656 matches
-
iaz Să fiu în lume de necaz, M-o scaldat în apă de surcele Să trăiesc în lume cu jele". Și voinicu - o auzea, Inima i se rupea 229 {EminescuOpVI 230} Și la dânsa alerga Și în brațe o lua, Paloșul el și-l scotea, Pe smeu bucăți îl tăia Și pe dânsa o lua Și foarte bine că trăia. 209 Mă mână mama la muncă Eu mersei la stavă-n luncă Ș-alesei mânzul mai mare Și mă suii pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Al meu și al tău dușman. Frunză verde Șoralea, Mândra din gură grăia: - Ba io nu ți L-oi ține, Dintre voi care-a răsbi De bărbat eu L-oi primi. Viță rău se mânia Într-un picior se-ntorcea, Paloșul iute scotea Și capete reteza, Tot polog că mi-i făcea, De galbeni îi culegea Și-n desag că mi-i băga Și pe murgu-i arunca Și din grai așa grăia: - Pleacă curvă naintea mea, 277 {EminescuOpVI 278} O vei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
una mi-am lăsat Cu capul tău vârf să-i fac. Frunză verde Șoralea, Mândra din gură grăia; - Iartă, Viță, greșala! Poale lungi și minte scurtă, Femee nepricepută. - Eu greșala ți-oi ierta Capul tău când l-oi tăia. Și paloșul mi-l scotea Capul mândrei mi-l tăia, Tot mușcături îl făcea Și pe drum c-o risipea, Numai țîțele-i lua Și-n buzunariu le băga Și pe murgu-ncăleca, La soacră - sa se ducea: - Bună ziua, soacra mea! După masă se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pricepea, Carnea cu varză fierbea Și dinante-i aducea. El din grai așa grăia: - Mâncă și tu, soacră - mea, Carne de la fie-ta, Aradina Satina Udri basama leuca! Curvă - ai fost și D-ta Curv - a fost și fata ta. Și paloșul mi-l trăgea, Capul soacră - sa tăia Și averea i-o lua Și-n desagi că mi-o băga, Și pe murgu - o arunca 278 {EminescuOpVI 279} Și din grai așa grăia: - Haidați feciori după mine Să vă-nvățu - a trăi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea 284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De genunchi că mi-l trântea, Patru bucăți că-l făcea Și paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin-te a te sprijini, Și odată se-nvîrti Și-n deliul repezea Și foarte tare-l lovea. Nu-ș cum focul se loviră, Ochii amândoi săriră Și capul că i-l tăiă, În suliță
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n stare să treacă nime afară de CĂLIN - NEBUNUL. Și el s-o suit pe poartă ș-o zis smeilor: - Hai să vă iau câte pe unul de chică să vă dau în ogradă. Și lua tot câte unul și cu paloșul le tăia capul pân ce o tăiat la toți. Ș-o intrat în ogradă, da-mpăratul, de grozav zid și poartă ce avea, ușile erau toate deschise. CĂLIN - NEBUNUL s-o suit sus pe scări și scările erau de aur bătute
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vă mănîncă? - E - aici în fântână. - Mult v-o mâncat pîn-acum? - Ia, v-o douăzeci și patru. - Ia las că vă scăp eu. Se suie-n vârful copacului lângă pui. Da balaurul întinde - un cap să iee un pui. Da el avea paloș și taie capul. Întinde și celălalt și-i taie ș-acela. Acu puii nu știa ce să-i facă de bucurie și zice așa: 350 {EminescuOpVI 351} - Câți frați am fost noi, pe toți ne-a mâncat, numai noi doi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ai să stai, fată, aici pîn-ce a veni balaurul să te mănînce? - Până mâne dimineață. - Nu știi este v-o șatră aici în sat? Fata l-o îndreptat și s-o dus acolo ș-a pus să-i facă un paloș, ș-așa au venit el acolo după ce i-au făcut paloșul. Și s-au culcat și a zis fata să se culce lângă dânsul. Ș-așa au adormit el de greu încît n-au auzit când au venit balaurul. Fata
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mănînce? - Până mâne dimineață. - Nu știi este v-o șatră aici în sat? Fata l-o îndreptat și s-o dus acolo ș-a pus să-i facă un paloș, ș-așa au venit el acolo după ce i-au făcut paloșul. Și s-au culcat și a zis fata să se culce lângă dânsul. Ș-așa au adormit el de greu încît n-au auzit când au venit balaurul. Fata s-a trezit și strașnic a-nceput a răcni și el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tip Kneph, una bucată, marmură, sec. I; valorificat cultural cf. (2) la Muzeul Regiunii, semnificația sa e astăzi mult redusă; în S, moaștele Sfântului Dimitrie de la Dunăre, nimic de făcut; în V, Pietrele Doamnei; (3) se recomandă; în sfârșit, legendarul Paloș despre a cărui origine și filiație circulă mai multe legende; stăpânul său ar fi Mihail (arhanghelul), care l-ar fi dăruit pe pământ unei domnițe (v. Graal, Lady of the Lake), care la rândul ei îl conferă unui erou strămoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu înseamnă că nu poate să existe. Bineînțeles, poate să existe, nu e nici un inconvenient în asta, problema mea e alta. Am pe cap o delegație din Marile State care cine știe de ce țin morțiș să pună mâna pe acest paloș, probabil ca pe un soi de omagiu feudal, ca de la vasal la rege. Noi l-am da, numai că de unde să-l luăm, vorba poveștii, dacă n-are ființă pe lumea aceasta? ─ Hmm... ─ Îndrăznesc așadar să te caut, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vor crede că nu o avem pentru că nu există. Ba există, spune părintele. Există, de asta nu te îndoi. Dar nu e ce cred ei. Așa că dați-le ceea ce cer. ─ Adică ce? O bucată de fier, nu asta cer? Un paloș măsluit? ─ Măsluit? De ce? V-au cerut o bucată de fier, dați-le fier. Dacă vă cer pâine, dați-le pâine. Dați-le întotdeauna ce vă cer, așa cum și Dumnezeu ne dă nouă ce-i cerem. Părintele vorbește cu voce atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
