922 matches
-
la Contemporanul, caută autori pentru nou înființata colecție policieră - „Enigma”. Auzisem de un caz ciudat petrecut la Nădrag, o mică localitate industrială situată în munții blajini ai Banatului, la nord de Caransebeș: o triplă crimă perpetrată de un psihotic, un paranoic care-și pusese în cap să omoare cât mai mulți membri de partid, câștigându-și în acest fel libera intrare în raiul creștinesc!... Cazul stârnise vâlvă până la București, de unde s-a deplasat o echipă de criminologi, dacă nu mă-nșel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de propriile forțe! -, răsturnam întreaga problemă a unei posibile creații majore iscate într-un spațiu minor, marginal marilor producții europene, asupra mea, din această mare „chestiune” făcându-mi o vină personală, doar a mea! Am amintit mai sus de „nuanța paranoică” a căutărilor mele, a acelui „labirint” al perioadei ce precedă afirmarea reală și publică, deoarece, din fericire, în acei ani tulburi, nu eram lipsit de simț critic, unul dintre instrumentele de bază ale creației, facultate a artiștilor adevărați de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
distanță față de tine, concentrarea maniacală pe interesul tău, pe marotele tale, pe dorin țele și obiectivele tale sfârșesc prin a te izola de comunitatea ta și de identitatea ta reală. E și „slavă deșartă“, și lipsă de umor, și simptom paranoic. Nu-ți poți găsi rostul adevărat dacă nu știi, din când în când măcar - și nu prea rar -, să uiți de tine. Proasta folosire a inteligenței Românii cred despre ei că sunt un popor inteligent. Mai inteligent decât altele. Știm
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Tata făcea cei mai mulți bani din tranzacții imobiliare superspeculative, majoritatea acestora agonisiți în anii în care Reagan era președinte, iar libertatea cumpărată cu bani l-a făcut din ce în ce mai instabil. Dar tata a fost întotdeauna o problemă - neglijent, abuziv, alcoolic, orgolios, nervos, paranoic - și chiar după ce părinții au divorțat în adolescența mea (la cererea mamei), puterea și controlul lui au continuat să se răsfrângă asupra familiei (care mai includea două surori mai mici), întotdeauna din rațiuni financiare (certuri nesfârșite între avocați în legătură cu pensia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și personală cresc și ele. Iată tot atâtea aspecte care fac din societatea de hiperconsum o civilizație a fericirii paradoxale. „Cine vorbește de fericire are adesea ochii triști”, scria Louis Aragon. Trebuie oare să dăm dreptate poetului de ieri, lecturilor paranoice ale consumului de astăzi, care cred a distinge abisul îndărătul spectacolului radios al abundenței și al comunicării? M-am străduit să evit o atare pornire diabolizantă. Desigur, bilanțul uman și social al societății de hiperconsum nu este chiar roz, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fi „tirania” ordinii publicitare care, propagând o cultură a satisfacerii imediate a dorințelor, ar ajunge să destructureze organizarea psihică a consumatorilor, să dezarmeze omul în fața așteptării și a frustrării, să anuleze distanța dintre ființa lui și seducțiile pieței. Această lectură „paranoică” a publicității trebuie repusă în discuție. Publicitatea instituie oare domnia frenetică a momentului și a consumului irepresibil? Cum să înțelegem, în acest caz, faptul că în Europa procentul economiilor familiale se menține la un nivel relativ ridicat, adică în jurul a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de proiecte transformatoare: forța lor provenea din credința în rândurile acestor elite auto-desemnate că lumea trebuia fundamental modificată. În acest sens, bolșevicii de diverse nuanțe erau iacobini de extremă stânga. Naziștii, la rândul lor, reprezentau darvinismul social într-o formă paranoică, dar și unii și alții împărtășeau aceeași dorință de a crea «omul nou», în fapt voința de a distruge autonomia individuală și de a plasticiza personalitatea până la completa contopire cu o comunitate desăvârșită, închipuită ca spațiu al fericirii și plenitudinii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lemn presărate pe o suprafață întinsă, cu râulețe și sălcii, podețe, garduri de nuiele, arbuști pitici și straturi de flori - o idilă pastorală, departe de imaginile cu care obișnuim să asociem realitățile din această țară transformată în fieful unui șef paranoic. Dacă ți s-ar arăta un film sau un album cu poze al acestui cătun de basm cu nume poetic - Vyazynka -, nu ai crede niciodată că e vorba de actualul Belarus. Mulți turiști; de fapt, singurii „turiști”, propriu-zis suntem noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu poate fi decît o poveste cu un inventator și o invenție Să enumerăm cazurile posibile; unu: drama inventatorului care a realizat ceva, dar din cauza șicanelor s-a retras într-un post de funcționar ăla sînt eu. Doi: drama inventatorului paranoic, care decretează că numai ce spune el e sfînt. Trei: inventatorul care a realizat ceva, a fost recunoscut, a ajuns șef de secție, dar care, ca om, e laș ăla e șeful tău, Ștefănescu. Cam atît. Din "vechea gardă", precizez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nici o speranță și sînt un zero În ochii dumitale“. Ne amintim că, În scrisoarea către Strahov, viitorul protagonist al cărții este comparat cu cavalerul avar al lui Pușkin, care nu ar fi doar avar. În poemul dramatic pușkinian găsim delirul paranoic despre puterea absolută a banilor : Am să fluier și la mine supusă, sfioasă Va intra nelegiuirea Însîngerată Și‑mi va linge mîna și În ochi Mă va privi, citind În ei semnul voinței mele. Totul mi se supune, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
