785 matches
-
fost mutat în salonul mare, în care am mai zăbovit preț de o săptămână. În acest timp am mai ieșit în curte să stau la soare și am avut prilejul să intru în biserica mânăs tirii Văcărești, precum și în elegantul paraclis al Mavrocordaților. Apoi, cam la 26 de zile de la arestare, am fost externat și dus din nou la Prefectură. De data aceasta am fost închis într-o celulă mai mare, a cărei capacitate era de 8-10 persoane, și chiar atâția
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
incinta mânăstirei sunt și ele de o eleganță simplă captivantă și acum, cu toată starea mediocră în care se află. (Polyfoto, București) Pag. 153. Biserica Sf. Neculai, căreia i se spune "Sf. Neculai domnesc" și ,,Sf. Neculai cel bogat". Fost paraclis domnesc. Datează de la sfârșitul secolului al XV-lea și poartă cu nobilă simplitate caracterele stilului moldovenesc din epoca lui Ștefan cel Mare. Mult timp, de la Alexandru Lăpușneanu încoace, biserica aceasta a servit la ungerea Domnilor cu ocazia înscăunărei lor. Ajunsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de Lecomte du Nouy, sub Regele Carol I, în același timp cu Trei Erarhi. Fotografia după care s-a executat clișeul nostru se datorește fotografului ieșean Zaharia Weiss, care, folosind monumentalul palat al justiției ca fond de decor al micului paraclis, a obținut unul din efectele cele mai neașteptate și mai originale. Pag. 154. Fragment din biserica metropolitană. (Polyfoto, București) Pag. 157. Gata de plecare. (Foto Berman, Dimineața) Pag. 158. Liniște la Cetățuia. (Polyfoto) Pag. 160. Casa unde a locuit câtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în replici se mai cutremura sub ei. Dar ei, prea îmbrățișați, nici nu băgau de seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pumnal pe la spate: "Napolitana". De nu eram mai iute de mână... Sărmanu' talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica m-au urmărit ani și ani, continuă el după ce dă roată paraclisului, cu gândurile duse. Mă sculam nopțile lac de sudoare; vezi bine, duhul chinuit al lui taica nu-și afla odihna în mormânt. Plângeam înăbușit în pernă. S-au scurs anii... și... și n-am mai plâns. Gândul răzbunării mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul, măcar că era necopt -, vine cu oaste leșească și, cu ajutorul acelorași boieri trădători, își răzbună fratele otrăvit, înjunghiindu-l pe Vodă-Petru, aici, chiar în ăst paraclis în timp ce se ruga. Se ruga, poate, să-l ierte Domnul pentru păcatul de moarte: "uciderea de frate"... Cu pumnalul împlântat în spate, Petru s-a prăvălit peste ucigaș, să-l sugrume, dar, l-a podidit sângele pe gură și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mie de săbii... Ștefan se oprește la fereastră. Respiră adânc, tulburat. I se perindau prin minte frânturi de amintire a fost un coșmar și, Doamne, câte au mai fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
brutal, să se convingă singur Pleacă!! Du-te la mânăstire!! Se smulge din îmbrățișare și pleacă. Din prag, o privește lung, îndelung, cu inima strânsă, cu o privire învăluitoare, să-i ia cu el imaginea din urmă: așa cum stă, în mijlocul paraclisului, cu ochii plecați, slăbuță, mică, mică, tremurând toată. Șoptește: Altfel nu se poate, Voichițo... Și pleacă fără să se uite înapoi... Voichița, singură, în mijlocul încăperii, cu umerii căzuți, cu brațele moi, cu bărbia în piept, îngenunchează, se întinde pe piatra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie liniștită Mărita Doamnă... Departe... Și pentru totdeauna... Cer încă o dată iertare Măritei Doamne... Să mă ierte... Să te ierte Dumnezeu! spune Maria cu o mărinimie împărătească. Îi întoarce spatele și iese murmurând: "Fecioară"... "Neprihănită"... Voichița a rămas singură în mijlocul paraclisului. Lacrimi mute, atât timp zăgăzuite, se sparg, se preling... Îmbrățișează cu disperare icoana Maicii Domnului, hohotind: Dă-mi putere Sfântă Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul. Ce face Maria? întreabă în șoaptă Țamblac ștergându-și cu dosul mâinii câteva lacrimi furișate printre crețurile obrajilor. Ștefan, buimac, ca trezit dintr-un somn greu, nu înțelege. Ce face Maria? Maria?... șoptește răgușit. Maria?... N-a