13,486 matches
-
grozăviile captivității, despre prizonieratul într-o lume utopică, absurdă. Gesturile unei jucării a generalului (pe care îl cheamă K. - cam străveziu, nu?) sînt insuportabil simbolice, dacă privim retrospectiv: "Minunea mecanicii deschidea reprezentația. Făcea așa: cobora capul, mișca ochii, își muia pana în călimară și se apuca să deseneze. În diverse variante, desenul reprezenta întotdeauna același personaj: Generalul K.". Ne e greu să acceptăm pretențiile subversive ale Jucăriei, mai ales că, după '90, avem excelente volume de proză scurtă ale aceluiași autor
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
cum actualmente e mai stînjenit ca oricînd, e foarte posibil ca unul din scopurile călătoriei sale să-l constituie o speculație literară... În cazul acesta, venind în întîmpinarea nevoilor bănești ale domnului de Balzac, ar fi eventual cu putință folosirea penei (sublinierea noastră) acestui autor, care se mai bucură încă de o oarecare popularitate aici, ca în general în Europa, spre a scrie o infirmare a cărții calomnioase a domnului de Custine." O imbecilitate mai mare nu se poate închipui din partea
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
de marchiz francez" - Balzac îi scrie din Paris, Hnskăi, la 31 ianuarie 1844: "... Se spune că aș fi refuzat niște sume uriașe, oferite ca să scriu o anumită infirmare... Ce prostie! Suveranul vostru e prea inteligent ca să nu știe că o pană plătită nu are nici urmă de autoritate... Oamenii își vor da seama că nu scriu nici pentru, nici contra Rusiei."
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
de metafore, abstractizări și viziuni bizare ("e după-amiază o femeie plutește cu trăsura prin/ burta unui pix de aluminiu"), în descendență stănesciană: "în fața ei zidul indică un complex infam/ zidul care poate fi și spus/ pentru cine îl curăță de pene și îl spune/ zidul care poate sta și între umeri pentru cine e foarte grăbit". În cîteva poezii autoarea realizează o arheologie citadină cenușie, care devine pretext pentru reflecții: "există cauzele comune și cîinii. comunicatele/ șosetele metropolei și mortul de la
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
Mircea Mihăieș În România, marile primejdii pentru populația civilă au venit aproape întotdeauna dinspre purtătorii de uniforme. De la spaimele lui Cioran, în copilărie, în fața "penei de cocoș" a jandarmului ungur din Transilvania, până la fiorii pe șira spinării iscați de bulanul milițianului (român, de data aceasta) resimțit de oricine a trăit sub comunism, de la cruzimea prostească a tablagiului din armată până la desconsiderarea suverană a cutărei surori
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
ci ni se arată de-a dreptul pe scenă: despre categoria "băieți de băieți". Mi se pare o eroare tratarea regizorală în acest fel, care, în mod ciudat, pare că li se potrivește mănușă lui Radu Zetu, Bogdan Talașman, Liliana Pană. Iarăși personajul numărul doi din text este doctorul Jason Posner, interpretat de Ovidiu Niculescu. Din păcate, în aceeași cheie mai sus prezentată. Un cercetător cu mari ambiții și fără scrupule, care face teste cobai chiar și pe fosta lui profesoară
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
a sperat în aplauzele necontenite ale mulțimii și, eventual, în primirea a niscaiva ordine și medalii. Or, misiunea abia ar fi trebuit să înceapă din clipa înlăturării lui Ion Iliescu. Înconjurându-se de tot felul de nătăfleți, înfoindu-se în pene și ignorând cu trufie orice critică, dl. Constantinescu a sfârșit lamentabil. Astăzi, l-au uitat până și oamenii de casă. Luat de avântul polemic, la momentul respectiv am pus în evidență nerealizările (mari, enorme), și mai puțin meritele regimului său
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
altor vremi, altor peisaje și altor religii. Iată o mostră din Visări budiste: "Mai îți aduci aminte ce falnic tu, condorul,/ Îți părăseai cuibarul acoperit, de stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu, rotind deasupra genunilor adînci,/ Cu penele zbîrlite îmi așteptam odorul." Sau din Corăbiile din port plecat-au cîte una: "Corăbiile din port plecat-au cîte una/ Și nu s-au mai întors, deși pe valuri luna/ În urmă zugrăvesc lungi pîrtii argintate/ Ca și cum ar fi vrut
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
asta se petrecea undeva în inima Europei. În schimb, acasă, pe malurile Dâmboviței, prietenii mei de la "Plai cu boi" se dedau, exact în același interval, la niște denunțuri destul de grobiene, care nu fac cinste nici sprințarelor și nu o dată inspiratelor pene aflate sub bagheta lui Mircea Dinescu, nici ideii de valoare. Cei care nu înțeleg ce profituri imense ar avea România din prezența lui Răzvan Ungureanu în locurile unde se stabilesc prioritățile pentru Balcani sunt aceiași care - așa cum o făcea de
