641 matches
-
-ți place? Ei bine, zapezi, sunt lucruri pentru toate gusturile. Sau îl stingi, nu deranjezi pe nimeni și o faci fără remușcări: n-ai plătit nimic. Imaginea-mișcare recompensează imobilitatea fizică a spectatorilor; imaginea-studio compensează prin fixitatea ei disiparea consumatorului. Deși paralizat, cinefilul se consumă mai mult: adevărata viață este în altă parte, trebuie să faci eforturi pentru a urmări mental liniile de fugă ale imaginilor. Pe micul ecran, adevărata viață nu este în spate sau alături, în afara câmpului, ci aici și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Yucatan, i-au întrebat pe indieni cum se numește ținutul. Ei au răspuns Ciu than, ceea ce înseamnă "nu te înțeleg". Spaniolii au început să numească peninsula Ciuthan, denumire care ulterior s-a transformat în Yucatan. (M. Stingi, Indienii precolumbieni) tace paralizată parcă de frumusețea acestei dimineți clare. Nu se mai aude sunetul de la Palenque. E o tăcere adâncă, de pustiu însorit. Din când în când, pe șosea trece câte o mașină. În rest, nimic. Și chiar aceste mașini nu fac decât
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
repliat în sine, acolo, în spațiul neted dintre oasele craniului, așa cum pagurul își varsă burta moale într-o cochilie de sidef. Am știut atunci că în creierul meu locuia un mare păianjen, că îi fusesem dat lui, pradă vie și paralizată, că el mă sugea și se-ngrășase nefiresc din substanța venelor și zgârciurilor și sângelui și scoarței mele cerebrale, din amintirile mele adevărate și false, din frica și din bucuria mea, din poemele mele și din reveriile și din visele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins stăpânirea... M-am regăsit culcat cu fața-n sus, încă paralizat, pe patul din dormitor. M-am ridicat în cele din urmă în capul oaselor, golit de orice gând. O lumină verzuie, stranie, venită de nicăieri se rotea în dormitor, așa că puteam vedea fețele lucioase ale colegilor mei, dormind cu câte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea să fie batjocorit, înțepat, supt, sodomizat, torturat, supus altor grozăvii pentru care oroarea nu are cuvinte, și asta etern, fără milă, fără speranță, fără sfârșit. Acolo, ochi în ochi cu călăul său
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nici o urmă de regret și mă îndepărtez, 27 februarie, îngrijorat de starea mea neagră, Marius încearcă să mă readucă la viață, aș fi plecat deja din Paris, dar, ca și cum cineva mi-ar fi extirpat întreg sistemul locomotor, mă simt ca paralizat, nu pot face niciun pas în afara acestor doi pe trei metri din cameră, mă uit toată ziua pe fereastra îngustă, peste acoperișurile mohorâte ale acestui oraș care nu m-a acceptat niciodată, prima dată când am venit la Paris am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de către mama sa și confiscarea tuturor proprietăților, senatorii deliberaseră ca tutela lui să-i fie încredințată Liviei, augusta văduvă, mama lui Tiberius - și îl anunță că trebuia să-l conducă imediat la ea, pe clivus Palatinus. Gajus își simți trupul paralizat. Toată puterea asupra lui îi fusese încredințată monstruoasei lor dușmane. Fusese numită tutoră, cea care le ține locul părinților, o figură maternă. Gura i se uscă, nu reușea să înghită saliva sau să vorbească; buzele uscate i se lipiră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
desenate ale lui Wallace și Gromit. Împietrită de frică, se uită În sus. Uriașul neras avea o mână ridicată deasupra capului. În mână ținea un ciocan. Ea nu se mai putea mișca. Nu putea să strige. Era de-a dreptul paralizată. Deci așa era. Așa te simțeai În clipa dinaintea morții. Înainte să se tragă cortina. Închise ochii și aștepta ca loviturile de ciocan să-i cadă În cap. Doamne, m-ai speriat de moarte. Cine ești? Ce vrei? Ruby deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
