534 matches
-
Austria și Iugoslavia în cadrul rețelelor de agenți în țările din blocul sovietic. 100 de legionari voluntari au fost echipați și instruiți în Italia și Grecia, 50 pentru parașutare în România și 50 pentru susținerea lor logistică de la bazele de pornire. Parașutările au început în noaptea de 1 spre 2 octombrie 1952. Au fost lansați Mircea Popovici împreună cu Alexandru Tănase din Băbeni - Vâlcea, într-o zonă de lângă Calafat (au făcut parte din echipa parașutată „Robert"). Apoi au mai fost parașutate alte trei
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
a avioanelor, de antrenamente ale echipajelor, de instruire privind respirația la mari altitudini, se stabilește comisia de omologare a recordului, cu comisari sportivi de la Aeroclubul Regal al României. Se face raportul de finalizare a pregătirilor în vederea zborului de record pentru parașutarea de la altitudinea de 6000 m. Smaranda este anunțată doar în ziua aleasă pentru zbor. În dimineața zilei de 2 octombrie 1931 trei avioane Potez 25 decolează, de pe aerodromul Pipera din București, pentru zborul de record. Lt. Alexandru Papană și Smaranda
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
-ului. Pentru a sprijini acțiunile rezistenței, serviciile speciale britanice SOE au plănuit să întărească rețelele clandestine franceze prin trimiterea unor grupuri de câte trei ofițeri de legătură în timpul așa-numitei „Operațiuni Jedburgh”. Grupurile "Jedburgh" trebuiau să coordoneze și să urmărească parașutările de provizii destinate gurpurilor Maquisului din spatele frontului german. De asemenea, în spatele liniilor germane operau în cooperare cu rezistența, dar nu în subordinea directă a SOE, unitățile SAS formate din luptători britanici, francezi și belgieni. Forțele terestre care participau la debarcările
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
au urmat. Divizia a 6-a britanică a rămas pe pozițiipână când a fost evacuată la începutul lunii septembrie. Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate, cu peste 13.000 de parașutiști, au fost transportate spre zonele de parașutare cu 12 avioane de mare capacitate și au fost mult mai puțin norocoase decât cele ale camarazilor britanici. Pentru a asigura elementul supriză, cele două divizii trebuiau să fie transportate spre Normandia pe o rută dinspre vest. Numeroși factori au
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
cele două divizii trebuiau să fie transportate spre Normandia pe o rută dinspre vest. Numeroși factori au contribuit la eșecul parțial al misiunii lor, dar cel mai important a fost acela că s-a hotărât efectuarea unei operațiuni masive de parașutare în timpul nopții, (tactică care nu a mai fost folosită nicioadată mai apoi pe timpul războiului). Rezultatul a fost acela că 45% dintre unități au fost puternic împrăștiate și nu au mai reușit să se reunească. Eforturile primelor valuri ale echipelor de
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
fost folosită nicioadată mai apoi pe timpul războiului). Rezultatul a fost acela că 45% dintre unități au fost puternic împrăștiate și nu au mai reușit să se reunească. Eforturile primelor valuri ale echipelor de „marcatori”, care trebuiau să facă zonele de parașutare ușor de regăsit, s-au dovedit un eșec de proporții, sistemul de radare traspodere Rebecca/Eureka folosite pentru ghidarea avioanelor de transport fiind total ineficiente. Primele trei regimente ale Diviziei a 101-a au fost lansate între 00:48 și
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
24 de tunuri de câmp. Un alt val de planoare aterizat pe 7 iunie a adus în sprijinul Diviziei a 82-a și Regimentul al 325-lea de infanterie aeropurtată. În aceeași zi s-au mai încercat efectuarea a două parașutări de provizii, care nu și-au atins însă scopul. După aproape o zi, doar 2.500 de soldați ai Diviziei a 101-a și 2.000 ai celei de-a 82-a se aflau sub controlul comandanților lor de divizie
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
liniilor inamice au urmat cursurile de comando la Arisaig, Scoția, după care erau instruiți de specialiști în tehnici de distrugere sau telegrafie și codul Morse în diferite locații din întreaga Anglie. La finalul pregătirii, agenții erau antrenați în tehnici de parașutare (dacă era necesar) pe Aeroportul Ringway din Manchester și în tehnici de securitate la Beaulieu, Hampshire. SOE a avut un număr mare de centre de pregătire, cercetare, producție și administrative. În perioada războiului, circula o glumă care spunea că „SOE
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
