6,167 matches
-
se află totul, ca înaintare a cunoașterii. Ancheta episcopului Jacques Fournier de Pamiers, sec. XIV. Despre Catherism, sectă religioasă avînd ca reguli: Pentru că totul este interzis, nimic nu-i oprit!" Sau: Cînd bornele sînt depășite, nu mai există nici o limită". Paradoxurile unei secte care luptă contra moralei curente. Religia severă, Morala stabilită, ca tribunale ale unui stadiu inferior de civilizație. Interogatoriul începe încă din copilărie, - cum te cheamă?... dar pe tata?... dar pe mama?... frați, surori ai?... unde stai? Mergi la
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
de intelectualii occidentali de stînga prin scriitori mari totuși (plătiți, se șoptește), poziție împărtășită și azi de elemente nostalgice... Astfel, este de înțeles întîlnirea Stalin-Molotov și pactul lor istoric: cine se aseamănă, se adună. Victoria sovieticilor contra naziștilor fiind un paradox, întrucît și stalinismul și nazismul erau, de fapt, ambele contra democrației capitaliste, după cum s-a văzut ulterior. Cartea lui Ernst Nolte, apărută în 1989, cu puțin înainte de căderea cortinei de fier e, prin complexitatea ei, o piatră de hotar în
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
veritabilă vivisecție critică a lupului de stepă; pe măsură ce bisturiul exegetului înaintează, ies la iveală, pe rând, nu doar fundamentele nietzscheene ale textului ori calitățile de Berserkir ale lui Harry Haller, nu doar traseele onirico - inițiatice parcurse de personaj, ci și paradoxul ironic al metafizicii lui Hesse (firile esențiale care transmit mesajul fondului aparțin, prin rost, lumii formelor), paradox încorporat în poetica romanului ("mitopoetică a maternității absorbante și reenergizatoare") și în modelul său cosmologic (caracterizat prin "simultaneitatea în nemurire a tuturor operelor
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
doar fundamentele nietzscheene ale textului ori calitățile de Berserkir ale lui Harry Haller, nu doar traseele onirico - inițiatice parcurse de personaj, ci și paradoxul ironic al metafizicii lui Hesse (firile esențiale care transmit mesajul fondului aparțin, prin rost, lumii formelor), paradox încorporat în poetica romanului ("mitopoetică a maternității absorbante și reenergizatoare") și în modelul său cosmologic (caracterizat prin "simultaneitatea în nemurire a tuturor operelor de artă, fie ele oameni, note muzicale sau pagini scrise). Inventarul acestor eseuri (divizate în funcție de temă) nu
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
și îi oferă neinițiatului o cheie de lectură pertinentă. Pentru inițiat, de reținut sunt notele de originalitate pe care Elvira Sorohan le descoperă - prin comparație - în acest jurnal, dar și observațiile despre literatura reflexivă, despre funcționalitatea fragmentarismului, a aforismului, a paradoxului și a jocului parodic. O carte dublă despre un scriitor dublu (diurn și nocturn, în accepția autoarei). Elvira Sorohan - Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, 1999.
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
Constantin Țoiu Paradoxul libertății, 1965. In n'y a de liberté que dans une situation qui n'existe elle-même que par la liberté. Nu există libertate decît într-o situație ce nu există nici ea decît datorită libertății... (L'Etre et le néant
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
In n'y a de liberté que dans une situation qui n'existe elle-même que par la liberté. Nu există libertate decît într-o situație ce nu există nici ea decît datorită libertății... (L'Etre et le néant, J.P. Sartre). Paradox indiferent marxismului, libertatea fiind oricum sacrificată. * Platon, Théetéte. Trebuie, așadar, să le-o spunem oamenilor pe-a dreaptă: și anume că sînt cu atît mai adevărat ceea ce ei nici nu cred că ar putea fi, cu cît cred că ei sînt
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
a unui pui de găină din găoace; turnura inițiatică a unui joc de-a v-ați ascunselea), anecdote din culisele vieții scriitoricești (ca, de pildă, episodul antologic cu pisica de mare prinsă de Mircea Dinescu într-o vară, la Neptun), paradoxuri din realitatea comunistă, impresiile de călătorie ale lui Hans, prietenul venit din Germania, mostre de mentalitate ante- și postdecembristă, scenete ale căror eroine sunt, pe rând, o bătrână chinezoaică, Madam Capot, o ziaristă, o tânără cu ambiții literare, o pasageră
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
matematic, toate mesajele. Miza pe "tehnicieni providențiali" traduce refuzul plin de năduf al electoratului de a-și mai da votul unor inși incapabili să facă altceva decât să mintă, să înșele și să se țină de intrigi mărunte. Printr-un paradox posibil numai la noi, soluțiile politice la criza României sunt văzute înafara spațiului politic! Un lucru de-o gravitate colosală. Nu șmecheria candidaților la președinție mă miră - asta e ceva firesc. Ci ușurătatea cu care cei mai vânați oameni din
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
rabelaisiene, într-un deținut de conștiință și chiar într-un deținut în sensul propriu al termenului. Spiritul său extrovertit, dornic de comunicare, de jubilare într-o colectivitate receptivă, ajunge a fi intoxicat, nevoit a fabrica antidoturi: "calambururi, parafraze discreditante, aglutinări, paradoxe și multă, multă ironie". Frondeurul prin structură ajunge a fi un frondeur din obligație, a-și transforma, altfel spus, gratuitatea spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său, termenul de "victimologie" și