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
producția curentă de dincolo de Atlantic - au ajuns la Bruxelles. Printre ele s-au numărat și o comedie tandru-corozivă - How to Kill your neighbor's dog?, în regia americanului-ucrainian Michael Katesniko și în care englezul Kenneth Branagh este un romancier în pană de inspirație, insomniac, nevrozat și terorizat de tot și de toate - de la câinele lătrăcios din vecini (pe care, deși îl omoară, îl regăsim bine mersi în final dând vesel din coadă spre liniștirea asociațiilor de protecție a animalelor) - la soție
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
Raimondi), un dirijor erudit și creativ, distinstul Jeffrey Tate, costume splendide, o echipă fără strălucire: dar nerv și fidelitate. În același timp cu "Aida" și cu "Falstaff" pe canalul Arte "Recviemul". Nu voi fi avocatul diavolului: el stă în oricare pană măiastră sau nu. Deci nu comparăm! De altfel, "sound"-ul Filarmonicii din Berlin nu poate fi comparat decât cu... cum cântă Filarmonica din Berlin. În acea sală enormă care sună exaltant așa cum a dorit, la vremea construirii ei, Karajan. Considerat
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
și... nu mai e bun... dă nimic. Bărbatul mormăia doar, înverșunat pînă ce scoase un răget de animal înjunghiat și se prăvăli greu peste ea, care tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
enumerate sunt însoțite de multe alte trimiteri și paralelisme cu Thomas și Heinrich Mann, Günter Grass, Heinrich Böll, Ernst Jünger, Erich Maria Remarque, Albert Camus, Graham Swift etc. Precursorii acestei literaturi neliniștite, contorsionate, atinse când de presimțirea Apocalipsei, când de pana carnavalescului rabelaisian sunt Joyce și Dostoievski. Cel din urmă ar fi creatorul romanului-sinteză, ca expresie a existenței: "Dostoievski creează noul roman (modern, n.n.), îl face să existe ca model suprem, oricare ar fi soluțiile, natura discursului, poetica și poietica asumate
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
în europa după ploaie). Precum într-un soi de tandră profanare, autorul celebrează ceea ce nu s-ar fi cuvenit celebrat: "viața volatilă clandestină/ în obscuritatea cinematografelor/ în sălile astmatice ale/ bibliotecilor publice/ în golul de beton al stadionului" (ibidem). Sub pana lui C. Abăluță, detaliile se dilată enorm, imprevizibil, pînă la a exercita o insidioasă, lentă teroare: "îmi dau seama/ crăpăturile lentilei ochelarilor/ sînt drumuri lungi pe care nu le pot învinge/ într-o singură viață" (ibidem). Se impune un amestec
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
clădire, momentan lipsită de utilități, pusă în vînzare ca locuință de vacanță. Dependenți de celulare și de problemele de serviciu de care se ocupă non stop și în timpul călătoriei cu automobilul (cît timp telefoanele au acoperire), eroii noștri, rămași în pană noaptea, în ploaie, cer găzduire, fără să știe, tocmai celor care ocupaseră abuziv clădirea în discuție. Scurta coabitare a ultrasofisticaților vilegiaturiști, deconectați de la toate serviciile moderne (inclusiv apa curentă), cu ceilalți, nu duce - ceea ce ar fi anulat meritul romanului - la
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
Simona Vasilache Numim, cîteodată, potrivirile de un fel mai aparte "însoțiri", iar pe cei prinși în ele birds of a feather. Ca și cum între pana aceea (de scris...) și ciudatele constelații ale hazardului ar fi vreo inexplicabilă legătură. O refac bine, chiar "aranjate" după anume tipicuri, subțiate ici-colo, ca o amforă, jurnalele "deplinătății", ale "culcușirii" într-o viață ce are ea grijă să se așeze
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
suedezi, Birgitta Trotzig și Agneta Pleijel, Andrei Bart și Boni Herlin. Și "pățanii" de tot felul, înspăimîntătoare deseori, dar depășite, ca simple "încercări" , cu sentimentul că "știu atîtea lucruri neesențiale despre mine". Se apropie, din ce în ce, "schimbarea de pene". O tîrzie și definitivă "ofilire" a costumelor pe care, tot timpul, le purtăm. Aici ajunge, purtîndu-și, în paralel, "datoria" de-a reține (aproape) toate lucrurile din care e făcută viața "diurnă" și menirea de-a da un sens vocilor de
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin lumile în care s-a perindat, Alma
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
cioburi și fărîme/ și într-o pulbere de nisip care ne intră în pori în ochi/ și în cutele de la haine înainte de-a ne dumiri/ ce se întîmplă cu noi și de-a ne dezmetici". Avem a face sub pana lui Mircea Petean cu o ironie domoală, fin melancolizată. }inînd locul unei posturi explicit revendicative, unei retorici înflăcărate, ea formează o probă a delicateții visătoare a celui ce-și compune discursul după chipul și asemănarea sa.