încercat s-o fac să creadă că râdeam. — Te-ai logodit? A răspuns, fără să schimbe tonul. Mergem să bem ceva. Mergem? Tu cu cine? O, târfulița mea, te și consolezi! Acum nu râd deloc, am o voce care zgârie, paralizată, dar o forțez cu cu o falsă veselie condescendentă. — Atunci, petrecere plăcută... — Mulțumesc. Acum exista, și încă cum, tristețea aceea pe care speram s-o aud, acea mănușă de nostalgie, de oboseală. — Italia? — Da? Da-ul era acum diferit, Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu auzea nici un sunet În telefon, hotărî să Încerce la Annette. Din nou răspunsul fu o tăcere deplină. Degeaba formă de cinci-șase ori la rând ambele numere. Toate sistemele din țara asta se destramă. Liniile de comunicații sunt congestionate, spitalele paralizate, rețeaua de electricitate cade, universitățile dau faliment, fabricile se Închid una după alta, educația și cultura coboară la nivelul Indiei, serviciile publice se prăbușesc, totul din cauza nebuniei Teritoriilor care ne distruge. Cum a spus șoferul de taxi? De când a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tata de partea lui de proprietate asupra firmei, să vină pur și simplu aici, să se așeze din nou pe canapea și să-i facă pe părinții mei, pe care îi iubeam, atât de nevolnici în fața mea? Tata era ca paralizat, mama, țeapănă și împietrită. Numai Hackler râdea, era relaxat și foarte binedispus. Spuse într-o doară: —De tine am nevoie și de nici un altul. Hai să ștergem cu buretele ce-a fost, ce ne-a dezbinat. Tu vei fi directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fie există, fie nu există. Dar sunt copii vitregi. Sigur, dacă ar fi fost ai mei, ți-aș fi spus de la început. Bineînțeles, îmi venea să sar și s-o iau la picior supărată ca să pot digera informația. Dar eram paralizată, deci săritul și luatul la picior nu erau opțiuni valide. —Sunteți apropiați? am întrebat nefericită. Ed nu mă privi. — Da. Am fost cu Rachel, mama lor, timp de opt ani. Aveau doi și respectiv trei ani când ne-am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Întrebându-se dacă nu cumva pisica Îngrijitoarei intrase În apartament. Ați căzut, atâta tot. Minnie Îl chemă pe Burgess și Împreună Îl urcară la loc În pat. Se lăsa greu pe umerii lor și Își târa piciorul stâng, care părea paralizat. Des Voeux fu chemat de urgență și Minnie fugi după colț, până la apartamentul pe care Theodora Bosanquet Îl Împărțea cu tovarășa sa, dra Bradley, să Îi spună că dl James părea să fi avut „un fel de atac“. — Vorbește? fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mâna la urcarea În tren, În 1914, era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz, și Îi strânge cu compătimire mâna moale. Pare mulțumit, dar nu mirat de prezența ei. — Mă bucur să te văd, Peggy, spune el. Sper să vină și tatăl tău, cât de curând. E singurul om din toată Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le aduc tinerețea. „-Mai citește-i din cartea aia”-îl îndeamnă pe Doctor alt medic. „-Să vedem și noi dacă se întîmplă ceva.” Dar nimeni nu se mișcă. Eu strig și, chiar de ei nu mă aud, rămîn cîteva clipe paralizați căci le recit: „-Eu sînt Ieri,/ Eu sînt Astăzi,/ Eu sînt Mîine...5 ” Se uită întrebători și înfiorați unii la alții neștiind ce să creadă căci eu sînt peste tot: subtil și, în același timp mineral. V. tînăr înghit etapele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cuibului. Dispare orice posibilitate de a-mi împărtăși durerea sau bucuria. Și singurătatea care invadează totul mă înnebunește. Inima trupului meu din spital se oprește și cu greu doctorii reușesc s-o facă să bată din nou. V. scriitorul sînt paralizat. Parcă nici nu respir. Atît de plina și temeinica mea liniște s-a spulberat într-o clipă. Creierul îmi spune că trebuie să înțeleg că trăiesc ca și lumea, din alegerea lui Dumnezeu și nu că Dumnezeu trebuie să existe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