operațiunile din sudul Franței. Pe 5 mai 1941, Georges Bégué (1911-1993) a fost primul agent SOE parașutat în Franța ocupată de naziști care a trimis un raport radio și care a întâmpinat pe următorul agent parașutat în Franța. Între prima parașutare a lui Bégué din mai 1941 și august 1944, au fost trimiși în Franța peste 400 de agenți ai Secției F. Printre ei s-au aflat instructori în domeniul armelor și sabotajului, curieri, organizatori de evadări, ofițeri de legătură și
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
cladestine, AK a fabricat o serie de arme și echipamente militare. Componente ale armelor au fost furate și transmise rețelelor rezistenței de muncitori care lucrau în fabricile militare germane. O ultimă sursă de aprovizionare a AK a fost reprezentată de parașutările Aliaților. Din astfel de surse au putut fi obținute materiale speciale, precum exploxivii plastici, armele antitanc, etc. În timpul războiului, 485 de avioane aliate au efectuat zboruri pentru parașutarea a aproximativ 600 tone de materiale militare. În timpul acestor operațiuni, au fost
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
germane. O ultimă sursă de aprovizionare a AK a fost reprezentată de parașutările Aliaților. Din astfel de surse au putut fi obținute materiale speciale, precum exploxivii plastici, armele antitanc, etc. În timpul războiului, 485 de avioane aliate au efectuat zboruri pentru parașutarea a aproximativ 600 tone de materiale militare. În timpul acestor operațiuni, au fost pierdute 70 de avioane și 62 de echiaje (din care 28 erau poloneze). În afară de arme și muniții, aliații au parașutat și 316 istructori înalt calificați, așa numiții "cichociemni
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
echiaje (din care 28 erau poloneze). În afară de arme și muniții, aliații au parașutat și 316 istructori înalt calificați, așa numiții "cichociemni", cei mai mulți participând direct la luptele împotriva ocupantului. Datorită distanței foarte mari dintre Polonia și bazele din Anglia și Mediterana, parașutările de meteriale militare pentru AK au fost puține în comparație cu cele parașutate pentru rezistența franceză sau pentru partizanii iugoslavi. În 1942, Comandamentul operațional al Biroului de informații și propagandă a format o secțiune pentru afacerile evreiești, condusă de Henryk Woliński. Această
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
cu planoarele lângă Salerno a fost abandonat în favoarea transportului în regiunea râului Volturno în vederea cuceririi și apărării podurilor din regiune. S-a ajuns la concluzia că această operațiune nu poate fi susținută din punct de vedere logistic. Următorul plan prevedea parașutarea Diviziei a 82-a aeropurtate americane în regiunea Romei. Datorită marii depărtări dintre Roma și Salerno, această operațiune ar fi avut nevoie de sprijinul activ al forțelor italiene. După unele negocieri cu italienii, comandantul diviziei, generalul Maxwell Taylor, a propus
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
niciun comandant german. În plus, în afara misiunilor date rezistenței ca parte a efortului de invazie, SOS a plănuit să întărească Rezistența cu grupuri formate din trei oameni de legătură în cadrul Operațiunii Jedburgh. Grupurile "Jedburgh" urmau să coordoneze și să aranjeze parașutările de materiale necesare grupurilor Maquis aflate departe în teritoriul controlat de germani. De asemenea, departe în spatele liniilor germane, lucrau grupuri de britanici, francezi și belgieni, care nu erau sub controlul SOS ci a brigăzii Serviciilor Speciale Aeriene. Succesul operațiunilor amfibii
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
dinspre vest. Performanțele lor au fost afectate de numeroși factori, cel mai important fiind decizia de a fi parașutați noaptea, un concept care nu va mai fi folosit în următoarele trei operațiuni aeropurtate importante din timpul războiului. Ca urmare a parașutării de noapte, 45% dintre unități au fost puternic împrăștiate în teritoriu și au fost incapabile să se regrupeze. Eforturile primilor comandouri lansate, care aveau ca sarcină marcarea zonelor de aterizare, au fost în cea mai mare parte încheiate cu eșecuri
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
1:40 au fost parașutate trei regimente ale Diviziei a 101-a. Au urmat parașutiștii Diviziei a 82-a, lansați între 1:51 și 2:42. În timpul fiecărei operații au fost folosite aproximativ 400 de avioane de transport. Mai înainte de parașutări, au fost organizate două transporturi de armament antitanc și de trupe de sprijin pentru fiecare divizie, aduse cu ajutorul planoarelor. În dimineața Zilei Z s-au mai executat două transporturi cu planoarele a două batalioane de artilerie cu 24 de mortiere
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
