738 matches
-
sau nu treburile la tribunal sau la spital, dar sunt sigur că a plecat în cătunul ei fără fitil de lampă, mirată și tăcând ca peștele. Guvernanții ar putea vorbi într-o ședință din parlament despre problema pământurilor lăsate în paragină. Pentru că și acestea vorbesc și așteaptă să fie luate în calcul. Puneți cifrele unele sub altele și adunați. Toate aceste pământuri lăsate nelucrate ani de zile, cele din Bărăgan și din alte locuri, ale bătrânilor neputiincioși, ale celor plecați la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ultima zi a lunii decembrie 1889, iar după moartea și a Tincăi Vartic, soțul acesteia, C. Deliu, care era un umil funcționar la primărie, n-a mai locuit mult timp la bojdeucă. S-a mutat în oraș, lăsând bojdeuca în paragină. Căsuțele Țicăului, modeste și curățele, erau ascunse printre arbori bătrâni și flori, iar oamenii își vedeau fiecare de nevoile lor, trăiau cum puteau, cu grija lemnelor pentru iarnă, care erau scumpe și nu prea se găseau, iar în arșița verii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gâtului femeii tinere de lângă el -, mâine nu știu ce o să fie, dar testamentul doamnei Ilinca e lăsat de ea cu multă simțire și dragoste de ai săi, nici un fecior nu-i trecut cu vederea, nici un loc, nici o moșie nu-i lăsată în paragină. De toate avu grijă cu tâlc maica mare. Mă gândeam să nu afume candela, Marico, stinge-o și vino aici în căldura brațelor mele, că ți-o fi frig, spuse Constantin abia șoptit. Îndemânatică, Marica stinse cu mucarnița candela din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceara prinse ferm mâna lui Brâncoveanu: — Să nu primești, măria ta, să nu primești! Ce să primesc? — Scaunul Moldovei, vor să ți-l dea ca să te încerce! — Mie? — Amână-i, zi-le că vrei să afli sfatul divanului. Moldova e paragină curată și bătută de toate vânturile. Scaunul Moldovei acum e pagubă, nu câștig. Careta și garda de ieniceri intrară în curtea palatului ocupat de marele vizir. Cei doi călători erau albi la față și cu buzele livide. Vodă închise ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la bază într-un singur cerc și desfăcute la celălalt capăt ca tot atâtea flori mari de lemn, rumegușul ce acoperea bancurile, lăzile cu scule și ferăstraiele mecanice - totul te ducea cu gândul la un loc lăsat de mult în paragină. Priveau în jurul lor, după ce-și îmbrăcaseră flanelele vechi și pantalonii decolorați și cârpiți, și șovăiau. Ballester nu-și lua ochii de la ei. - Începem? spuse el. Fiecare se îndreptă în tăcere către locul lui. Ballester mergea de la un capăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând un om aceea scrie, Nimica nou tu n-ai de spus Ureche, Cu Pantazi fiind pe veci păreche Tu isvodești cel mult, ce dânsul știe" Ți-asamăn fruntea unei vii paragini Și vânt și pleavă sunt a tale scrieri, De zel lipsite, vai! a tale pagini, Zadarnic paiul sec al minți-l trieri, Drapîndu-i golul ei cu reci imagini: Nimic nu iese dintr-un dram de crieri. {EminescuOpIV 252} AI NOȘTRI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
au bazat pe complicitatea terorii. Istoria - acest uriaș ecran al eșecurilor umane. Istoria - acest perpetuu joc de-a hoții și vardiștii. În prea multe cotituri ale istoriei n-am știut ce să facem noi cu noi. Istoria inventariază mai ales paragini. Marile schimbări sunt acompaniate, în primă fază, de grandioase năruiri. Pentru început, noi, românii, vom fi puii de avicola ai Uniunii Europene. Revoluțiile egalizează șansele, nu valorile. Nu evenimentul în sine contează, ci modul în care este ilustrat în mass-media
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fel de istorie: proprietari de vii, vânzători (sau donatori) de vii, cumpărători (sau primitori de danii) ș.a. El, Vasile Ilucă, nu a scăpat din vedere nici interesul autorităților timpului (Evul Mediu îndeosebi) față de această avere, viile. Suprafețele nelucrate, lăsate în paragină, de exemplu, erau fără mare vorbă confiscate și oferite, celor ce voiau să le lucreze. Iar autorul nu consemnează pur și simplu, ca pe un fapt divers, o asemenea realitate. El o face cu un anume scop: să atragă luarea-aminte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și îi îmbia pe mulți muritori, numai că nu merge treaba chiar așa; să dai drumul la canea și vinul curge ca din izvor. Trebuie multă muncă înainte și făcută la vreme. Altfel înțarcă bălaia, vere. Cu vii lăsate în paragină de proprietarii lor s-au luptat toate mănăstirile. Ca urmare, sunt multe