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
pomul nestricăciunii, care ne-a înflorit desfătarea slavei celei veșnice, ușa Raiului". Sângele cel vărsat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe Cruce este asemuit cu vopseaua sau cerneala cu care Dumnezeu a semnat și a pecetluit nemurirea omului. Ea este pana cu care Iisus Hristos a semnat actul eliberării noastre. Dimensiunea pascală a Duminicii și prăznuirea Crucii se întregesc astfel într-o iconomie teologică unică, în care suferința neamului omenesc se unește cu nădejdea sigură a Învierii lui Iisus Hristos, "Începătura
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
mândri și ceremonioși în fața personalităților localnice. Așa se face că Maria Șalaru nu se poate ivi într-un spațiu public nicio secundă fără să atragă priviri admirative în orașul Bacău, al poetului îngândurat iremediabil, nici el purtător de căciuli cu pene de curcan, dar scriitor de vers intim lin și suspinător, ce i-a conferit rang august între oamenii de cultură din toate timpurile, ai urbei de pe Bistrița. Nu e necuprinsă galeria personalităților care-și leagă viața, activitatea și numele de
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
clipa veșnic muribundă a istoriei condiției umane, în timp ce pe deasupra un stol de cocori fără aripi survolează ultimele respirații ale iernii. O amiază fără pretenții de lumină, bifată cu grabă în agenda supraîncărcată a unui pelican cu foi de ziar în loc de pene. O seară arcuită maximal către soare și o pendulă din ce în ce mai asurzitoare, agățată de ultimul zid al veacului. Și uite, a mai trecut o zi, apoi o noapte, și înc-o joacă de copii, apoi trei idealuri coapte... A fi sau a
SFÂRŞIT DE IARNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382801_a_384130]
-
Cronicar Criteriul estetic nu poate dispărea La 65 de ani, poetul și criticul Gheorghe Grigurcu este omagiat de revista FAMILIA din Oradea, căreia i-a fost redactor și colaborator statornic, prin pana cîtorva confrați. Aproape întreg numărul pe luna mai este consacrat aniversării. În afara unor admirabile poeme proprii, sărbătoritul mai este prezent și cu un interviu acordat d-lui Traian Ștef. Cronicarul a reținut îndeosebi remarcile privitoare la perenitatea criteriului estetic în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
care a devenit ne-obiectivă, nonfigurativă. Așa cum cubiștii au eliberat realitatea de părți ale ei, eu am încercat nu să renunț la cuvinte, pentru că este imposibil, ci, de pildă, să eliberez limbajul (ca pasărea lui Brâncuși care este eliberată de pene, dar "zboară") de adjective. Am ajuns astfel la o exprimare foarte simplă, mergînd pe sistemul mai multor povestiri foarte scurte, legate între ele. În acest fel, spațiile grafice dintre două astfel de povestiri oferă cititorului autonomia de a-și putea
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
Homer. Oricît mi-am zis că sînt imun la enormitățile jegoase moral ale fostului comentator al lui Neagoe Basarab, căzut apoi în prostituția unei publicistici mincinoase și encomiastice, m-am surprins, a cîta oară?, scandalizat, oripilat și indignat de scornelile penei lui puturoase. Despre mărturisirile generalului, absolut ticăloase, de la un capăt la altul, nu e nimic de spus. Poate doar că trivialitatea gîndirii și a expresiei interzic accesul în această pagină fie și al unui singur citat. Dan Zamfirescu îl poate
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]