vărsat o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac. Și eu mă tem pentru ea. Și Bogdan, mititelul... Ce nenorocire... Cine ar fi crezut?... Ca un trăsnet... Ștefan se sprijină de cămin. Abia se mai ține pe picioare. Jarul țiuie subțire, trage să moară; se făcuse frig în paraclis. Acu... acu patru zile, mă jucam cu el... Acu... acu îl privesc... și nu cred... nu pot să cred că-i adevărat. Nu pot, bolborosește el înăbușit, lăcrimând. Biata Maria, murmură Țamblac cu o voce gâtuită. Chinuită ființă. Viața ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de fulgi de zăpadă... "Dacă știam"... Viscolul îi spulberă cuvintele: "Dacă știam"... Închide fereastra și spune hotărât: Să mergem la Maria!... A?! Don Giovanni! se miră observându-l pe Don Batista în întuneric, cufundat într-un jilț, în fundul întunecat al paraclisului. S-a sfârșit Don Giovanni... îi pune el mâna pe umăr, iar Don Giovani, cu ochii roșii, își suflă nasul într-o cârpă. Nu s-a putut, îi spune Ștefan consolator. Du-te acasă, bătrâne... S-a sfârșit... Tăutu intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a sfârșit Don Giovanni... îi pune el mâna pe umăr, iar Don Giovani, cu ochii roșii, își suflă nasul într-o cârpă. Nu s-a putut, îi spune Ștefan consolator. Du-te acasă, bătrâne... S-a sfârșit... Tăutu intră în paraclis, călcând pe vârfuri, nevăzut, neauzit, ca o fantomă... Tace. Ce... ce s-a mai întâmplat? îl întreabă Ștefan cu o voce albă, obosită, spartă. Bârsan... S-a întors Bârsan, șoptește el. Bârsan? întreabă Ștefan și parcă face un efort să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ioan-Ocrotitorul. Se lasă greu Sfântul... Nu vrea să plece.... Doar el să mai ocrotească Suceava, spune cu o undă de ironie, cât despre noi... Să te grijești, îi poruncește lui Tăutu, ca oasele Sfântului să fie aduse în Cetate, în paraclis, nu care cumva să le batjocorească păgânii, să le arunce câinilor. Alexandru a adormit cu capul pe masă. Ștefan face semn străjerilor: La culcare cu el! Mă țineam să spun Măriei tale... începe Luca Arbore. Starețul de la Mănăstirea Humorului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eu în atelierul lor de broderie. în luna noiembrie se culeg toate măslinele. În acea perioadă am fost și eu și le-am ajutat câteva zile la cules. E frumos și plăcut să culegi măsline. în curte au și un paraclis „Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul”. Se fac slujbe la sărbătorile Sf. Ioan. Atât. Se spune că la curtea lui Irod era o slujnica, Salomeea, care a luat capul sfanțului și l-a ascuns. După o perioadă de timp s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe cei din temnițe să-i cerceteze cu milă. Sediu al celebrei biblioteci a Mavrocordaților, inegalabil ansamblu de arhitectură, singurul păstrat integral alături de cel de la Hurezi, cu o biserică de proporții monumentale, cu două rânduri de chilii, casă domnească și paraclis, Văcăreștii reprezentau ultima expresie aulică a artei noastre medievale, o desăvârșită sinteză a tradiției artistice românești, motiv pentru care legiuitorul a înscris-o la poziția 94 pe lista monumentelor din HCM 1860A/1955. Așezământ monastic și focar de cultură până la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
temute insule ale Gulagului românesc, adăpostind, în deceniul al șaselea, peste 200.000 de deținuți pe an. Abia în 1974 penitenciarul va fi desființat. Preluată de DMI și DPCN, incinta va intra în reparații, fiind restaurată latura de est a paraclisului. Costul acestei operații: 5 milioane de lei. După desființarea DPCN-ului, în decembrie 1977, monumentul este transferat Muzeului de artă al Republicii. Se părea acum că Văcăreștii vor căpăta din nou noblețea unui destin cultural, căci noul lor administrator urma