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
nu-l mai cunosc și care spunea, citez, că marxismul este ceva prea subtil și prea fin ca să fie dat pe mîna comuniștilor... Formidabil, așa-i! Numai atunci, cînd comuniștii se află la putere și în lipsă de altceva, ca paradox... Închei citatul. Revin la cei doi. Care mai spun, cu agerimea lor, că ce consideră primejdios chinezii e ca burghezia asta să se instaleze cu timpul și la ei, nu dialectic necesar, ci prin comuniști chinezi învîrtiți și care prin
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
și, să nu uităm, un partid care a rămas cu probleme nerezolvate de pe vremea cînd Maniu și Mihalache au fost arestați de comuniști. D-nii Ciorbea și Radu Vasile au plecat din partid, unul considerîndu-se proprietarul moralei țărăniste, celălalt al pragmatismului. Paradoxul e că de-abia după aceste două insuccese, P.N.Ț.C.D.-ul a înțeles cum ar putea avea succes. A acceptat un premier tehnocrat, dar în pofida succeselor acestuia, crede P.N.Ț.C.D.-ul că e socotit vinovat de tot ce
Bilanțul perspectivelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16992_a_18317]
-
Iulia Alexa Volumul apărut la Editura Științifică adunând cronici și fragmente publicate de marele poet portughez Fernando Pessoa în deceniile al doilea și al treilea, se constituie într-o apologie a paradoxului, considerat principial o terapie eficientă a "obstruării" intelectuale. Pornind de la premisa că adevărul cognitiv e inaccesibil rațiunii, Pessoa consideră opinia de orice fel, intelectuală, literară, religioasă drept singurul mod decent de expresie, certitudinea înțepenită și credința fiind căi de închidere
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
plebei față de aristocrație, pătura privilegiată și liberală. Firul logic conduce discuția spre raportul elită-popor. Democrația modernă, concept opus democrației ateniene, e discutată din perspectiva libertății maselor și a poziției lor politice, comentată în aceeași perioadă și de Ortega Y. Gasset. Paradoxul ca tehnică de lucru și de revelare a unui adevăr valabil numai în plan conceptual, căci, în plan concret, el înseamnă dinamitarea tuturor convențiilor și doctrinelor, îl conduce pe Fernando Pessoa la formulări absolut surprinzătoare a căror explicație stă în
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
concluzie fără drept de apel: "Asistăm la cezarizarea unui contabil". Anticomunist, antifascist și antinazist, Pessoa respinge noua dictatură, dar acceptă principial dictatura ca factor temporar de ordine. Diferența foarte evidentă între doctrina ce dezvăluie posibilități de speculație și interpretare frizând paradoxul și sofismul, și istoria contemporană poetului portughez, creează o tensiune intelectuală pe care însuși Pessoa o resimte atunci când face critica sistemelor sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt în esență
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
o tensiune intelectuală pe care însuși Pessoa o resimte atunci când face critica sistemelor sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt în esență o apologie a inteligenței făcută prin recursul la paradox ca eliberare a conștiinței față de orice doctrină și o apologie sui-generis a adevărului a cărui naștere e un proces maieutic, ca la Platon. este pentru cititorul român pentru care, până nu de mult, adevărul era unic și doctrinar, o lectură
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
model absolut. Dar dl Sorin Alexandrescu înclină spre modelul, asimilat unui canon, al lui Ibrăileanu din Creație și analiză, care i se pare mai unitar și judicios. Trebuie reținută de aici observația, discutată și în precedenta carte a autorului nostru, Paradoxul român, că, la noi, în interbelic, militantismul pentru impunerea și consolidarea modernității democratice a fost dus paralel cu acela de distrugere a ei, partidele democratice luînd naștere odată cu cele nedemocratice. Cauza, adaug, trebuie căutată tocmai în adîncirea disputei dintre tradiționalism
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
mai lipsiți de iluzii, întrețin încă iluzia că literatura reprezintă ceva important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei). Cunoscutul critic literar și-a ales un subiect aparent inactual - problemele teoretice pe care le ridică scrierile autobiografice - și a folosit ca material de studiu texte de Benjamin Franklin (1706-1790), Henry Adams (1838-1919) și Michel Leiris (1901-1990), pe care
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
considerată un emoționant memento pentru critica literară de azi. Impresionant, prin luciditate și finețe, este și portretul pe care Nicolae Manolescu i-l face Danei Dumitriu, într-o scrisoare către Liana Cozea, publicată ca postfață. Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei), București, Ed. Cartea Românească, 1999. 288 pag. Liana Cozea, Dana Dumitriu - portretul unei doamne, postfață de Nicolae Manolescu, Pitești, Ed. Paralela 45, col. "Deschideri", seria "Universitas", 2000. 204 pag., 35 000 lei.