aidoma celor trei mari comandanți. Adică, rămânând lucid, nu chiar aidoma, că doar nu călăream pe un armăsar alb, cu bicornul sau pletele și mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gândul îi venise la ora trei dimineața, făcând-o să se scoale în pat cu inima bătând gata să-i spargă pieptul - poate că asta țintise Neil Lomond de la bun început. Să se răzbune pe ea, care fusese o soție paranoică și îl umilise nu o dată, ci de două ori în fața colegilor lui. Ideea aceasta o făcuse să o treacă sudorile de spaimă, iar acum simțea din nou broboane pe frunte. Se șterse cu vârful degetelor. —Așadar, spuse ea după ce Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dispoziții anormale constituționale, congenitale sau ereditare; stări subclinice minore, neresimțite ca atare de bolnav; un teren psihosomatic fragil, sensibil, propice dezvoltării unor boli; c) variațiile patologice ale normalului sunt reprezentate prin următoarele aspecte: trăsături patologice de personalitate de tip schizoid, paranoic, obsesiv, fobic, isteric etc.; dificultăți de adaptare; inegalități de comportament; variații emoțional-afective; imaturitate afectivă; intelect de limită; d) boala propriu-zisă este caracterizată prin următoarele: stare de dezechilibru fiziologic și psihic; existența unor leziuni organice; alterarea stării generale; epuizare fizică și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
existența unor semne clinice obiective și subiective; e) stările defectuale postprocesuale reprezintă totalitatea modificărilor personalității care apar și rămân definitiv fixate după trecerea sau încheierea procesului morbid și care se caracterizează prin următoarele: infirmități fizice; defecte afective, obsesive, fobice; defecte paranoice; deficit intelectual; deficiențe senzoriale; deficiențe motorii; f) cazurile cronice ireversibile sunt boli cu evoluție clinică îndelungată, incurabile, care duc la degradarea progresivă, fizică și psihică, și în final la încetarea completă a tuturor proceselor vitale, cu moartea individului. De o
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
trăite exterioare: depresia reactivă; starea crepusculară reacțională; delirul reacțional; reacții conflictuale interne, legate direct de natura personalității: crizele de mânie bruscă, necontrolată și de nestăpânit; reacțiile de gelozie anormală; reacțiile depresive grave; neîncrederea, îndoiala, care duc la dezvoltări de tip paranoic. 5. Aspectele patice ale vieții Aceste aspecte, deși frecvente, nu sunt clasificate de nosologia psihiatrică. Întrucât tulbură, însă, adaptarea și starea de echilibru sufletesc și au implicații directe și dintre cele mai variate asupra sănătății mintale, ele intră în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de tulburări patice cuprinde următoarele forme: avariția, caracterizată prin rapacitate, aviditate, cupiditate, posesiune, nevoia de a acapara pentru sine, de a păstra; ea reprezintă un atașament normal pentru „a avea” în sensul strict material; hipertrofia Eului se referă la constituția paranoică și se manifestă prin egoism, egocentrism, autoerotism, autofilie, narcisism, psihorigiditate, orgoliu nemăsurat, posesiunea egocentrică narcisică; ea reprezintă o afectare a lui „a fi”; competiția sau „situația-cheie” se caracterizează prin dorința de afirmare, de dominare, invidie, ură, gelozie, înclinarea către agresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
folosească ceea ce-l înconjoară pentru satisfacerea nevoilor esențiale ale vieții. Același autor menționează că, în cazul individului adult, agresivitatea poate avea două aspecte: a) agresivitatea constituțională, manifestată printr-un temperament impulsiv și violent, întâlnită de regulă la temperamentul epileptic sau paranoic, dar și în cazul perverșilor dezechilibrați și în cel al mitomanilor agresivi; b) agresivitatea dobândită sau accidentală, legată de anumite stări psihopatologice speciale, cum sunt: impregnarea alcoolică, encefalopatiile post-traumatice sau postinfecțioase, agresivitatea din cursul evoluției unor psihoze endogene (schizofrenia, delirul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dinamic. Ea este constituțională în cazul temperamentelor foarte active și compatibilă cu un mod de viață normal, în măsura în care respectă structura și ordinea mentală și nu tulbură armonia mediului. Este tipul de activitate specific personalităților extravertite. În patologie, ea însoțește constituția paranoică, având adesea un caracter de periculozitate. Se întâlnește în cazurile de delir mai mult sau mai puțin sistematizat, însoțind, de regulă, stările paranoiace. Acest tip de activitate reprezintă suportul dezvoltării hipomaniei, ca și pe acela al stărilor de agitație dezordonată