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ctitoria fiului învățatului stolnic Constantin Cantacuzino, voievodul martir Ștefan. Clădirea aflată la poziția 108 pe lista monumentelor de arhitectură, stabilită de HCM 1860A din 1955, păstrează în întregime fresca originară. Un mic lăcaș de pe strada Sapienței, ridicat pe locul unui paraclis de curte al Crețuleștilor, prin efortul creștinilor din cartier și îndemnul preotului Șerban Constantin Sârbu, își așteaptă și el inevitabila execuție. Amenințate sunt și Institutul Cantacuzino, Facultățile de Medicină Veterinară și Biologie, precum și clădirea Teatrului de Operetă, toate aflate pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fiecare în parte din toți acești ani, și cu atât mai puțin la primii doi-trei, fără amintiri. Din intervalul 1839-1855 numai trei ani sunt pomeniți aici, ultimul (1855) de două ori, 1852 („La 1852, în ziua când s-a sfințit paraclisul spitalului din Târgul-Neamțului și s-a deschis școala domnească de acolo...”) și 1848, când începe a bântui „cinstita holeră”. În tot acest răstimp, se poate spune, Nic’a lui Ștefan a Petrei, numit Ștefănescu la Târgu Neamț și Creangă la
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
bătut inima: acolo au trăit amintirile mele, acolo a colindat dorul meu (...). Iar lacrimile care mi-au întovărășit scrisul vor înflori, în primăveri, prin livezile de a Soroca, de la Orhei, de la Tighina." A inclus în acest volum splendida evocare "În paraclisul de la Soroca". La 15 ianuarie 1943, din Iași, scria această Pisanie: "Io, Vasilie Lupu, Moldovei hospodar, Sălaș Domniei mele având la Eși, M-am vrednicit ca să ridic altar Pe-un loc ce-i cu Danubiu megieș." Se referea la biserica
Au înflorit castanii la Soroca.... In: Curierul „Ginta latină” by Andrei Soroceanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2246]
-
după normele ce se vor stabili printr-un regulament special, întocmit de Adunarea Națională Bisericească. Dispozițiuni cu privire la edificiile și la cimitirele rurale Edificiile bisericești Articolul 172 Bisericile sînt: a) Parohiale și filiale; ... b) De cimitir; ... c) Fundationale; ... d) Izolate; ... e) Paraclise; ... f) Catedrale; ... g) De mănăstiri; ... h) Din străinătate. ... Articolul 173 Biserică parohiala aparține parohiei. Dacă într-o parohie sînt mai multe biserici, episcopul desemnează pe cea de căpetenie că biserică parohiala. În orașele cu reședința episcopala, ca și în orașele
STATUT din 17 februarie 1949 pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152144_a_153473]
-
nu se află pe un teritoriu locuit de vreo așezare omenească, bisericile monumente istorice, cum și toate monumentele istorice cu caracter religios aparțin eparhiei pe teritoriul căreia se află și cad în grija și administrarea acelei eparhii. Articolul 179 Afară de paraclisele de la reședințe sau biserici principale, măi sînt paraclise de sine stătătoare. Acestea sînt pendinte de autoritatea în serviciul căreia stau, avînd însă că autoritate supremă bisericească pe episcop. Pe preotul lor îl numește pretutindeni episcopul, după propunerea motivată a consiliului
STATUT din 17 februarie 1949 pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152144_a_153473]
-
vreo așezare omenească, bisericile monumente istorice, cum și toate monumentele istorice cu caracter religios aparțin eparhiei pe teritoriul căreia se află și cad în grija și administrarea acelei eparhii. Articolul 179 Afară de paraclisele de la reședințe sau biserici principale, măi sînt paraclise de sine stătătoare. Acestea sînt pendinte de autoritatea în serviciul căreia stau, avînd însă că autoritate supremă bisericească pe episcop. Pe preotul lor îl numește pretutindeni episcopul, după propunerea motivată a consiliului eparhial. Articolul 180 Biserici de orice categorie se
STATUT din 17 februarie 1949 pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152144_a_153473]
-
bugetului Ministerului Culturii și Cultelor pentru Mănăstirea Ortodoxă Ramet din județul Albă, cu suma de 2.500 milioane lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pe anul 2003, pentru întreținerea Casei Muzeu din cadrul acestei mănăstiri, precum și pentru construirea paraclisului, trapezei și chiliilor. Articolul 2 Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat și în bugetul Ministerului Culturii și Cultelor pe anul 2003. Articolul 3 Ministerul Culturii și Cultelor și organele abilitate de lege
HOTĂRÂRE nr. 1.275 din 4 noiembrie 2003 privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului pe anul 2003, pentru Manastirea Ortodoxa Ramet din judeţul Alba. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/153583_a_154912]