porunci domnești care dau dezlegare mănăstirilor să ia viile nelucrate timp de trei ani și să le dea celor ce vor să le lucreze. O asemenea poruncă vine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstirii Dionisiate din Sfântul Munte. În 1591, împreună cu soțul ei, s-au autoexilat și, ca urmare, din lipsă de grijă, mănăstirea s-a risipit. În 1616, când doamna Maria se întoarce, împreună cu vărul său, Radu Mihne voievod, găsește mănăstirea în paragină. O restaurează și o închină mănăstirii Galata... Nici așa mănăstirea nu are o soartă mai bună. Vine Vasile Lupu voievod, însă, care face turlă bisericii, face chilii, trapeză, pivnițe și zid împrejmuitor, din piatră, turn, clopotniță și cerdac mare (chilii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Numai că aici au ajuns călugării greci, care, ca de obicei, nu s-au spetit muncind ca să întrețină mănăstirea așa cum au primit-o, ci au lăsat-o, ba s-au străduit s-o aducă în paragină. Ascultă ce a consemnat Episcopul Melchisedec când a vizitat mănăstirea: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată... curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stînjeni. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sînt
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
altul vre 19 fălci și 192 de pogoane de vie. Însă, cum se vede, aici sunt vii cât cuprinzi cu privirea. De altfel, egumenii de la Galata au primit cele mai multe dezlegări pentru a lua viile de la cei ce le lăsau în paragină și a le da celor care voiau să le lucreze. Ascultă doar o asemenea poruncă dată la 14 aprilie 1687(7195) de Constantin Cantemir voievod: „Dat-am carte domniia mele rugătoriului nostru egumenului de la svînta mănăstire de la Galata, ca să fie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Copoului, care “fiindu scăpată și lipsită” avea mereu nevoie de ajutor. La 2 martie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat spune: “M-am milostivit și am miluit cu o bucată de locu din hotarul domnescu a tîrgului... cu pomeți, și cu paragini de vii, și cu loc de grădini, și cu pădure și cu tot venitul”. Cam subțirică dania, vere. Cred că or fi fost multe vânzări și cumpărări de vii, dar ultima despre care avem știre este cea din 31 ianuarie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nu știu ce am făcut cu adevărata vedere nr. 6. Poza prezintă holul hotelului. Canapele și fotolii de piele, lămpi aurii ca niște globuri coborând peste măsuțe "de cristal", reproduceri după Andy Warhol pe pereți - Marilyn Monroe mâzgălită pe un zid în paragină -, uriașe buchete de flori artificiale/ stânjenei și tuberoze, în fața recepției. înghesuindu-se în jurul marelui samovar pentru cafea, înconjurat de ceșcuțe pe farfurioare, mai mulți fellows: Barry, Nicole, Florin, Pia și ceva din profilul lui Antal. Liisa îl agresează cu întrebări
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de oceanul gânditor din "Solaris", străbătută de șinele căruciorului de traveling și luminată de reflectoare. Naturalismul ei nu e genuin, ci sintetic, recreat la modul postmodernist, cu mare discreție însă. Câteva clădiri risipite pe maidane și legate prin drumuri clisoase. Paragină și mizerie de necrezut, în care se complace subumanitatea personajelor. Kitsch-ul interioarelor a fost cu grijă recompus după anume texte caragialiene ("Un artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Iată cîteva exemple: Casa-n ruină - creanga de liliac sprijină zidul Imaginea reală de la care a pornit autorul a fost cu siguranță aceea a unei crengi de liliac Înflorit care atinge zidul casei În ruină. Contrastul evident dintre construcția-n paragină și izbucnirea impetuoasă a primăverii (evocată doar prin crenguța de liliac doar presupus Înflorită) a fost suficient pentru a-l face să resimtă mai acut compasiunea pentru casa surpată, compensată Însă brusc de năvalnicul avînt al anotimpului. Un singur cuvînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