numele unui exorcist bun. („Am auzit că e grozav. Toate prietenele mele au mers la el.“) — Uite ce e, fetelor, a zis mama cu blândețe, Claire a trecut prin multe. Așa e, am fost eu de acord în tăcere, stând paralizată lângă ușă. — Așa că aveți milă. Încercați și aveți puțină răbdare. Nici nu vă puteți imagina cât de groaznic se simte, probabil. Nu, chiar nu puteți, am aprobat eu pe mutește. A urmat un moment de tăcere. Foarte bine, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care ne surîd enigmatic domnii Iliescu și Iozefini. În interviul lămuritor, magicianul zice c-a votat cu PRM-ul, că l-a lovit o pareză, dar, cînd a citit ceva scris de Vadim, a-nceput să i se miște mîna paralizată. Și a scos cu ea, din pălăria de spital, următoarea pasăre Înfricoșătoare: „Președintele Iliescu va fi În total președintele României timp de 10 ani”. Și eu cred la fel, că-i Înconjurat de scriitori SF Mironovi și ghicitori paralizați. (Notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîna paralizată. Și a scos cu ea, din pălăria de spital, următoarea pasăre Înfricoșătoare: „Președintele Iliescu va fi În total președintele României timp de 10 ani”. Și eu cred la fel, că-i Înconjurat de scriitori SF Mironovi și ghicitori paralizați. (Notă din prezent: a nu se mai lua iluzioniștii peste picior, Iozefini, bunul vînzător de miracole, a dat atunci ora exactă.) Analiza politică a campaniei electorale făcută de analistul necunoscut aduce o noutate absolută În materie de egiptologie. „CDR s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că - atât de furioasă, încât abia se stăpânea să nu tremure - distrugea orice idee și vorbă pe care celălalt le spusese ori era pe cale să le spună, într-un ritm ce, gândea mai târziu, o făcea să se simtă ca paralizată, iar bietul om doar deschidea gura și o închidea la loc și iar o deschidea, ca un pește mare și gras scos pe mal și sufocându-se în aer, ci la vorbele ei, nestrigate, rostite cu măsură, ferm și răspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să spună a fost «Să sperămă și moartea era la doi pași de el, o putea vedea cu ochii în spațiul acela înghețat la orizontul căruia se zărea Pămăntul, ca o stea. Nici măcar nu se temeau, ce să mai fie paralizați de ce s-ar putea întâmpla cu ei! Asta era fantastic, credința asta. Asta voia Vlad Dumitrescu să știe sau să-și reamintească, pentru că știa. Voia să privească în față ce-o să fie, cu calm, poate chiar și cu o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
moleșitoare în jurul inimii, voia s-o mângâie și s-o strângă în brațe și a întins mâna spre părul pe care tocmai și-l scutura și atunci i-a zis: „sărută-mă și mângâie-mă“, și el a rămas ca paralizat. Mai târziu încerca să înțeleagă. Ceva se schimba în el, bănuia ce se petrecea, dar nu pricepea de ce se întâmplă chiar așa. Erau în el două voințe care nu se puteau împăca și nu știa cum ar putea trece dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o perfuzie pentru antibiotice o grămadă de sârme și tuburi și pompe și console și suporturi și benzi și corzi, toate conectate la o mașinărie ca o cutie acoperită cu mânere și cadrane. Fiona fusese puternic sedată și acum zăcea paralizată. Avea ochii deschiși, dar nu prea era conștientă. Am întrebat-o dacă mă aude. Am zărit o mișcare în spatele ochilor; sau poate mă înșelam. Am spus: — Nu trebuie să-ți faci griji, Fiona. Doctor Gillam mi-a explicat totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că ar putea avea tot felul de traume cerebrale sau paralizii oribile sau alte cele? O, Doamne, nu pot să suport. — Încă nu se știe. Ei zic că picioarele Îi răspund la stimuli, ceea ce e o indiciu că nu e paralizată. Dar are mari contuzii la cap și nu vom ști nimic sigur până Își revine din comă. Trebuie să așteptăm. Am vorbit Încă vreo câteva minute Înainte de a Închide brusc telefonul, după care am sunat la celularul lui Alex. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doua oară când încerc să iau legătura cu dumneavoastră, credeam că nu am să reușesc. Cum aflu ceva, vă caut imediat. Mulțumesc, moș Ilie. După ce închide telefonul, Marius rămâne multă vreme cu ochii ațintiți la peretele din față. Se simte paralizat. De-ar putea măcar să facă ceva, dar știe că este imposibil. Și asta este peste putința lui să îndure. În ciuda căldurii infernale ce poate să topească și metalul, este încercat de un frison rece care-l străbate ca un curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]