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de manifestare a unei „crize de dezvoltare” cu caracter natural. Din acest motiv, tulburările psihice ale adolescenților vor fi conforme cu trăsăturile lor psihologice. În sensul acesta, notăm ca mai frecvente și mai importante următoarele variante cu valoare tipologică: emotivul, paranoicul, deprimatul, perversul, ciclotimicul, schizofrenicul. Aceste tablouri clinice nu au însă un caracter bine conturat, ci apar ca semne de oboseală cerebrală și fizică, emotivitate, iritabilitate, depresie și tristețe, discordanță, obsesii. Toate aceste crize trebuie privite cu o deosebită seriozitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de inactivitate și indiferență a tânărului față de viață și față de propria sa persoană, iar pe de altă parte, pe discordanța acestuia în raport cu realitatea; tinerii sunt ursuzi, izolați, apatici, inactivi, indiferenți, prezintă bizarerii, manierisme, inafectivitate cu o stare discordantă, izolare autistă; paranoicii; tendințele paranoice constau într-un orgoliu funciar, constituțional, manifestat prin egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului, vanitate, neîncredere și suspiciune, mergând până la idei de persecuție, o judecată falsă bazată pe o logică rigidă și tenace de tip paralogic; este un tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și indiferență a tânărului față de viață și față de propria sa persoană, iar pe de altă parte, pe discordanța acestuia în raport cu realitatea; tinerii sunt ursuzi, izolați, apatici, inactivi, indiferenți, prezintă bizarerii, manierisme, inafectivitate cu o stare discordantă, izolare autistă; paranoicii; tendințele paranoice constau într-un orgoliu funciar, constituțional, manifestat prin egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului, vanitate, neîncredere și suspiciune, mergând până la idei de persecuție, o judecată falsă bazată pe o logică rigidă și tenace de tip paralogic; este un tip de gândire refractară
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
funciar, constituțional, manifestat prin egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului, vanitate, neîncredere și suspiciune, mergând până la idei de persecuție, o judecată falsă bazată pe o logică rigidă și tenace de tip paralogic; este un tip de gândire refractară în raport cu realitatea obiectivă; la paranoici, elementul esențial este reprezentat prin „refracția gândirii”. pseudoparanoicii sunt personalități de tip psihopatic în curs de formare, cu un mare grad de orgoliu compensator, protestatari virili, conflictuali, querulenți etc. Capitolul 15 Psihoigiena adultului 1. Căsătoria Căsătoria are un rol deosebit de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de predispoziție morbidă în parte. În sensul acesta, au fost preferate mai multe aspecte nosologice care să reprezinte cadrul tematic de acțiune al psihoigienei bolilor psihice. Pentru aceasta, ne-am referit la următoarele: constituția emotivă, constituția psihastenică, constituția mitomaniacă, constituția paranoică, constituția ciclotimică, constituția schizoidă, constituția psihopatică, alcoolismul și toxicomania, stările depresive, suicidul, afecțiunile psihosomatice. Le vom prezenta sintetic în continuare. Constituția emotivă sau hiperemotivă reprezintă o sensibilitate particulară la emoții, ale căror manifestări - fiziologice și psihologice - sunt exagerate atât în
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
patologică de a minți fără nici un interes vizibil, de a găsi plăcerea în alterarea adevărului, fabulație, simularea cu caracter automatic și inconștient. Ea este terenul pe care se dezvoltă isteria, pitiatismul, delirurile imaginative (E. Dupré, J. Babinski, G. Clérambault). Constituția paranoică este tendința exagerată a orgoliului și dominării, amestecată cu neîncrederea. Ea stă la baza delirului de interpretare (Sérieux și Capgras). Genil-Perrin distinge următoarele trăsături clinice: supraestimarea propriului Eu, o neîncredere ostilă în ceea ce privește ambianța, falsitatea judecăților, inadaptare socială. Constituția ciclotimică constă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lecturi, spectacole, anturaje capabile să declanșeze hiperproducția imaginației; un regim de viață regulat, egal și autocontrolat afectiv, fără emoții artificiale și o „galerie de spectatori”; evitarea utilizării substanțelor sau a medicamentelor cu efect euforizant (alcool, cafea, droguri etc.). c) Psihoigiena paranoicilor Psihoigiena paranoiei trebuie începută încă din copilărie sau de la vârsta adolescenței. Astfel, trebuie combătute încăpățânarea, orgoliul, ambițiile absurde, spiritul dominant. De o mare importanță este și cultura intelectuală a individului, aceasta putând influența negativ trăsăturile de caracter ori declanșa idei
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]