acoperișul surpat. Mușchiul verde pe scări Cochilii goale - vuietul stins al mării locuindu le Dar absența poate fi numită și prin adjective care semnifică golul Într-un mod particular, potrivindu-se doar cu unele lucruri, respectiv substantive: Copaci desfrunziți - În paragina verii nici n-ai ce fura Apa secată din lutul uscat - țipătul prigoriei Pe bradul de Crăciun, despuiat de daruri, două vrăbii Un cuib părăsit: singură-n el tăcerea și poate vântul Plouă monoton peste gara pustie cu ceasul stricat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care vizează: informarea, animarea, mobilizarea locuitorilor, acțiunile reușite, procese de negociere mai complexe, acțiuni cu caracter structural. La ora actuală, interesează îndeosebi: folosirea potențialului neexploatat: resurse umane (șomeri tineri, antreprenori potențiali), inovații (idei și proiecte), resurse patrimoniale abandonate, lăsate în paragină (peisaje, clădiri, hale), resurse nemateriale pe cale de dispariție (tradiții, valori purtătoare de identitate), resurse financiare (economii, beneficii nereinvestite, banii trimiși în țară de migranți etc.), dar și: crearea de legături între actorii locali, organizarea de acțiuni de promovare a produselor
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
o comunitate rurală în care toată lumea se cunoaște, asumarea riscurilor poate duce la pierderea prestigiului în caz de eșec, și la invidie în caz de succes... Se poate începe cu apelul la simțul responsabilității al proprietarilor cu terenuri lăsate în paragină, cu clădiri degradate etc. Concertarea nu înseamnă ca toți să fie întrutotul de accord, ci crearea și consolidarea unei culturi locale a încrederii reciproce care poate aduna forțe creatoare într-un proiect colectiv. În Serranía de Ronda (Andaluzia, Spania), frumusețile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și îngerilor lui (Mt. 25, 41), că ați postit și ați trăit în feciorie!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Feciorie, 2, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 8) ,, Deseori, îndată ce pământul este lăsat în paragină și încetează să mai fie folosit de mâinile agricultorilor, este năpădit de buruieni, mărăcini și de copaci sălbatici care cresc singuri. În același chip este pustiit și sufletul anomeenilor, câtă vreme nu este cultivat de cercetarea Scripturilor, ci pornind de la
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este șef pentru că este deștept, subalternul care vede în înaintare un blestem, bărbatul care refuză femeia gospodină pentru o soție frivolă care să-l "înșele discret"79, căsnicii în care plictiseala e ridicată la rang de ideal, directori încântați de paragina intreprinderii etc. (Mobilă și durere), ospătari care se mândresc pentru că refuză orice mușteriu (Banchetul). Intenționat sau nu, însă, absurdul unor replici de tipul "Planul l-am depășit, dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care se mutaseră în țări străine ca să înceapă acolo o viață nouă. Era dependentă de genul ăsta de emisiuni, așa că fu foarte mulțumită că poate întârzia vizionarea filmului pentru a urmări o familie care tocmai își cumpărase o casă în paragină în Toscana și acum se străduia să o transforme într-o locuință de vis. Darcey cunoștea orașul San Pietro, pe care îl vizitase în călătoriile ei cu Nieve, și își aducea aminte de străzile înguste și sinuoase, de casele înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pas înapoi, iar ea nu mai voia să se uite în urmă. Hoinărind pe partea umbrită a unei străzi, ochii îi căzură pe vitrina unui agent imobiliar și se opri ca să privescă fotografii cu vile noi, vechi sau lăsate în paragină, care erau de vânzare în zonă. Din senin, se hotărî să meargă să inspecteze niște proprietăți de pe lângă lac. O oră mai târziu, se afla într-un câmp în fața unei clădiri dărăpănate; soarele îi pârjolea umerii și iarba uscată îi înțepa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu două etaje, din beton și sticlă, situată chiar lângă Lang Stracht, și ițindu-se din spatele unui gard Înalt cu ochiuri romboidale ca un rottweiler supărat. Accesul nu era posibil prin față, așa că Watson conduse mașina Într-o zonă industrială În paragină, În care se puteau vedea câteva vitrine cu mașini și o parcare pe două nivele. Fu de ajuns ca paznicul să arunce o singură privire către uniforma polițistei pentru a afișa un zâmbet știrb și pentru a ridica bariera, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rămână gol pușcă. Logan scoase un geamăt. Sarcina era În egală măsură o pedeapsă pentru el și pentru Steve. Douăzeci și cinci de minute mai târziu, se dădeau jos din mașina Tipului al dracu’ de nervos din fire În fața unei ferme În paragină, chiar În extremitatea unui teren aflat la marginea suburbiei Cults. Micul drum care ajungea aici fusese și el acoperit de vegetație. O fermă părăsită stătea țâfnoasă chiar la capătul drumului, piatra ei gri plângând În ploaia fără sfârșit. Alte clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]