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
muncă - venise traumatizat de un eveniment care-l zdruncinase pentru tot restul zilelor: uciderea părinților săi de către hitleriști, într-un lagăr din Ucraina. El însuși scăpase ca prin minune de la moarte, dar această minune îi otrăvise iremediabil viața. (Petre Solomon) Paradoxuri majore îi marchează existența, deopotrivă cea literară și cea personală. Plecat definitiv din țară în 1947, Paul Celan alege limba germană ca limbă a poemelor sale, "obscurizînd pînă la pierderea de sens limba celor care îi omorîseră tata și mama
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
logic pentru a transmite cu ajutorul ei ideile proprii sau ale altora. Virtuozitatea cu care mînuiești acest instrument te îndreptățește să te consideri stăpînul lui. Cunosc foarte bine acest sentiment. Mă consider stăpînul limbii mele doar atunci cînd traduc. Pare un paradox. Dar tocmai dependența de alt tipar lingvistic, delimitîndu-mi spațiul de mișcare, îmi dă o libertate adaptată posibilităților pe care le stăpînesc. Atunci cuvintele nu mă posedă, mi se supun. Nu mai am senzația miracolului, nu mai aud acea voce secretă
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Vezi extraordinarul spectacol: Cabala bigoților de Bulgakov, dar și bijuteria numită Cîntăreața cheală de Eugen Ionescu, ambele în regia lui Tompa Gabor, ori Livada de vișini a lui Cehov în regia lui Vlad Mugur etc.) S-a instituit astfel un paradox greu de soluționat: pe de o parte, Teatrul e premiat la marile Festivaluri din țară sau din Europa, însă acasă nu-și regăsește publicul "de limbă". Nu spun "de cultură", știindu-se prea bine că teatrul, cinematograful, artele plastice și
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație care dezmințeau afirmațiile sale..." Probele erau înseși capodoperele romanești ale perioadei. Acceptat d.p.d.v. artistic, Bietul Ioanide îi apare criticului ca iluminând un paradox: " În sfârșit, un roman de specia celor pe care G. Călinescu le consemna sarcastic în perioada anilor '30". La capătul îmbelșugatului excurs ce nu l-a neglijat pe G. Călinescu critic al literaturii universale (Adrian Marino), pe poet (Ștefan Augustin
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
culturală clasică, ci ca un copil-miracol, ca o entitate paradoxală, ca un amestec de frăgezime biologică și de vulcan în combustie care eliberează spontan marile energii creatoare ale maturului exemplar: cu alte cuvinte ca Micuța Picasso. Dacă în Statele Unite acest paradox este un simplu fenomen comercial, care va dispărea natural, exact la fel cum a și apărut, odată cu inevitabila creștere a Alexandrei, pe malurile Dîmoviței el este o bingotă. Adică lozul cel mare, biletul cîștigător, darul lui Brenciu, al lui Tociu
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
cazul d-lui Constantinescu: el se va abține de la orice măsură fermă, pentru că dinții au început să-i clănțăne de spaima că vor apărea noi și noi puncte în care slăbiciunea sa umană a devenit sursa unei potențiale tragedii politice. Paradoxul trist al acestei țări amărâte este că pentru a se salva pe sine, dl. Constantinescu (admit: un ins mai curat decât adversarii săi) va trebui să-i salveze pe cei care nu s-au sfiit să intre în banii țării
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]