hermes”, „Mozaicul” (Craiova), 2001, 1-2. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom., II, 593-594; Gabriel I. Popescu, Prolegomene la „Cercul lui Hermes”, „Mozaicul” (Craiova), 2001, 1-2. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
de transformare, de interpretare a altor limbaje politice, fie în vederea susținerii, fie în vederea respingerii acestora. Din această perspectivă, una dintre trăsăturile specifice manifestărilor verbale din spațiul politic este interdiscursivitatea, raportarea la acte discursive anterioare, ale altora sau ale aceluiași locutor. Palimpsest al performărilor discursive precedente din câmpul politicii, limbajul politic obligă emitentul la raportarea constantă la contextul discursiv, cu atât mai mult cu cât proliferarea media face transparentă fiecare înscriere la cuvânt, influențând opinia publică. b) Dramatizarea. Impactul media a condus
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sau publică). Încălcarea acestor reguli generează eșecul actului de comunicare, iar în cazul limbajului politic, conduce la pierderea legitimității locutorului și a actelor sale politice. O trăsătură definitorie a manifestărilor discursive din domeniul politicii este caracterul polifonic, limbajul politic fiind palimpsestul enunțurilor anterioare ale aceluiași emițător, dar și al enunțurilor adversarilor. Una dintre formele prototipice de manifestare a limbajului politic, dezbaterea, pune în evidență calitatea de inter-discurs a acestuia: limbajul politic reia, interpretează, analizează, inovează chiar conținuturile altor enunțuri, emise anterior
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este aceea că "spiritul postmodern stă ghemuit înăuntrul marelui corp al modernismului"185, care se va nuanța și mai mult într-o propunere "polifonică", de coexistență a celor două curente, într-o perspectivă care are ca bază imaginea istoriei ca palimpsest: "modernismul și postmodernismul nu sunt separate de o Cortină de Fier sau de Zidul Chinezesc; istoria este un palimpsest, iar cultura este permeabilă la timpul trecut, prezent și viitor. Cred că toți suntem puțin victorieni, moderni și postmoderni în același
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mult într-o propunere "polifonică", de coexistență a celor două curente, într-o perspectivă care are ca bază imaginea istoriei ca palimpsest: "modernismul și postmodernismul nu sunt separate de o Cortină de Fier sau de Zidul Chinezesc; istoria este un palimpsest, iar cultura este permeabilă la timpul trecut, prezent și viitor. Cred că toți suntem puțin victorieni, moderni și postmoderni în același timp. Iar un autor poate să scrie în întreaga lui viață atât o operă modernă, cât și una postmodernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]