s-au mai executat două transporturi cu planoarele a două batalioane de artilerie cu 24 de mortiere destinate Diviziei a 82-a. Aceleiași divizii i-au fost destinate transportul cu planoare a unui regiment de infanterie și două acțiuni de parașutare a proviziilor, în cazul acestora din urmă fiind înregistrate eșecuri totale. După 24 de ore, doar 2.500 de parașutiști din Diviza a 101-a și 2.000 din Divizia a 82-a erau concentrați și capabili de acțiuni ofensive
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
a 4-a a fost capabilă să înainteze relativ ușor spre interior, spre zonele cucerite de regimentele de infanterie parașutată nr. 502 și 506 și Divizia a 101-a aeropurtată. Acest succes a fost datorat în parte unei greșeli de parașutare. Despre deriva de la curs a vaselor de debarcare se povestește că generalul de brigadă Theodore Roosevelt Jr., adjunctul comandantului Diviziei a 4-a, ar fi spus: „We'll start the war from right here” (Vom începe războiul chiar de aici
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
a fost creat în acest scop SOE (Biroul de Operațiuni Speciale). În cadrul SOE, conducerea secțiunii franceze, așa-numita „secție F”, a fost asigurată din noiembrie 1941 de Maurice Buckmaster. Rețeau SOE din Franța a mai fost numită și „rețeaua Buckmaster”. Parașutările agenților în Franță au început în mai 1941, dar doar din septembrie 1942 această acțiune a căpătat amploare. Agenții parașutați au recrutat numeroși agenți în Franța care se aflau sub comanda directă a britanicilor de-a lungul întregii perioade a
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
al doilea război mondial. Batalionul al 509-a de parașuti a fost transportat pe calea aerului din Anglia, a traversat spațiul aerian [[Spania|spaniol]], și trebuia să fie lansați lângă Oran, unde trebuiau să cucerească aeroporturile de la [[Tafarquay]] și [[Youk-Les-Bains]]. Parașutările au fost marcate de probleme de navigație și de comunicare cu forțele franceze de la sol. Mai multe avioane de transport au aterizat forțat în deșert. Până în cele din urmă, ambele aeroporturi au fost capturate, în ciuda marii împrăștieri în teren a
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
două britanice și o brigadă poloneză. După debarcarea din Normandia au mai fost făcute planuri pentru 18 operațiuni aeropurtate, dar toate au fost anulate, date fiind acțiunile încununate de succes al trupelor terestre, care reușiseră să cucerească rapid zonele de parașutare. Planul de acțiune era format din două operațiuni: Între punctul de plecare al Copului al 30-lea și obiectivele de pe malul nordic al Rinului, se aflau opt obstacole acvatice importante - râuri și canale. Aliații au planificat să cucerească toate podurile
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
soldați urmau să fie transportați cu planoarele militare, iar 20.011 urmau să fie parașutați. Tot cu planoarele urmau să fie transportate 1.736 de vehicule și 263 piese de artilerie. Aprovizionarea urma să fie făcută cu planoare sau prin parașutare, fiind vorba de peste 3.300 tone de muniție și alte materiale militare. Pentru a transporta cele 36 de batalione de infanterie aeropurtată și trupele de sprijin pe continentul european, au fost folosite 14 grupuri ale Comandamentului al 9-lea de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Corpului al 30-lea britanic, care avea ca avangardă Divizia blindată de gardă, o formație britanică de elită, sprijinită de Diviziile de infanterie a 43-a Wessex și a 50-a Northumbrian. Sosirea lor în zona sudică a zonei de parașutare a Diviziei a 101-a era planificată pentru chiar ziua lansării parașutiștilor, în zona de parașutarea a Diviziei a 82-a în a doua jumătate a zilei următoare, iar în zona de parașutare a Diviziei I în zilele a treia
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
de elită, sprijinită de Diviziile de infanterie a 43-a Wessex și a 50-a Northumbrian. Sosirea lor în zona sudică a zonei de parașutare a Diviziei a 101-a era planificată pentru chiar ziua lansării parașutiștilor, în zona de parașutarea a Diviziei a 82-a în a doua jumătate a zilei următoare, iar în zona de parașutare a Diviziei I în zilele a treia și a patra de la declanșarea operațiunii. Odată cu tancurile aveau să ajungă în zonele cucerite și divizii
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
lor în zona sudică a zonei de parașutare a Diviziei a 101-a era planificată pentru chiar ziua lansării parașutiștilor, în zona de parașutarea a Diviziei a 82-a în a doua jumătate a zilei următoare, iar în zona de parașutare a Diviziei I în zilele a treia și a patra de la declanșarea operațiunii. Odată cu tancurile aveau să ajungă în zonele cucerite și divizii de infanterie, care trebuiau să preia sarcinile defensive ale parașutiștilor, care trebuiau eliberați pentru alte sarcini. Patru
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]