regat. Și odată cu ea, bineînțeles, iubirea. Trec peste amănute. Cressida a urzit și a executat o magistrală lovitură de palat și ea însăși l-a decapitat pe rege. Ai uitat, i-a spus ea înainte să-i zboare capul cu paloșul, că odată ce l-am trădat pe cel pe care l-am iubit, pe tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Stă atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu paloșul, Pascal și-a făcut socoteala că mai bine îl ia cu el la serviciu, decât să bată din nou drumul după dânsul la ora patru. O să tragă o fugă până pe Spătarului, poate chiar înainte de prânz. La fel cugetase și în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nobil pe lemn. Despina a ridicat din umeri și s-a uitat la Pascal ca și cum ar fi vrut să spună poftim, e a ta. Pascal s-a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mariana Eftimie Kabbout Călău cu paloș tăinut la spate, Pe câte stele verzi neterminate Vrei să m-ascundă patima, în zori, De ochii tăi, străine sărbători? Să mă îngroape-n larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
m-ascundă patima, în zori, De ochii tăi, străine sărbători? Să mă îngroape-n larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu cine cânți sonata nimănui? Călăul meu cu mâini întortocheate, Ce paloș greu, ce stele înclinate! Ce strigăt orb și câtă biruință În taină-ai încrustat, o, neputință! Dar n-ai înfrânt decât un fel de scut... Doar replica în care n-am crezut.
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
rigoare, după care, cuminte și disciplinat, ca oricare alt participant la trafic, a revenit, pe partea de șosea de pe care, cu doar câteva zeci de secunde În urmă, plecase, pentru a efectua depășirea; acea, atât de regulamentară depășire! Și, brusc, paloșul cumplit al pierzaniei, a lovit fața nevăzută și deosebit de dură a prudenței, pe care n-o avusese În vedere, la plonjeul, În lupta cu viața. A lovit În chip ucigător, cumplit de pe neanunțate, de imprevizibil. Vijelia, care pornise, o clipă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vînt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut Într-un războinic cu pistoale la brîu, cu chivără și cu paloșe În mîini și În dinți! Minunata putere bovarică de a te proiecta altfel decît cum ești!” Și totuși! Dacă Restriști-le, carte de ucenicie lirică, tipărită Înainte ca poetul să fi Împlinit douăzeci de ani, confirmă, În esență, aceste date
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. El are glas puternic În gură rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al orașului Cernăuți. Este unul dintre fondatorii "bibliotecei țărei" și a "societăței pentru cultura și literatura poporului român din Bucovina". A fost înmormîntat în mormântul familiei la Șipeniț. [17 septembrie 1876] ARHEOLOGIC În împrejurimile mănăstirei Putna s-a aflat un paloș și o durdă din secolul al XIII-lea, adică anterioare descălecărei lui Dragoș Vodă. În biserica catedrală din Pșemisl (oraș între Liov și Cracovia) s-a aflat o icoană cu următoarea inscripție romînă: "mai 7228/1730 Io Ilieș Vodă (? ) am
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
epocală, insațiabilă, acest capitol ar putea continua mult și bine. Dar cum și în scris, ca și în băutură, e bine să avem măsură, îl voi încheia aici pentru a merge, evident, la o bere. Agresiuni, încăierări și arme ...Fără paloș, nici pistoale, Numai cu palmele goale! Anonim ...Îți trag palme, mă-nțelegi!? Mache Personajele literaturii române se află adesea, între ele, în stări conflictuale care culminează cu schimburi de lovituri mai mult sau mai puțin vătămătoare. Pentru ele se utilizează
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ciobanii să-l ucidă pe stăpânul Mioriței, dar în remake-ul lui Sadoveanu e clar: cu baltagul. În schimb, unul dintre ucigași moare pe o cale neașteptată: sugrumat de câinele victimei sale. Un roman de Radu Rosetti se intitulează explicit: Cu paloșul. Același autor are în alt roman, Pacatele slugeriului, un sluger bun țintaș, un fel de campion la pistol viteză. Performanțele atribuite de Rosetti slugerului, pe vremea unor pistoale cu cremene, sunt absolut incredibile. Paloșul e utilizat eficient de Ștefan cel
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Radu Rosetti se intitulează explicit: Cu paloșul. Același autor are în alt roman, Pacatele slugeriului, un sluger bun țintaș, un fel de campion la pistol viteză. Performanțele atribuite de Rosetti slugerului, pe vremea unor pistoale cu cremene, sunt absolut incredibile. Paloșul e utilizat eficient de Ștefan cel Mare împotriva trădătorului paharnic Ulea. La Delevrancea faza se petrece în culise. Domnitorul revine în scenă și se scuză oarecum pentru a fi folosit semnul puterii împotriva unui om neînarmat: „Murise înainte de a-l
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]